Lupoaica și Lupul de Stepă

“All my life, my heart has yearned for a thing I cannot name.” – Andre Breton

Ea mi-a zis că ar dori să îmi citească din Lupul de Stepă, Der Steppenwolf de Hermann Hesse. Mi se părea plăcut că în noaptea târzie Ea îmi citește ce îi place, câteva zeci de pagini; speram să fie bine… dar a fost mai mult decât atât, și asta nu mă mai surprinde de o vreme. Asta nu mă mai surprinde deloc, de o vreme… cu toate că știu că este mult mai ușor să ucizi decât să vindeci. Creierele noastre se înțeleg bine, și pot să petreacă oricât timp… le place împreună. Au găsit partenerul-partenera aptă de a le satisface nevoile lor de care nici nu știau… sau credeau că ele sunt imposibile.

Lupul de stepă este o ficțiune… bazată fix pe sufletul autorului, ca orice operă de artă. Un text despre Condiția Umană… despre “puntea între natură și spirit”. Opțiunile noastre sunt destul de limitate, undeva pe la zona moderației burgheze sau trăirea intensă; dar nu trebuie uitat că libertatea și sălbăticia dispare din omul-îmblânzit. Un text despre vicii, extravaganza, sinucidere amânată, cultură, genialitate, concepte, idealuri, constrângeri, renunțare, suferință, dezbrăcarea de învelișuri. Un text despre vise și alte stări greu-conturabile, despre intuiție. Contextul social își pune amprenta asupra ființei umane, la nivel individual dar și pe întregi generații afectate de război, oamenii care presimt că urmează alt dezastru, mizerabilitatea situației, deprimarea care împinge către căutarea unor soluții radicale care temporar sunt amânate (până când va avea 50 de ani)… iar durerea nu mai pare atât de mare.

Analiza sufletului Lupului de Stepă, a unui burghez liber și sălbatic, așa cum sunt intelectualii și artiștii… care respectă legea dar ajung să se situeze mai presus de ea. O stare ciudată este condiția umană a intelectualului și artistului… instinct și spirit aflate în contradicție, situație care produce suferințe de multe ori sfâșietoare. Omul simte că are nu doar suflet uman dar și de lup… De fapt, e când lup – instinctul sălbatic și haotic, când om – spiritul… Artistul este în ipostaza în care se amestecă suferința și fericirea, viața fiind o eternă frământare îndurerată… și poate că se produce strălucirea efemeră a unei clipe, dar atât. Destinul nemilos al lupului de stepă… care nu este în mediul lui, cel al pădurilor. Despre omul și lupul care ar trebui să se privească față în față, ochi în ochi. Pentru scurtă vreme, omul și lupul se împăcă uneori, și ajung chiar fericiți împreună. Pentru ca situația să fie și mai frumoasă, artistul cu simțurile lui delicate, în sufletul lui are nu doar om și lup, dar și balaur și pasărea paradisului… și mai are și altele. De fapt, omul-oricare se compune din mii de ființe, mii de poli care creează o complexitate sufletească recunoscută mai cu seamă de orientali; o situație diferită de unitatea entității corporale. Cât despre lupul-real… și el este complex, nicidecum o simplitate, ci o ființă cu multe suflete în pieptul său de lup, cu abisurile sale și cu suferințele lui. “Întoarcerea la natură și nevinovăție (…) nu există cale înapoi, nici spre lup, nici spre copil, calea este doar înainte, spre umanizare.” O discuție în noapte, despre dualitatea din om, mai concret “multi-litatea” am putea să îi zicem noi dacă am avea ceva creativitate. În felul lor aberant și unic, lupoaica și lupul de stepă ajung se comunice fluent, de multe ori se înțeleg de minune, și apare o comuniune în sufletul nostru comun… o fuziune senzațională. Ce te faci dacă o întâlnești pe ea și ajungi să o iubești? Lupoaicei de stepă nu îi este simplu să existe nici cu ea, și nici lupului de stepă cu el… așa că nu trebuie să îți dorești să trăiești senzația combinației, că nu este ușoară. Dar cumva există speranța că viața poate să fie din nou frumoasă pentru totdeauna împreună, în felul ei.

PS. Cred că odată voi citi și eu acel text, și voi include aici câteva citate… poate ar merita mai bine analizat tot contextul? Ce crezi?

PS2. Lupul de stepă este un roman apărut în 1927; Hermann Hesse a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1946.

Acest articol a fost publicat în umane. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Lupoaica și Lupul de Stepă

  1. dianablinda spune:

    Cred ca da, si eu voi citi acel text. M-a fascinat articolul !

    • peterlengyel spune:

      Contrastul frumusetilor vietii de zi si de noapte… dansul pe gheata subtire… cand centura de siguranta este sub forma de whisky & coniac?

      ::::::::::::::::
      (…) nu mai e. A alergat după fericire şi s-a dovedit a fi copleşitoare. A zâmbit până în ultima clipă… (…) Iar eu mă trezesc speriată, cu chipul inundat de sudoare. Pe aceeaşi saltea murdară. Singură. (…) Mă întreb dacă iubirea noastră a fost reală sau doar un produs al propriilor fantasme. (…) a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea şi nici măcar nu ştiu dacă a fost reală.

      http://youllneverseeheragain.blogspot.ro/2013/03/vertij.html

  2. Festina Lente spune:

    Este o carte tulburatoare. Mi-a placut mult.

  3. peterlengyel spune:

    cred ca este interesant, inclusiv din punctul de vedere al biologului/ naturalistului

    Helen Fisher: The Brain in Love

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s