Tehnologia Informației și Zorba Grecul

Film023_008
Foto: Istanbul – Turcia

O combinație de Brave New World cu 1984… sună interesant? Existau nu demult previziuni optimiste despre forța uriașă pe care Internetul o va avea în culturalizarea maselor de oameni, în crearea de oportunități și parteneriate, în coagularea de echipe de lucru transdisciplinare… în progresul cunoașterii șamd. Dar accesul la informație este doar o parte a realității. Deși comunicațiile electronice au deschis nenumărate oportunități… totuși aceste autostrăzi informaționale sunt pline de capcane. Unele dintre zonele cu gheață sunt reprezentate de atașamentul nostru poate prea puternic la o lume virtuală… care înseamnă un refugiu de moment, dar care se destramă imediat atunci când apar probleme; este ca și cum ai fi eroul unui joc de computer, ce semnificație mai are asta în lumea reală?

Te poți întreba, oare de ce petrec oamenii de azi atât de mult timp în fața calculatoarelor. Dacă privești pe geam în careva zi obișnuită, ai jumătate din răspuns, iar dacă mergi pe străzile căruiva orășel, mai ai încă ceva în plus. Obișnuitul, banalul, pe la noi mașinile parcate pe stradă, câinii, cetele de gipsy kings, fețele triste ale oamenilor… muncitorii care ies din fabrică, intelectualii care stau retrași în ale lor turnuri de fildeș, cei tineri și deștepți care au plecat deja spre locuri despre care sperau că o să fie mai puțin aberante, ce naiba te poate face să mai faci o tură prin acest peisaj? Hawaii este departe și costă cam mult, așa că rămâne lumea virtuală, un fel de loc diversificat unde ai acces către zone ce te pot mobiliza intelectual, pot să îți facă ziua mai puțin cenușie. Dacă faci un fel de calcul cost-beneficiu, accesibilitate și satisfacție, evident că lucrurile se canalizează către această direcție. Întrebarea importantă este până unde acest mod este în beneficiul individual și… societal. Dacă ai lumea ta în care internetul este o parte destul de consistentă, parcă nici nu mai are atât de mare importanță ce face șleahta politrucilor locali, ce se întâmplă la alegeri, care este realitatea economico-socială locală, regională sau globală. Și asta nu este bine. Pe acest plan trebuie schimbat ceva, și încă repede, că te poți trezi că deja este mult prea târziu.

268
Foto: Lviv/ Lvov – Ucraina

Comunicarea digitală la ora actuală are un avânt extraordinar… dar pe cât de multe oportunități există, apar la fel de multe vulnerabilități anterior necunoscute. Pe de o parte, trecerea pe un plan digital în proporție din ce în ce mai mare… și părăsirea vieții reale este un fenomen cu multe riscuri; vezi: A Brave New World – Aldous Huxley, 1932. Dar, te poți întreba: care era atmosfera socială, dacă nu existau aceste realități virtuale? Lumea virtuală a devenit captivantă mai cu seamă în comparație cu dezastrul financiar, social, relațional, politic, economic, cultural șamd care se constată în lumea reală care poate să fie accesată de majoritatea oamenilor… inclusiv de mine. Unde este echilibrul acela necesar, în care IT & C te ajută și nu te acaparează… Care sunt realele valori ale vieții umane?

711_p1
Foto: Ahmedabad și New Delhi – India
724_p1

Se poate previziona redescoperirea relațiilor interumane directe, nemijlocite… acele clasice relații în care există realmente o comunitate, în care te poți baza pe cei cu care ești? Sau… deja suntem prea mult digitizați… deja omul nici nu mai contează. Care este ierarhia valorilor în această lume digitală? Care este recunoașterea valorii? Dacă o târfă scoate o poză cu un detaliu al unei văgăuni insalubre, colectează 1 milion de “laicuri” cât ai zice pește. Devine virală ceva filmare cu măgar care cade de pe pod. Apar desigur și capodopere de genul “6 cai”. “Maxim 2 dar să poathe și cu șhase”.

123_p1
Foto: India

124_p1

Informație, imagine, arhive de date digitale… lucrări concepute cu muncă serioasă… acum sunt în format digital. Asta înseamnă că este bine să ai back-upuri la back-up la back-up și nici atunci nu e sigur… Atât virusuri informatice, cât probleme tehnice apărute la diferite harduri pot să pună pe butuci sistemele. Doar apare o mică informație că “I nu este accesibil… și pentru a îl utiliza trebuie să îl formatezi”. Dai un search și vezi cam cum se pot eventual recupera datele… care sunt costurile, riscurile, timpul necesar. Ori, varianta mai soft, ai avut o zi excelentă la fotografiere, vrei să downloadezi rezultatele… și vezi că echipamentele ultimul răcnet au dat totuși un chix… cardul “nu se poate recunoaște”… niciunde. Frumoasă situație. O treci la pierderile colaterale, acolo unde sunt multe altele…

120_p1
Foto: India

129_p1

Adrese de e-mail sparte, site-uri web distruse de hackeri, furturi de date din serverele unor agenții reprezentative ale celor mai puternice state actuale… Riscul atacurilor informatice este din ce în ce mai semnificativ, cu o miză din ce în ce mai mare. Bine, nici acele Agenții nu sunt mai prejos (vezi NSA), când constați cam ce se derulează cu monitorizarea comunicațiilor private, pe Facebook, Skype, e-mail șamd… monitorizarea discuțiilor de pe telefoane mobile, monitorizarea patternurilor de orice fel, de la site-urile accesate la activitatea zilnică a ta, de la rețeaua de relații până la cele mai intime momente în hotelul în care ești în “luna de miere”… Sunt monitorizați și liderii politici ai țărilor aliate, proprii tăi aliați, că e mai bine așa. Ce dosare trebuie să existe în acele locuri de concentrare și analiză a informației… își dai seama că volumul 1984 scris de George Orwell este doar un ghid pentru începători.

649_p1

Foto: India

133_p1

Deci, există niște probleme. Orice situație de acest gen poate să pară o mai mică sau mai mare catastrofă, dar dacă ai auzit de Mohács, sau de accidentul pe schiuri când capul și creierul se lovește de o stâncă… deja dramatismul unor probleme IT scade… deja pare o mică glumă, o mică mizerie. A aloca mai mulă atenție celor apropiați, mai mult timp de a trăi viața reală, de azi… sentimentul că aștepți să îi auzi vocea… și nu vrei să salvezi momentul (poate înregistrează alții). A transpune în realitate ceva din abordarea lui Zorba Grecul… este cea care pare soluția adecvată. Putem să învățăm multe de la el. Plus că poate vor ajunge observate problemele care nu se manifestă on-line, cele din viața reală a ființelor care nu sunt pe net… cei care sunt din ce în ce mai mulți și își trăiesc drama personală… live.

© dr. Peter Lengyel

PS. Povestea cu Internetul care rezolvă problemele comunităților este ca și cea cu autostrăzile care duc la “dezvoltarea economică durabilă”… O mare imbecilitate promovată de politruci și alți cretini… care presupune că o bandă de asfalt care trece prin zonă va aduce bunăstare, investitori binevoitori care vor dori să lase muncitorilor venituri consistente, turiști care o să vină gârlă și o să cheltuie mulți bani șamd. Astfel de aberații sunt cele pe care se bazează actuala catastrofă economico-socială și de mediu în care a ajuns… omenirea.

Acest articol a fost publicat în Fotografiere. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Tehnologia Informației și Zorba Grecul

  1. peterlengyel spune:

    What Happens When A Photographer Takes The Same Photo From A Different Angle

    http://themetapicture.com/famous-photos-from-a-different-angle/

    What is Wrong With Our Culture [Alan Watts]

  2. peterlengyel spune:

    I Photograph The Homeless By Becoming One Of Them

    by Lee Jeffries

    I’m inundated with emails on a daily basis. “What camera do you use?”, “How do you obtain the black background in your images?”, “Will you employ me as your assistant?” to quote but a few. The questions are varied, but all revolve around a central theme… they see the apparent “success” of my images and are determined to experience a piece of that for themselves. I don’t blame them. I was exactly the same seven years ago. My mind was awash with images. Revelling in art for the first time in my life. It was exciting, promised travel and adventure and who knows, maybe some success and notoriety. Looking back, I’d look for short cuts by asking other photographers, whose work I admired at the time, the very same questions I am now being asked. I was infatuated with the notion of being “a photographer” so wanted that “success” fast.

    Looking back, none of that stuff mattered. Sure, technical ability is pretty fundamental to any vocation but it means nothing without passion. You can’t teach it. Life “happens” and it’s through those experiences that hopefully you come through the other side having learned something.

    Love “happened” to me. Back then, that love was the motivation for everything I did. Running through the Vatican to buy a Rosary for her dying mother. Feeling her sense of faith and compassion for the less fortunate. Without knowing it, I took pieces from her. They remain with me to this day. So, now, when you see a Lee Jeffries image it’s not a document of the life of a homeless person. It’s much more than that. It’s a metaphysical testimony of humanity, faith and spirituality. It’s born from love and a connection to another human being. Her… and the homeless people I meet.

    Everybody wants to be a photographer. Open your heart and you may just get your wish.

    http://www.boredpanda.com/homeless-people-portrait-photography-lee-jeffries/?utm_source=facebook

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s