Centre de Nevizitare în Arii Neprotejate

001

DSC_0797

Ai ajuns în careva parc național sau natural sau în alt gen de arie neprotejată de pe la noi. Mergi printre bălării – o vegetație ruderalizată, printre gunoaie depozitate aiurea, și vezi la un moment dat o construcție ca un mare falus ridicat în mijlocul peisajului. Clădirea este înconjurată de gard, este bine închisă, goală… este un loc unde stă o moarte în vacanță. Câteva milioane de euro investiți în neconservarea biodiversității, în centre de nevizitare care prezintă valorile din arii neprotejate. Nu voi înșira aici câte entități de acestea poți vedea prin ariile neprotejate din zona carpato-danubiano-pontică. Se vede că nu este o excepție, o chestiune aparte, ci este… din păcate, mai mult regula. Pe la noi, există probabil cel puțin câteva zeci de astfel de centre de nevizitare. Un total de câteva zeci de milioane de euro… blocați în clădiri moarte înainte de a se naște, avortoni aberanți ai unui sistem cretin, aflat la cheremul mafiilor de variate feluri… Este una dintre multele manifestări ciudate din societatea care nu au nici un fel de capacitate de a își proteja valorile, naturale, culturale sau umane… în consecință aflate în degradare.

370

014

Centrele de nevizitare ale ariilor neprotejate de pe la noi sunt niște monstruozități precum ar putea să fie spitale fără medici și fără pacienți, întotdeauna închise cu lacăt, sau școli fără profesori și fără elevi/ studenți. Ele sunt din seria ideatică a sălilor de fitness și a terenurilor de sport nou construite în zone rurale locuite de ultimii bătrâni care mai persistă încă. Absurditatea unor investiții de milioane de euro/ bucata, care stau goale, fără a îndeplini ceva rol…. pare un fenomen ciudat doar dacă ești naiv și crezi că ele au fost create pentru a contribui cumva la educația ecologică a populației. Dar, ideea care a stat la temelia lor era totalmente alta. Bănuiești ceva, sau nu ești de pe aici? Oricum, este bătaia de joc produsă de birocrațiile aberante și structuri mafiotizate, care nu doar că au pierdut orice contact cu realitatea naturală și culturală, dar nici nu au avut vreodată un asemenea contact, pentru că natura și cultura, educația ecologică niciodată nu a contat pentru ele. Când au fost finanțate aceste betoane & termopane, parcă nu a fost luat în calcul că ele de la sine nu pot să creeze și să susțină activitatea intelectuală denumită educație ecologică… ci mai este nevoie și de personal salarizat, mentenanță, consumabile șamd. Iar fără a avea aceste mici detalii rezolvate, uriașele investiții în betoane sunt lipsite funcționalitate. Vezi aceste sumbre betoane crispate, care așteaptă să le treacă vremea, să se dărâme sau să fie casate. Forme fără fond, arii protejate neprotejate, centre de vizitare nevizitabile… un stil fără stil.

DSC_0778

173

Această serie de dezastre a rezultat din capul cubic al imbecililor aciuați pe la Brussel… combinat cu abilitatea mafiilor care au devenit ahtiate până și după fondurile nominal destinate protejării naturii & educației ecologice. Deciziile legate de conservarea biodiversității sunt luate de tot felul de politruci care nu au nici o legătură sufletească cu Natura, nici un fel de experiență reală în teren, și oricum nici nu îi interesează subiectul. Oameni care văd în pădure doar metri cubi de lemn, ființe care ar da oricând încă un atac silvic prin care tot peisajul să fie defrișat, doar pentru a își face o vilă cu piscină și mai mare cu garaj în care să încapă un Maserati. Am văzut declarația televizată a unei politruce care zicea că are plăcerea să se joace cu păpușa… Interesant este că asemenea persoane fără nici un fel de legătură cu subiectul Educației Ecologice, ajung în funcții unde pot să decidă linii strategice care evident că duc către afundarea în marasmul și mai mare. Vina nu este a acestor ființe plăpânde, ci a unui sistem care nu doar că permite dar și favorizează astfel de ne-adecvări, așa cum poți vedea în legătură cu orice alt subiect, nu doar cel al conservării diversității biologice și educației ecologice de pe la noi. Prin ceva ciudățenie a sorții ajunge câte o ființă umană să conducă un minister al mediului sau ceva de genu’… astfel că întreaga rețea de arii protejate este la cheremul inculturii care chiar nu are nici un fel de legătură directă cu biodiversitatea. Este 100% că nu au participat la tabere de inelare de păsări, la ture de speologie prin adâncul peșterilor sălbatice, nu au fost la observat lilieci, și nu au nici o treabă cu înțelegerea și protejarea valorilor biodiversității. Pentru ei, toată chestia asta cu natura este un detaliu nesemnificativ, nu este realmente o preocupare; așa cum comercianții de sclavi puteau să doarmă liniștiți, fără a se deranja de suferințele sclavilor ținuți în lanțuri… dintre care o parte mureau până dimineața care urma. Contează succesul pe hârtie. Contează să fie totul ok, cu ștampila, cu cele 1 milion de avize și documente care atestă ca totul este perfect. Este un sistem perfid, care produce și reproduce toate lipsurile și toate mizeriile pe care le constați de atâta vreme. Te poți întreba acum, unde mai ai tu loc în toată schema asta?

DSC_0694

049

Dar suntem liberi să vedem ce se întâmplă în alte locuri. Iar diferența este frapantă, năucitoare… Fiecare context local, pe baza realităților ecologice, sociale, financiare etc, are un alt tip de centru de vizitare care să îi fie adecvat. Începând de la definirea poziției strategice în care centrul de vizitare să ajungă să fie creat, cu o accesibilitate bună, parcare, programe diversificate, promovare, crearea unei atmosfere atractive și dinamice, cafenele/ cofetărie/ restaurant, muzeu de prezentare a valorilor locale, sală de conferințe, organizarea de vizite cu ghidaj în teren, prezentarea de filme, organizarea de tabere pentru tineri și de programe de cercetare… varietatea abordărilor este mare. La un centru de vizitare mai semnificativ pot exista și 100-150 de locuri de muncă. Dacă vizitezi arii protejate cu ale lor centre de vizitare… din Coreea de Sud sau Canada, Olanda, Anglia, Franța, Italia, Grecia șamd…… ori altele mai apropiate, prin Ungaria, Bulgaria, Ucraina… vezi că ceva ciudat se petrece pe la noi. Cum oare acelea au Viață, cum de sunt animate, cum de au expoziții atractive, cum de se organizează diferite evenimente la un flux relativ mai semnificativ… Vezi tabere ecologice și școli de vară, diferite simpozioane, tabere de cercetare, adică ai senzația că aceste centre au fost ridicate nu doar pentru a imortaliza în beton o parte oarecare din finanțarea pentru biodiversitate. Pare că ele au fost create pentru a oferi loc cercetătorilor, studenților care vin să înțeleagă mai bine procesele naturale ale ariei respective. Pare că ele sunt capabile să ofere variate programe interesante copiilor de diferite vârste, astfel că aceștia se simt bine, învață ușor, intră în comuniune cu fenomenele naturale locale care primesc sens în lumina explicațiilor adecvate nivelului de înțelegere a vârstei respective. Pare că ele au fost create pentru tineri/ elevi care au ocazia să intre în contact cu frumusețea fascinantă a viului sălbatic, pentru care pot să își dedice ulterior timpul și energia, creativitatea ce le ține în viață sălbatică.

© dr. Peter Lengyel

PS. Fotografiile sunt făcute în Coreea de Sud, la centrul de vizitare de la Upo Wetlands și la cel de la Junam Wetlands.

DSC_7834

032

Acest articol a fost publicat în Biodiversitate in Romania. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Centre de Nevizitare în Arii Neprotejate

  1. Adi Primaru' spune:

    Situatia imi pare similara cu situatia info-centrelor turistice care au inceput sa populeze localitatile din Valea Almajului:
    *cladirile sunt asemenatoare (copy/paste la proiectul arhitectului)
    *amplasamentele sunt diferite si de multe ori total necorespunzatoare (fie sunt pitite dupa cine stie ce colt, fie sunt in afara localitatii)
    *valorile proiectelor sunt asemanatoare (declartia oficiala a primarului din Bozovici: 700 000 lei pt proiect (~150 000 EUR) (http://www.radio-resita.ro/centru-de-informare-turistica-blocat-de-lipsa-posturilor/) !!! La Prigor – ceva mai scump, 880 000 lei, vezi aici: http://www.proiecte-structurale.ro/Proiecte/Infiintare-centru-local-de-informare-turistica-si-marketingul-serviciilor-legate-de-turismul-rural-in-comuna-Prigor-judetul-CarasSeverin–pID8522.html)
    Fiecare info-centru turistic ar trebui sa dea de lucru la 2 persoane calificate in acest sens, dar cum nimeni nu s-a gandit sa faca in paralel si aceste calificari, acum cladirile stau inchise (cele realizate). Va dati seama ca acesti bani puteau fi cheltuiti altfel, sunt oameni capabili in zona si care au in minte idei bune, chiar misca lucrurile cu forte proprii, insa fara suport de la autoritati, nu poti face mare lucru in timp scurt. Spre exemplu se putea aloca un spatiu deja existent pt un info centru turistic, dar cand ai firma de distributie materiale de constructii si esti in fruntea comunitatii, faci un lucru nou care sa dainuie.

  2. Floarea Reginei Sinaia via FB spune:

    Peter, din pacate foarte adevarat. Cu putina vreme in urma se vehicula o noua taxa – cea de vizitare a Parcului Natural Bucegi. In acelasi timp se construieste un … centru de vizitare, la Busteni (prin zona unde a fiintat Centrul Roman de Mediu)

  3. Cociuba Ioan spune:

    Diagnosticul este bun „nu au nici o legătură sufletească cu Natura, nici un fel de experiență reală în teren, și oricum nici nu îi interesează subiectul”, dar orice diagnostic este bun daca ofera solutii. Oare mai lipseste ceva din diagnostic sau solutia e prea departe de noi (jos cu ei!)

  4. Andrei Știrbu spune:

    Soluția nu e înlocuirea politicienilor ci schimbarea poporului. Fiindcă acești politicieni și „funcționari” sunt expresia populației de rând a României, compusă în general din hoți și șmecheri, care votează aceleași sleahte de paraziți (partide) din cauza nepăsării și imbecilității.

  5. peterlengyel spune:

    Bigăr, cea mai frumoasă cascadă, cea mai mare ruşine!

    http://www.argument-cs.ro/content/big%C4%83r-cea-mai-frumoas%C4%83-cascad%C4%83-cea-mai-mare-ru%C5%9Fine

    Exemple de acest gen sunt multe, mult prea multe. Dar, mai rau decat existenta lor in sine, este o atmosfera sociala in care pana si cei care candva ne preocupam de natura, nu prea mai avem chef de a ne implica, de a formula macar o opinie. La ce sa mai zici ceva, cand este destul de evident ce se intampla in general? Este deja instalat un sictir enorm, o scarba si o indispozitie care pare destul de generalizata. Poate ca mai exista ceva exceptii, dar… nu se prea vede pe unde.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s