3 ani de blogging – despre oameni și natură

Blog. Pentru ce, pentru cine, ce subiecte? Un coleg din Rotary, care (și el) apreciază modul meu de a scrie, mă întreabă când mai postez ceva despre geopolitice, mai ales situația Rusia/ Ucraina – în actualul climat politic global; îi zic despre un anume subiect uman legat de această situație, poate am să îl dezvolt în careva zi: Alexandr Dugin. Mai este un draft despre “Coloniile din Estul Europei” care ar putea să fie de actualitate, plus zeci de pagini de notițe în puncte despre ecologism politic/ lupta pentru resurse, idei care ar putea să fie dezvoltate. Un coleg implicat în cercetarea naturalului (de fapt a urșilor) îmi zice că ar fi bine de păstrat stilul cu prezentări despre natură, specii, arii protejate șamd și că el maxim de două ori pe lună ar expune subiecte de alt tip, mai ales cele care ating aspecte umane dificile. O (fostă?) prietenă îmi zice că îi place cel mai mult când scriu umanist despre oameni și cele din ambiguul domeniu “uncategorized”. Am câteva drafturi de texte de acest gen, “Cancer și iubire”, “34 de ani” “Holocaustul din viitor” șamd… și deși tipul acesta de subiecte nu adună multe like-uri precum adună cele cu papagali & pelicani, ele sunt totuși citite de mulți… forte mulți oameni care se regăsesc… sau nu încă. Interesant este cum fiecare dintre noi are propriile nevoi ale momentului, tematica de interes (și subiecte ignorate aflate în afara acesteia)… Care dintre aceste postări, texte, imagini este eventual valoare, unele… altele, niciuna, toate? Sau e și mai importantă… liniștea? Care o să fie.

Am recitit azi un text scris cu un an în urmă… la 2 ani de blogging. Pare interesant, descrie bine ceea ce era adecvat acelui moment, dar îl simt oarecum și banal și recunosc asta… De atunci, am scris parcă mai uman, adică mă preocupa nu atât geologia unei zone, sau fosilele de acolo, ori speciile și procesele din respectivele ecosisteme. A mai trecut un an frumos cu speranțe & neîmpliniri… cu dureri și eșecuri, reușite uneori. Shaorma cu de toate. “April 1. This is the day upon which we are reminded of what we are on the other three hundred and sixty-four.” — Mark Twain

Cât despre tonul acestor scrieri? Între optimismul motivațional lipsit de orice contact cu realitatea, și opusul acestuia… există pe undeva o cale a realismului, în care vedem ceea ce este frumos în viețile noastre umane, zboruri peste peisaje, splendide păsări & păduri… iubire și înțelegere sau ceva de genul acesta… dar constatăm și durerea, agresiunile și contextele ciudate. Cât de sincer poate să fie un text care devine public? Până unde poate să fie asumat? Ce este mai important, să sune bine, să fie pur, să ocolească zonele de marasm, sau să fie sincer și să le constate? Să te delecteze, să fie vesel, amuzant, așa cum era cândva… sau mai autoreflexiv? În scrieri despre om, până unde este realitatea, sau mai corect realitățile… și unde începe ficțiunea? Au fost momente înălțătoare când părea că paradisul este aici… și chiar era pentru acele clipe… cred că ar trebui să mulțumim pentru fiecare astfel de miracol; și au fost picaje către stânci… afundare în marasm-pestilențial; apoi, câte un zâmbet care face ca lucrurile să pară din nou interesante pentru 5 secunde, aerul respirabil… cum altfel poate să fie viața, umană? Ne facem noi și noi speranțe, asta ne ține cumva pe linia de plutire; visăm. Riscăm săgetări prin aer. Ne place pe acolo, pe sus, cu toate că știm că are costuri… iar facturile sosesc odată și odată; interesant este că din start știm că ele nu o să întârzie să apară, că fiecare încercare de a face bine va avea repercusiunile ei, pe măsură. Cu toate acestea, e de dorit să ne debarasăm de regrete, să ne facem vise proaspete, noi speranțe că totul o să fie bine. Cumva, sufletele care suntem noi, fiecare în parte, se hrănesc cu speranțe și persistă în pofida situației; pare că avem o destul de bună capacitate de a ne vindeca rănile, cu toate că ele lasă cel puțin scrijelituri… apte să demonstreze că am trecut, prin Viață.

Mă întreb, oare care poate să fie direcția în care se va dezvolta acest blog… pe viitor? De fapt, “direcția” este mai corect “direcțiile”, deoarece secțiuni noi pot să fie create… oricând. Acele noi trenduri o să fie date de noile domenii de interes pe care le voi considera abordabile… pe lângă cele mai… clasice. Este destul de revigorant să te preocupi de Natură, de plante, peisaje, păsări, reptile șamd. Până acum, aceste aspecte erau cele care au adus posibilă-valoare… imagine & text cu Sălbăticia. Pe de o parte, cred că postări naturalistice, despre arii protejate, despre specii, ecologism… vor exista, din când în când. Habar nu am câte, dar ele trebuie să fie… e nevoie de ele, cred. Plus că este mai lejer să formulezi ceva despre Natură… decât despre aspectele vieții noastre, în zone non-superficiale. Dar a te limita la aspectele fresh, la părțile frumoase ale realităților naturalistice & umane, evitând voit zonele de penumbră… înseamnă o delimitare, gen: te prefaci că nu vezi, sau nu te interesează. Da. Realist vorbind, oricare postare poate să fie ultima, din careva categorie, și nu numai. Probabil că ceva optimism ar face bine… mai cu seamă dacă ar avea cauze non-autoimpuse ci resimțite la modul real… cu baze în societatea/ comunitatea/ familia din care facem parte. Ce ușor e de zis asta, nu?

Un trend nou cred că ar putea să fie postarea unor scurte analize ale unor idei filosofice… pasaje care au ajuns să fie remarcate în variate scrieri ale lui Immanuel Kant, Friedrich Nietzsche, Martin Heidegger, Ludwig Wittgenstein, Henri Bergson șamd. În urmă cu mulți ani citeam destul de multe astfel de cărți, și pasajele care îmi atrăgeau atenția la un mod mai semnificativ, au rămas încadrate în acele volume. Poate că a le transpune în niște notițe online… (…)?

Presupun că în perioada care urmează vor apare mai frecvent pasaje despre situații umane. Fragmente. În general, texte destul de scurte. Despre niște întâmplări & senzații care poate că ar merita descrise în câteva cuvinte, aspecte de natură-umană.

© dr. Peter Lengyel

PS1. Până acum, în 3 ani au apărut aici 340 de postări. Crezi că o “scriere-aniversară” ar trebui să fie mai plină de entuziasm, de fericire? Sau e bine să fie scrisă doar așa, cu sinceritate? Ideal ar putea să existe fericire și sinceritate, dar asta nu pare să fie nici starea în care se află sufletele celor pe care îi cunosc, sau am senzația nefondată că îi cunosc. Desigur, există excepții, cam rare și de scurtă durată, care apoi sunt compensate. Cumva, soarta reușește întotdeauna să îți amintească de prețul fericirii pe care o căutăm, fiecare în felul nostru unic și irepetabil. Parcă se potrivește aici ideea asta: “Today is April Fools Day. Believe nothing, and trust no one… So it’s like any other day.” – Anonymus

PS2. 14 octombrie 2015. De ce este important ca ecologul/ ecologistul să se preocupe de crearea unor scrieri accesibile localnicilor, pe subiecte apropiate, cu imagini din zonă? Pentru că doar astfel îi poate co-interesa în călătoria intelectuală… încercarea de a înțelege mai bine ce se întâmplă cu noi și cu mediul nostru de viață. Spre exemplu eu simt că este bine când aud că este și acum căutare pentru o carte publicată în 2007 – Ecosisteme din Maramureș… și că ea este dată împrumut de la o persoană la alta, că este xeroxată șamd. Și este bine când văd că un oarecare text cu imagini postat pe blog în urmă cu ani de zile – o abordare a subiectului X sau Y, lunar adună în medie câteva sute de vizualizări… și așa fac și multe altele din cele peste 500 de postări de până acum, așa încât se poate crea un fel de flux informațional pe subiecte eco. Aproape că este interesant.

PS3. Comunicarea Naturii – 2 ani de Blogging
https://peterlengyel.wordpress.com/2013/04/01/comunicarea-naturii-2-ani-de-blogging/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la 3 ani de blogging – despre oameni și natură

  1. Grigore Dan via FB spune:

    felicitari! .. si spor in continuare.. cumva..denumirea de blogging eu o vad cam ..nepotrivita continutului cu adevarat special!

  2. Franco Dan Frunzetti via FB spune:

    La mai multi domnule Peter Lengyel !

  3. peterlengyel spune:

    True wealth is the ability to fully experience life.
    – Henry David Thoreau

    You are alive.
    You are able to see the sunrise and the sunset.
    You are able to hear birds sing and waves crash.
    You can walk outside and feel the breeze through your hair and the sun’s warmth on your skin.
    You have tasted the sweetness of chocolate cake.
    You didn’t go to sleep hungry last night.
    You awoke this morning with a roof over your head.
    You had a choice of what clothes to wear.
    You haven’t feared for your life today.
    You have overcome some considerable obstacles, and you have learnedand survived.
    You often worry about what you’re going to do with your life – your career, your family, the next step, etc. – which means you have ambition, passion, drive, and the freedom to make your own decisions.
    You live in a country that protects your basic human rights and civil liberties.
    You are reasonably strong and healthy – if you got sick today, you could recover.
    You have a friend or relative who misses you and looks forward to your next visit.
    You have someone with whom to reminisce about ‘the good old days.’
    You have access to clean drinking water.
    You have access to medical care.
    You have access to the Internet.
    You can read.
    The truth is, you’re doing better than a lot of people in this world. So remember to be grateful for all the things you do have.

    http://moregreatminds.com/19-signs-youre-doing-better-than-you-think/

  4. Bogdan Calcan via FB spune:

    congrats and keep up the good work!
    esti calitate curata

  5. Claudia spune:

    Si eu obisnuiesc sa scriu la „aniversara” blogului si chiar daca retrospectiv unele lucruri nu-mi mai convin, este totusi un bun exercitiu si o luare de puls a momentului in sine.
    N-as vrea ca atunci cand recitesc sa-mi amintesc altceva decat am scris pentru ca in primul rand, genul acesta de articole il scriem pentru noi, autorii, intr-un monolog deschis spre cititori.
    Asadar, scrierea aniversara fara sinceritate e doar un proces verbal.

    Cat despre blog sunt sigura ca aveti cititori capabili sa imbine lecturi felurite si chiar sa aprecieze acest melanj valoric. Cititori, nu doar cautatori prin google.
    Condei spornic mai departe!

  6. peterlengyel spune:

    Terry Wheeler: Why do I blog about what I blog about?

    „how and why scientists communicate, with each other, and with a broader audience outside our usual little world”

    „I think scientists have a duty to communicate their research to a broader audience and I see this blog as a chance to summarize our papers, in a more accessible way. I have a lot more freedom to talk about, (…).”

    „Science is done by humans, with all the good and bad implications that carries. Media coverage of science often talks about the results or the implications of research, but not often about the people behind the research — the students and postdocs and professors and volunteers and collaborators who took the research from idea to data to paper. I like the human side of science.”

    http://lymanmuseum.wordpress.com/2014/10/30/why-do-i-blog-about-what-i-blog-about/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s