La Luna del Cacciatore

10003314_298184093667022_531472124_n

Ai curajul să explorăm senzații ce pot părea ciudate, locuri nemaivăzute, și nu îți este frică, acum. Îmi place. Ce aventură poate să fie mai incredibilă și mai irepetabilă, mai înălțătoare și mai zdrobitoare decât cea pe care o trăim-împreună? Suntem inconștienți că riscăm să fim unul în preajma alteia, alta în inima unuia… ca două flame care nici separat nu sunt prea ușor de trăit. Este frumos din partea ta că încerci să mă protejezi de tine… ca totul să fie rece și controlabil. Dacă Hemingway se întâlnea cu Virginia Woolf crezi că mai scriau ceva? Sau ar fi realizat ceva mai extraordinar decât au făcut? Ce se întâmpla dacă se iubeau? Dar dacă nu se mai iubeau? Sorbim un pahar de șampanie în visul nostru comun. Era sau nu era mai bine înainte… când nu speram să existe… celălalt; când fiecare era altfel. Ne place momentul ce se întâmplă să fie, dar nu știm cum supraviețuim situației. Și parcă nici nu mai contează, dragă. Trăiește clipa… așa fac și eu. Rațiunea îmi zice că nu durează mult, minunea se destramă în van. Orice este frumos și bun trebuie repede să moară, care ar mai putea să fie farmecul dacă ar persista? De ce îmi zici că sunt ironic?

Mi-am dat seama cât de mult iubesc acum un anume animal. Cum ți se pare că se combină sufletele din dihăniile care suntem? Am deschis cuirasele care ne protejau, pentru a lăsa să existe speranța… dar asta ne face instantaneu vulnerabili la orice adiere, la orice mișcare sau nemișcare. Ne rănim fără să vrem, se cicatrizează trecutul dar prezentul devine prea viu, mult prea viu. În lumină crepusculară am fost contaminat cu tot ce este bun și rău în tine, nici nu se mai poate face deosebirea. Ne amestecăm ca două forme de acid bun în sufleul unul-celuilalt, ești în mine și sunt în tine oriunde; nu este fericire & mulțumire neapărat. În întuneric suntem îndrăgostiți, este mult prea bine, parcă trăim de când mă iubești în felul tău aiuritor de noapte… când îmi permiți să te ador. Dar când vezi ce a fost în perioade de dinainte de noi, ce a fost cu alții, ce zice statistica: morbul morții este ascuns până și în cele mai plăcute și temporare sentimente umane. La lumină ne pândește senzația că odată poate vom comemora iubirea noastră în prima zi de noiembrie… și noi nici nu vom mai fi acolo. Sau mai rău decât atât, vom participa separat, amândoi.

Ești ciudată, ești aberantă, și cred că nu doar tu ești așa. Am un talent extraordinar să găsesc situațiile de acest gen, și parca îmi place. Sado-mazochism, sau cum ți se pare? Viața noastră este o aventură ambiguă, noi ezităm și suntem la cheremul circumstanțelor interne și externe. Constați la tine și la cei din preajma ta volatilitatea sentimentelor umane. Simți cum îți dispare entuziasmul și rămâne banalul, durerea, mizeria, ciudățeniile claie peste grămadă? Ce ne leagă, ce ne desparte? Trăim, sau ne prefacem? Cât ne putem suporta una pe celălalt, unul pe cealaltă… și ce lăsăm după ce totul se destramă? O amintire și atât? Oricum, învățăm câte ceva din fiecare relație, ca și din fiecare lipsă de relație… din moartea fiecărui sentiment. Ne petrecem timpul. Infailibil, timpul le rezolvă pe toate. Tot fenomenul acesta al existenței umane se derulează cumva în creierele noastre, nu (doar) la nivel rațional, ci mai ales la nivel sentimental. Murim permanent și uneori renaștem pentru o vreme, dar traiectoria ne este destul de clară. Victoria timpului asupra materiei și spiritului. Și este doar o chestiune de timp până este liniște totală. Până atunci, mai aveam ocazia să ne iubim, dacă mai vrei, o vreme, dacă îți face plăcere; să discutăm despre Lupul de Stepă, Hermann Hesse și alții. Și dacă asta te liniștește, eu sper în noi, am încredere în omul din tine și din mine; și îmi pot închipui orice, cu tine, sau fără tine.

Învățăm oare să existăm cumva destul de lejer în aspectele acestea profunde ale ființei umane, fără încrâncenare, cu un zâmbet… așa cum ar face Zorba-Grecul? Putem să găsim partea bună în orice situație?

::::
Cum este să descoperi un suflet despre care ai senzația că este similar și compatibil & complementar cu cel care ești tu… un suflet uman care se exprimă în limbaj pe care îl poți decripta și îl poți înțelege ca fiind exact ceea ce simți în nenumărate aspecte, cu speranțe și lirisme echivalente, cu traume și mizerii similare, cu un suflet care este totodată atât de viu și interesant încât depășește orice așteptate, întrece orice speranță rezonabilă, o ființă cu fantezii care se combină la perfecție cu cele pe care le produce intelectul tău? Cred ca o accepți din start, la un mod brutal, că nu prea ai altă variantă. Dar cum te comporți cu o asemenea entitate? Cum încerci să o descoperi, să simtă că este acceptată total și necondiționat, susținută, iubită, adorată ca o zeiță ce este pentru tine… și cum încerci să nu o superi cumva. Este un dans pe gheață subțire, mirific și cutremurător ca un impact de asteroid care schimbă totalmente situația.

:::::
S-au plimbat pe străzile orașului lor cenușiu, pe străzi centrale și pe altele mai marginale. Totul era banal prin jur, dar avea alte forme realitatea, sub influența sentimentelor care se ucideau. Ea a zis că ar fi bine să intre și printre clădirile spitalului, să treacă și pe la un loc foarte liniștit; așa a fost. Apoi pe alte străzi, și altele, prin cartierul unde el a locuit. Știa că ea dorește să intre printre monumente, dar poarta acelei zone a fost închisă… iar dincolo de gard lătra-schelăit un fel de câine sau ceva de genu’ acesta. Un alt perimetru cu monumente a fost accesibil… așa că au intrat. Ardeau unele mici flăcări, lumânări lăsate în noapte. Câteva păsări negre au zburat de pe un copac singuratic. Dar a fost liniștitor, destul de uman… că ei doi trăiau, încă. Trăiau efemera viață umană… și nimeni nu își permitea să fie prea fericit… și nu îi permitea nici celuilalt. Luna galben-portocalie nu era chiar plină, dar dădea destulă lumină palidă pentru a vedea expresiile faciale ale celuilalt. Era cam rece, ea gracilă era înfrigurată, așa că el i-a dat haina lui care o cuprindea pe ea fix de 3 ori. Ea i-a strâns mâna mai tare, în semn de mulțumire cumva, probabil că dihania se simțea mai bine decât înainte. El îi simțea gustul buzelor, mirosul părului ei care îi cădea peste față, oasele care trosneau ușor și parcă reprezentau mare parte din ființa pe care o adora. Îi plăcea să îi lingă degetele, palma. Ea nu era exagerat de frumoasă, dar era tot ce avea el pentru moment… și mai mult decât atât, tot ce își dorea, adică speranța. O simțea ca pe o vrabie mică și speriată, dar simțea că de fapt sufletul lui este la cheremul acelei minunății firave și ucigătoare. Ea era totodată și o scorpie diabolică, putea să te mintă prin omisiune cel puțin, putea să aibă impresii & afirmații pe care să le uite în ziua care urma… nimic nu era sigur cu ea… dar măcar asta era clar. Oricând ea putea să arunce acel suflet al gunoi, și nu se știa când va face respectiva mișcare. Era o relație aberantă, mizerabilă și înălțătoare, o criminală combinație de rău și bine. Erau implicați amândoi în ceva care îi tortura în fel și chip, și nu se știa pe unde putea să se întrezărească ceva speranță. De fapt, nu se vedea nici o speranță nici pentru ea, nici pentru el, nici separat, nici împreună. Ea a și zis la un moment dat: “Suntem două catastrofe care s-au întâlnit, ce poate să iasă din asta; dar nu poți ocoli viața, trebuie să treci prin ea ca prin foc.” Deși nu părea, se obișnuiau unul cu celălalt, în felul lor totalmente jalnic. Iar ideea asta nici nu le plăcea, dar habar nu aveau ce ar mai putea să facă. Cum se puteau să se păstreze vii cele două animale… asta era întrebarea. Palidă, Luna acea gălbui-portocalie părea totalmente indiferentă… La Luna del Cacciatore.
::::::
Este plăcut să existe din nou acea atmosferă a începutului, cu finețe și fericire destinsă și tandră, grijuliu fără crispare, iubitoare fără vehemență, în care dragostea este mai mult decât adorare, și constatăm că două suflete umane se iubesc și se întrepătrund în plăcerea momentului. Simțim că este acea atmosferă în care existăm-împreună. Mulțumim sorții că așa-ceva a ajuns să se manifeste. Simțim că merită să trăim.
:::::

În orice relație, fiecare vine cu trecutul lui/ ei aberant, cu mizerii de toate felurile. Pe la început totul poate să pară mirific și interesant, dar odată cu trecerea timpului se pot deschide dulapuri din care cad schelete, și culmea este că unele dintre ele mai mișcă. Fain?

:::::

work in progress, dacă se poate zice așa…
ficțiune: orice asemănare cu realitatea este o pură întâmplare a vremurilor noastre
1982348_224060247794042_807728775_n

Acest articol a fost publicat în umane. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la La Luna del Cacciatore

  1. peterlengyel spune:

    „Scrie, palpitând, Sfănta Teresa:

    “Ținea în mână o lance lungă de aur, care la vârf părea a avea un pic de foc. Durerea data de ea era atât de mare, încât ma făcea sa scot gemete, dar atât de dulce era acea durere, încât nu voiam sa înceteze.”

    (“Veíale en las manos un dardo de oro largo, y al fin del hierro me parecía tener un poco de fuego. Era tan grande el dolor que me hacía dar aquellos quejidos, y tan excesiva la suavidad que me pone este grandísimo dolor que no hay desear que se quite.”””

    https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/10/15/sfantul-longhin-sutasul-pornografie-si-transa-mistica/

  2. peterlengyel spune:

    Scientific American : Why We Are Attracted to Deviant Personalities

    New research finds that heterosexual people with pathological personalities have better success finding mates

    By Karl Gruber | November 11, 2015

    „Their results show that people with some pathological personality types, such as those considered neurotic and impulsive, had more mates and even more children than average, suggesting that such traits are not being weeded out by natural selection and actually may confer an evolutionary advantage.

    (…)

    And obsessive-compulsive males—but not females—were successful at securing long-lasting mates, an outcome strongly associated with this group’s high income (obsessive-compulsives made nearly twice as much as the less obsessive study participants), Gutiérrez says.

    (…)

    The study results also revealed that neurotic females were more likely to be in lasting relationships. The most neurotic female participants had 34 percent more long-term mates and 73 percent more children than average despite exhibiting a trait typically associated with instability, anxiousness and insecurity, he explains.

    According to Gutiérrez their results provide the first solid evidence that some personality disorders, rather than illnesses, could be sexually selected evolutionary strategies. “These strategies are supposed to be ancestral,” he says. “Some of them, such as impulsivity-boldness, probably predate humanity itself.”

    (…)

    “While they are selfish, rule-breaking, imprudent and rebellious, they are also brave, temerarious, independent and self-reliant—and they live frantic, galvanizing lives,” he says. “This captivates many people. This desirability could also have an evolutionary basis,” Gutiérrez says, as this behavior could function as a fitness indicator, “…a signal that the subject has such good genetic quality and condition as to live dangerously without suffering harm,” he adds.

    For obsessive personalities it is easy to find reasons for attraction, Gutiérrez says. “From a Darwinian viewpoint, money means survival, safeness and resources for the children. They are also serious, reliable and cautious,” he adds.

    (…)

    This variation may also apply to personality traits. Much like genetic variations help species thrive in a changing environment, our different personalities may help us survive in our world. “Thus, to be different does not necessarily mean to be imperfect. Don’t rush to label abnormal any trait or behavior that is statistically deviant!” he adds.

    http://www.scientificamerican.com/article/why-we-are-attracted-to-deviant-personalities/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s