Ziua Darwin – Darwin Day

12 Februarie 1809 este ziua în care se naște vietatea care a devenit Charles Darwin – cel mai relevant om dintre cei preocupați până acum de științele naturii. Acest englez a fost combinația perfectă pentru a putea produce rezultate științifice apte de a schimba paradigma din științele biologice: avea capacitate 1. de observare a detaliilor din natură sau din scrierile altora, 2. de analiză a fenomenelor în amploarea lor și cu interconexiunile lor complexe, 3. de sinteză a imaginii mari recompuse din informații fragmentare, 4. de prezentare a ideilor rezultate printr-un limbaj simplu și inteligibil de orice om apt să citească. Prin munca lui intelectuală a adus lumina care prezintă evoluția biologică în toată splendoarea fenomenului. După apariția cărților lui, doar cei care sunt retardați intelectual, cei care practică abstinența-gândirii, cei iraționali pot nega acest fenomen care a produs ceea ce putem vedea azi în jurul nostru… inclusiv dihania pe care o vedem în oglindă. Tot felul de profesori universitari, academicieni și alți purtători de distincții și titluri nobiliare ale științei-oficializate din epoca respectivă au fost oarecum anulați în ifosele lor… prin munca intelectuală onestă a unui creier uman care cu pasiune se dăruiește studierii în amploare a subiectului de esență a științelor naturii. Din toate punctele de vedere, omul și naturalistul Charles Darwin poate să fie și azi cel mai bun exemplu de urmat – mai ales că avem nevoie de astfel de exemple mai mult decât de aer.

Este oarecum minunat să te gândești că omul acesta, Darwin, timp de 7 decenii cât a existat, era preocupat de subiectul cel mai important pentru o vietate de genul omului, adică de Viață – ca fenomen biologic de amploare planetară. Putea Darwin să devină cel mai mare expert în coropișnițe sau în gândacul de Colorado, dar a înțeles că nu despre asta este aici vorba – și că nu are timp de toate. A fost preocupat de fenomenul viului în amploarea contextului spațio-temporal, de legăturile de filiație dintre ființele din trecut, cele de azi și a extrapolat spre cele de mâine… privite la nivelul Planetei. A remarcat că există diferențe mai mult sau mai puțin evidente între organismele similare de pe insule apropiate… că există diferențieri geografice ca adaptare la mediu; a văzut că aceste caracteristici se transmit de la o generație la alta – dar nu exact identic, ci modificate sub presiunile factorilor selectivi de variate feluri; și a înțeles modul în care vietățile sunt diverse în interiorul speciilor și populațiilor, cum ele fiind supuse condițiilor selecției naturale date de caracteristicile mediului – unele ajung să supraviețuiască iar altele nu, astfel încât liniile filetice prezintă transformările evolutive pe care le arată seriile de fosilele. Ce îmi mai place la omul acesta? Faptul că a muncit inteligent, sincer și conștiincios întreaga lui viață, exact atât cât i-au permis puterile; chiar dacă avea problemele lui – ca orice om – intelectul lui lucra la înțelegerea problematicilor care îl preocupau – la deslușirea legăturilor dintre fenomene geologice și biologice, la găsirea răspunsurilor plauzibile care să poată da explicație, care să poată să fie testate științific. Și scria textele, publica acele cărți minunate, rând pe rând. Darwin nu e genul de om care să zică: “lasă, merge și așa”; dacă citești o frază, un paragraf, un capitol, vezi că fiecare cuvânt este fix la locul lui, iar ideile curg rațional și lin, ca la un mare vals al intelectului uman. Constați că scrierile lui sunt nu doar coerente și impecabile, ci ai putea zice că sunt perfecte – fix așa cum ele trebuie să fie – o manifestare a genialității apte să gândească marile fenomene ale Viului și să transmită celorlalți concluziile la care ajunge. Când mă uit la Darwin, știu că omul este cea mai minunată ființă.

Interesant este că dacă citești azi niște cărți publicate de Darwin în urmă cu 150 de ani, ai ocazia să ajungi la o cunoaștere biologică mai fresh, mai autentică, mai articulată, mai viguroasă și mai profundă decât dacă îți pierzi vremea cu unii dintre „profesorii universitari” care au ajuns în sistem prin ceva morbidă glumă a sorții. Dacă Darwin ar ajunge să îi vadă pe mulți dintre „intelectualii” de azi – oare cum ar reacționa? Teoretic, pe baze strict raționale, pe mulți ar trebui să îi pună din start în categoria fosilelor vii, împreună cu hatteria și latimeria; doar că el, Darwin-Omul, avea prea mult bun-simț și multă compasiune pentru ființe, inclusiv oameni – sau mai ales, incluzând aici și pe cei mai proști, cei mai inculți, cei mai retardați și cei mai bigoți dintre aceștia. Când citești scrierile lui, ai impresia că ele sunt formulate voit în limbajul care să facă accesibile ideile pentru orice om deschis către cunoaștere, chiar dacă nu are capacități intelectuale ieșite din comun. Până și în această privință, se percepe la Darwin umanismul cel mai profund ce poate exista – mult mai mult decât nivelul la care te poți aștepta la un om de știință preocupat de “domeniul lui”.

Desigur, dacă nu publica Darwin acele idei, alții ajungeau la aceleași concluzii în același timp… așa cum a fost Wallace, alt englez, biolog, explorator și om rațional. Darwin și Wallace. Este minunat că au existat și asemenea oameni; în principiu, ei ar putea exista oriunde, dacă mediul social și contextul biologic al individului ar permite o asemenea manifestare. Te poți întreba, cum de oare ambii erau englezi. De ce nu din Congo? Englezi fiind, aveau un mediu socio-intelectual deschis către Lume, o societate cultă în care sunt accesibile numeroase scrieri naturalistice de performanță; plus, exista ocazia de a călători și explora biodiversitatea Planetei timp de ani de zile, în cele mai inaccesibile locuri; totodată, societatea vest-europeană avea potențialii-cititori care să poată aprecia cărțile și cunoașterea biologică aflată la baza lor. Dacă un individ identic cu Darwin din punct de vedere biologic, se năștea în ceea ce era pe atunci Cehia, Ungaria, Moldova, Coreea,… să nu mai zic de Congo sau Djibouti, praful se alegea de el, ajungea un mic profesoraș, cu pantalonii crăpați la spate; ajungea vraci sau ceva șef de trib poate. Orice putea să facă, tot nu putea “să ajungă Darwin”; pentru asta era nevoie de vestul european/ Marea Britanie. Aici se văd efectele care pot să fie date de limitările socio-culturale, financiare, deschiderea către Lume sau închistarea societăților în care individul uman este sortit să existe.

Dar, dincolo de asta, Adevărul ajunge perceput de mintea omului rațional, atunci când acesta are acces la datele problematicii…. aceasta este frumusețea Științei. Chiar dacă ar fi ștearsă de pe fața Pământului toată Știința, și chiar dacă ar dispare și specia umană, în măsura în care ar evolua o altă specie cu capacități intelectuale similare, ar ajunge la aceleași concluzii în privința evoluției biologice. Destul de frumos. Impresionant aproape. Nu? Acea altă specie inteligentă ar ajunge la aceleași constatări în privința citologiei, geneticii, microbiologiei, evoluției biologice, sistematicii botanice/ zoologice, geologiei, geografiei… fix la ideile la care am ajuns și noi. Destul de tare, nu? Adică, adevărul iese la suprafață, în măsura în care Lumea este analizată de o vietate inteligentă… doar trebuie ca ea, rațională… să poată să existe.

© dr. Peter Lengyel

PS. Darwin a fost născut pe data de 12 februarie, o senzație cunoscută și de mine. Suntem mulți care îl avem pe Darwin în suflet. 12 februarie devine o zi importantă pentru cei care au capacitate de gândire rațională, oameni care iubesc știința, ființe preocupate de marile idei care ne apropie de înțelegerea realităților naturale. Ziua de azi a fost alocată discuțiilor pe acest tip de subiecte, de la evoluție, diversitate, subtilitățile fenomenelor biotice pe care începem să le înțelegem în extraordinara lor frumusețe, naturală. Este plăcut să fii biolog.

PS2. Fără concepția evoluționistă, întreaga masă de date despre vietăți este o simplă colecție de timbre, un morman de informație fără nici un fel de coerență internă; iar, evoluționismul ca principiu explicativ a făcut din toate aceste fragmente de puzzle o entitate articulată, fluentă, astfel încât omul de azi poate nu doar înțelege legăturile de înrudire dintre diferitele vietăți actuale ale planetei, dar și legăturile de filiație cu formele fosile și intermediare, rezultând un imens arbore genealogic care are la bază prima vietate ce a existat în urmă cu circa 3,6 miliarde de ani… și include toate, dar absolut toate vietățile care au existat până acum, există azi și cele care vor exista vreodată în mod natural. O mică mențiune se poate face, că la viteza cu care omul dezvoltă știință și tehnologie, se poate ajunge la crearea unor entități vii produse de om… din materie anorganică. Te pune un pic pe gânduri? Sau nu ai înțeles ce am zis…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Ziua Darwin – Darwin Day

  1. Dan Ghenea spune:

    Cei care nu sărbătoresc 12 februarie nu au capacitate de gândire raţională?

  2. peterlengyel spune:

    Evoluția este un fenomen care a fost recunoscut de mulți oameni capabili de gândire rațională, descris pe larg de Darwin (și în paralel și independent de Wallace) la un mod argumentat care este convingător până și pentru cei care nu sunt înzestrați cu o capacitate intelectuală peste medie. Aprofundarea cunoașterii biologice/ paleontologice/ genetice/ embriologice/ de anatomie comparată/ etologie șamd, face ca evoluția biologică să nu mai poată să fie pusă sub semnul întrebării în secolul 20/ sau 21. În științele biologice actuale, a contesta evoluția biologică este probabil un semn de oligofrenie sau ceva patologie asemănătoare.

  3. beheader69 spune:

    Niciodata prea tarziu sa omagiem adevaratele valori!

    ________________________________

  4. DM Ruști spune:

    Aș zice că biologia fără Darwin ar fi precum chimia fără Mendeleev. Evoluționismul nu e o „dogmă intelectuală”, e coloana vertebrală a tuturor științelor vieții. Recomand călduros lectura unui text clasic, se găsește ușor pe net (Dobzhansky „Nothing in Biology Makes Sense Except in the Light of Evolution”) pentru cei care încă au impresia că evoluționismul e incompatibil cu anumite convingeri de ordin spiritual (Dobzhansky se declara „ortodox practicant”). De fapt, cred că devine o problemă atunci când în știință se amestecă idei din afară. După mine, Dobzhansky n-a făcut greșeala asta.

  5. Constantin Ciubuc via conservarea_biodiversitatii spune:

    Sincere felicitări dle.dr. Peter Lengyel ptr. excepţionalele cuvinte aduse acestui mare colos al lumii biologilor şi eu sunt şi am fost încă de pe băncile studenţiei un mare admirator al concepţiei sale. Asta poate nu s-ar fi produs dacă nu l-aş fi avut ca profesor la disciplina Biologie generală pe un alt gânditor şi adept al lui Darwin, prof. acad. Nicolae Botnariuc care nu peste mult timp se va împlini un secol de la naşterea sa ( 15 mart.1915, Râşcani Bălţi, Basarabia).
    Încă odată sincere felicitări!
    Ciubuc

  6. Levente Nagy via conservarea_biodiversitatii spune:

    Cu ocazia zilelor evolutiei ma batea gandul sa scriu o idee.. pana la urma am scris un scurt text…

    „câți oare cunosc sau acceptă teoria hologenomică a evoluției? O teorie poate revoluționară care aduce completări semnificative darwinismului clasic”

    http://nagyleventeblog.blogspot.ro/2015/02/evolutie-hologenomica.html

    Evoluție hologenomică
    Dacă unii se regăsesc cu ușurință în sisteme de gândire inventate practic de alții (religii, secte, diferite credințe, teorii și supoziții), alții se simt mai aproape de abordarea evoluționistă a vieții. Darwinismul a câștigat – în lumea pe care o numim civilizată – mult teren în această ultimă etapă a epocii moderne, a rațiunii.. Dar chiar și dintre adepții acestei teorii, câți oare cunosc sau acceptă teoria hologenomică a evoluției? O teorie poate revoluționară care aduce completări semnificative darwinismului clasic, dar care încă se mai lovește de numeroși sceptici, inclusiv în rândul oamenilor de știință din domeniu. Printre alții, Richard Jefferson și Eugene Rosenberg se numără printrei cei mai relevanți cercetători care stau dedesubtul acestor idei nonconformiste, asemenea lui Atlas..
    Abordând subiectul într-o manieră simplă, prezumția de la care se pornește ar fi că din perspectiva evoluției nici una dintre viețuitoarele complexe nu se poate trata ca o singură entitate – ci ca holobionți, organisme cu un ‘bagaj’ bogat de microorganisme. O echipă de lucru numită microbiom. Nu poți există fără această echipă, contribuie chiar și la digestia micului tău dejun. Dar lucrurile sunt mult mai complexe de atât, iar partea cea mai interesantă este faptul că aceste microorganisme pare-se că au afectat și afectează în continuare procesul evolutiv.

    Sursa: http://symbionticism.blogspot.ro/2014/07/the-ten-commandments-of-hologenome.html

    Microbiomul este implicat și e totodată responsabil în mare parte de calitatea feromonilor, mirosului corporal, hormonilor sexuali, influențând astfel procesul de alegere a perechii și, implicit, producerea urmașilor.. Un experiment deloc sofisticat, în schimb foarte elocvent al elvețianului Wedekind (ulterior și alții) a scos la iveală aspecte interesante… câteva femei au fost rugate să-și aleagă ‘parteneri’ pe baza mirosului unor tricouri purtate de câțiva bărbați necunoscuți – rezultatele au arătat că fiecărei femei i s-a părut că ar avea un miros mai atrăgător bărbatul care s-a dovedit a poseda cel mai potrivit genom pentru producerea unor urmași cât mai sănătoși și apți pentru viață. Cu alte cuvinte, au ales cel mai compatibil dintre subiecți fără să-i vadă vreodată… Există, așadar, mecanisme atât de fine – mulți nu realizează că ele există, chiar dacă fac uz de ele cu desăvârșire.. Bacteriile își fac datoria, conlucrează cu organismul gazdă iar alegerea partenerului poate fi optimizată. Pune-te pe gânduri, poate ți s-a întâmplat ca o persoană de sex opus să ți se pară atrăgătoare atât fizic cât și ca personalitate, ca mod de gândire… dar ceva parcă totuși nu era la locul lui, ceva nu era potrivit poate la mirosul său corporal (evident, nu este vorba despre cazul unor persoane nespălate).. Răspunsul poate fi simplu – din punct de vedere genetic nu vă potriveați, iar eventualii urmași erau expuși unui grad mai ridicat de risc să aibă diferite deficiențe, probleme de sănătate… Un mecanism arhaic s-a pus în funcțiune, organismul ți-a transmis un mesaj important – da, cu ajutorul microbiomului.. un mesaj priceput poate doar la nivelul subconștientului, dar cu posibile efecte deloc de neglijat în cursul evolutiv.
    De mai multe experimente concludente întotdeauna este loc.. Musculițele la rându-le au fost subiect de studiu, prin modificarea microbiomului acestora s-a putut influența în mod concludent selecția partenerilor pentru reproducere. Un alt experiment cu viespi părea să sugereze că, chiar dacă există compatibilitate între cele două specii diferite aparținând aceluiași gen, progeniturile nu prea supraviețuiau din cauza incompatibilității microbiomului acestora. Alte observații legate de corali sau hiene – evident, cu controversele de rigoare –, par să susțină de asemenea teoria menționată.
    Acest tip de abordare poate reprezenta un pas însemnat în față în ceea ce privește cunoașterea mecanismelor intime de funcționare a procesului evolutiv. Este o nuanțare a darwinismului, o completare, o abordare până la urmă ‘holistică’, ce ține cont de interacțiunile complexe din cadrul fiecărui organism – interacțiuni care influențează, iată, chiar și procesul selecției naturale… o abordare care nu face abstracție și nu abandonează restul ‘echipei’ care contribuie, până la urmă, într-un fel semnificativ la Rezultat…

    • Doru Rusti via conservarea_biodiversitatii spune:

      super-interersant si se leaga de alte idei despre cooperarea in lumea vie – endosimbioza lui Lynn Margulis si chiar ideile lui Kropotkin, care n-a fost doar un anarhist convis, ci poate figura si-n istoria biologiei (http://en.wikipedia.org/wiki/Mutual_Aid:_A_Factor_of_Evolution)

      totusi, scolit in principiile teoriei sistemice de Nicolae Botnariuc nu pot accepta idea ca evolutai actioneaza la nivel de individ, asa cum rezulta din definitia curenta a teoriei hologenomice: «The hologenome theory of evolution proposes that the object of natural selection is not the individual organism, but the holobiont, i.e. the organism together with its associated microbial communities.» [http://en.wikipedia.org/wiki/Hologenome_theory_of_evolution]

      Botnariuc mi-a bagat in cap ideea de nivele de organizare a viului (individual, populational, biocenotic si biosferic) si ca la fiecare nivel actioneaza anumite legitati: NB face distincție netă dintre procesele ce au loc la nivel individual (adecvarea, variabilitatea) și cele de la nivel populațional (adaptarea, evoluția) (Nicolae Botnariuc, _Biologie generală_ (ed. a II-a), EDP, București, 1979)

  7. peterlengyel spune:

    Da… se ajunge la o intelegere din ce in ce mai profunda a realitatilor biologice. Un exemplu este cartea Virolution:

    http://www.goodreads.com/book/show/7235776-virolution

    „the human genome (…) embedded (…) were large fragments that were derived from viruses – fragments that were vital to evolution of all organisms and the evidence for a fourth and vital source of variation – viruses. Virolution was the subject of a feature article in New Scientist. Translated into Russian, French, German and Japanese, this book has become a hot topic for discussion among scientists and thinkers in recent years. It offers a very new interpretation of our human evolution”

  8. peterlengyel spune:

    adevarul.ro
    Cum a ajuns Darwin „persona non grata“ în şcolile româneşti

    20 iunie 2015, 21:08 de Mihai Mincan

    „Mulţi copii pur şi simplu nu reuşeau să înţeleagă ceea ce le transmiteam. Modul în care le fusese explicată viaţa era în dezacord total cu orice formă ştiinţifică. Ştiau însă tot felul de alte detalii: câţi ani are Dumnezeu, ce vedere are de poate distinge când un om, aflat oriunde în lume, greşeşte, nu-şi puneau problema naşterii lui Isus. Îl vedeau pe acesta apărând pur şi simplu, în momentul în care Dumnezeu a hotărât că aşa trebuie“.

    Probabil că nicio altă disciplină nu se află într-un conflict conceptual atât de puternic cu religia ca biologia. Una explică viaţa ca pe un proces, determinat de cauze clare şi cu consecinţe deductibile. Cealaltă, ca pe un act creaţionist pur: Dumnezeu a decis să facă lumea şi tot ceea ce vedem în jur. „Primeam telefoane de la părinţi şi mi se spunea să nu le mai bag prostii în cap copiilor. Că vin acasă şi-i iau la întrebări şi nu ştiu ce să le răspundă“, povesteşte Ana.

    (…)

    Şi poate că nu este nicio dovadă mai bună a acestei dileme, decât un studiu publicat în revista americană „Science“, în 2014, realizat prin intervievarea profesorilor de biologie de la 926 de licee din SUA. Rezultatele cercetării erau cam aşa: doar 17% dintre profesori predau evoluţionismul, ceilalţi fie acceptând ipoteza creaţionistă (Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea sa), fie spunându-le explicit elevilor că, atât timp cât contravine celor scrise în Biblie, orice ipoteză ştiinţifică este greşită şi nedemnă de a fi luată în seamă.

    (…)

    O dezbatere asemănătoare a avut loc şi la noi, deşi „dezbatere“ e un cuvânt prea generos, în acest caz. Se întâmpla în februarie 2009, la Muzeul de Istorie al Bucureştiului, cu ocazia lansării „Anului Darwin“ în România. Participanţii la masa rotundă organizată atunci atrăgeau atenţia că evoluţionismul, ca şi doctrină ştiinţifică, fusese scos din programa şcolară, încă din 2007, după doar un an în care figurase ca obligatoriu în clasa a XII-a. România bătea astfel un nou record: devenea prima ţară din Europa în care evoluţionismul era total eliminat din învăţământul public.

    http://adevarul.ro/educatie/scoala/cum-ajuns-darwin-persona-non-grata-in-scolile-romanesti-1_5583bedccfbe376e3570805b/index.html?utm_source=newsletter&utm_campaign=Cum+a+ajuns+Darwin+%E2%80%9Epersona+non+grata%E2%80%9C+%C3%AEn+%C5%9Fcolile+rom%C3%A2ne%C5%9Fti&utm_content=Newsletter-222874-20150621

  9. peterlengyel spune:

    The Guardian: On the Origin of Species voted most influential academic book in history

    Charles Darwin’s formulation of the theory of evolution takes overwhelming share of public vote, ahead of Kant, Plato and Einstein

    ‘Supreme’ … a first edition of Charles Darwin’s landmark book, in front of a portrait of Darwin at a 2010 exhibition celebrating The Royal Society. Photograph: Martin Godwin for the Guardian

    Charles Darwin’s On the Origin of Species has been voted the most influential academic book ever written, hailed as “the supreme demonstration of why academic books matter” and “a book which has changed the way we think about everything”.

    After a list of the top 20 academic books was pulled together by expert academic booksellers, librarians and publishers to mark the inaugural Academic Book Week, the public was asked to vote on what they believed to be the most influential. With titles in the running including A Vindication of the Rights of Woman by Mary Wollstonecraft, George Orwell’s novel Nineteen Eighty-Four, and Adam Smith’s The Wealth of Nations, Darwin’s explanation of his theory of evolution was the public’s overwhelming favourite, with 26% of the vote, said organisers.

    Professor Andrew Prescott of the University of Glasgow called Darwin’s 1859 study “the supreme demonstration of why academic books matter”. “Darwin used meticulous observation of the world around us, combined with protracted and profound reflection, to create a book which has changed the way we think about everything – not only the natural world, but religion, history and society,” he said. “Every researcher, no matter whether they are writing books, creating digital products or producing artworks, aspires to produce something as significant in the history of thought as Origin of Species.”

    On the Origin of Species was followed in the public vote by The Communist Manifesto and The Complete Works of Shakespeare, with Plato’s The Republic fourth, and Immanuel Kant’s Critique of Pure Reason fifth – a choice heralded by the Booksellers Association’s Alan Staton. “We seem to be governed by expediency and doublethink and it’s reassuring to know that Kant’s Categorical Imperative is known and thought important,” he said.

    (…)

    http://www.theguardian.com/books/2015/nov/10/on-the-origin-of-species-voted-most-influential-academic-book-charles-darwin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s