Ce casă frumoasă ai…

1298 Japonia

În atmosfera de ianuarie 2014, citeam “Walden, or Life in the Woods”, o capodoperă a lui Henry D. Thoreau, o carte apărută în 1854… acum 160 de ani. Citind aceste rânduri, parcă vezi lumea de azi… deci nu multe au devenit mai bune în ultimii 160 de ani. Pentru a avea o bunăstare materială cât mai evidentă, omul actual ajunge să taie felii din ce în ce mai subțiri din hrana spirituală, culturală, care îl pot face om. Și, culmea, el simte că nu este fericit, oricâte obiecte ar avea.… “a man is harassed to death to pay the rent of a larger and more luxurious box… (…) helps to keep them poor as long as they live. (…) it is evident that the savage owns his shelter because it costs so little, while the civilized man hires his commonly because he cannot afford to own it. (…) they cannot at once name a dozen in the town who own their farms free and clear. (…) inquire at the bank where they are mortgaged. (…) probably not even the other three succeed in saving their souls, but are perchance bankrupt in a worse sense than they who fail honestly. (…) I know one or two families, at least, in this town, who, for nearly a generation, have been wishing to sell their houses in the outskirts and move into the village, but have not been able to accomplish it, and only death will set them free. (…) On the one side is the palace, on the other are the almshouse and “silent poor”. (…) It certainly is fair to look at the class by whose labor the works which distinguish this generation are accomplished. (…) Are you one of the ninety-seven who fail? or of the three who succeed? Answer me these questions, and then perhaps I may look at your bawbles and find them ornamental.”

“Most of the stone a nation hammers goes toward its tomb only. It buries itself alive. As for the Pyramids, there is nothing to wonder at it them so much as the fact that so many men could be found degraded enough to spend their lives constructing a tomb for some ambitious booby, whom it would have been wiser and manlier to have drowned in the Nile, and then given his body to the dogs.”

1319 Japonia
Foto: Nagoya – Japonia

1339 Japonia

276

Culmea este că problema asta a locuinței devine una greu de rezolvat pentru mulți din tinerii țărilor precum SUA, Japonia șamd: adică, trebuie să te faci sclav pentru a exista… Înțelegi acum cauza pentru care scrierile lui Thoreau au supraviețuit în atenția elitelor intelectuale, la 160 de ani după apariție? Interesantă este descrierea contextului în care sunt construite și plătite, sau neplătite, casele pe care le locuim. Despre proprietatea-improprietății… despre aberația de a te zbate pentru a deține avere cât mai mare, niciodată îndestulătoare… în timp ce nu cizelezi bruta care eventual să utilizeze “investiția”… Analiza pe care o face condițiilor de locuire arată cum triburile de amerindieni aveau niște locuințe-cort foarte confortabile, sofisticate prin circulația aerului, călduroase, ușor de ridicat. Chiar și în zone cu climat foarte rece, precum cele locuite de eschimoși, omul poate avea soluții simple și funcționale, pentru a se apăra de frig. Există aici o descriere a condițiilor în care coloniștii europeni stabiliți în America își săpau locuințe, pe la 1650… pentru a adăposti familia. Avem totodată o privire asupra efortului necesar pentru a cumpăra o locuință în lumea civilizată, a zecilor de ani de muncă dură și economisire, a creditelor bancare care trec de la o generație la alta, a celor care reușesc să fie eliberați de poverile bancare cel mai probabil prin niște afaceri dubioase… Apoi, Thoreau ajunge să analizeze pe fericitul proprietar de locuință, care devine oarecum captiv în acel spațiu… legat de el pe veci, și de contextul societal al vecinilor… și nicidecum nu este un om prea liber. Proprietatea imobiliară greu poate să fie vândută… așa că o ai pe termen lung, ești fericit, ai muncit pe brânci 30-40 de ani pentru putea sta în ea ca marele proprietar. Povestește despre munca de o viață a omului pentru a avea o cameră de oaspeți goală, în care eventual să sosească oameni goi în interior… Cei pe care îi considerăm oameni mesianici și divini nu aveau mobilă masivă și nici alte bunuri în cantitate copleșitoare. Scrie el despre aberația pierderii de vreme și energie pentru a menține curățenie într-o casă complexă în care se adună praf… în timp ce nu este energie pentru aspectele importante care definesc Omul… Cât de aberant este omul care se simte sărac, deoarece nu poate avea ceea ce are careva dintre vecini… spre exemplu nu poate să își cumpere o coroană… Vai de sărmanul om înconjurat de “ale lui” obiecte de lux.

068 Seul
Foto: Seul – Coreea de Sud

Te poți întreba, oare ce părere ar avea Thoreau despre uriașele case de beton, goale și nelocuite la Huta-Certeze, pentru care cei care le-au construit au muncit în fel și chip prin vest, zi și noapte, au spălat un milion de toalete brun-galbene, au locuit câte 10 în atmosfera densă a câte unei camere închiriate… pentru a aduna banii? Oare ce părere ar avea despre oierul incult care își cumpără palat în centru Bucureștiului? Și exemple… sunt convins că poți să dai și tu, destule. Cu încetul, dacă ești norocos, poate vei înțelege Luxul și Sofisticarea Simplității… poate să fie destul de eliberator.

31 Paris
Foto: Paris – Franța

Începi să înțelegi despre ce este sustenabilitatea, dezvoltarea durabilă? Ideea este să găsești ceea ce este potrivit pentru tine, și să eviți visele nerealiste, ori acțiunile extrem de riscante. Un pas important este ca atunci când vezi casa fostului milițian-torționar, să nu ai invidie pe sufletul lui; iar dacă o fată cu riduri cumpără o casă frumoasă după ce revine din Italia, doar ea știe ce a înghițit pentru asta. Desigur, îmi place să privesc o casă frumoasă, estetică, la fel cum interesant este să analizezi și contextul în care a fost creată, cum se poate avea sau cum nu se poate deține un astfel de imobil. Pe lângă asta, te poți întreba, oare cine stă în casa aceea luxoasă, este oare un om cult, un om de știință, un inventator, sau un sclav ori un escroc, o damă de consumație, poate mai rău, un politruc sau un securist-torționar. Constați fără mare surprindere că prin peisajele noastre, câte o locuință mai semnificativă are câte un politruc, ceva securist-torționar care a dat din greu în oameni, ceva pădurar care a muncit zi și noapte în locuri care acum sunt lipsite de pădure.

42 London
Foto: Londra – Marea Britanie

47 London

Țăranii tradiționali ai Europei, când își făceau casă… pe terenul pe care îl aveau de la familiile lor… nu intrau în capcana creditelor care pe zeci de ani te expun unor riscuri uriașe, fluctuații valutare, comisioane peste comisioane, dobânzi care se modifică unilateral de către bancă… iar boii trebuie să plătească până pică pe jos. Țăranii aceia primitivi erau în situație mai rezonabilă, mai echilibrată cu viața lor și cu societatea din care făceau parte; era un context mai sustenabil decât aceste scheme moderne de finanțare a dezastrului, gen prima și ultima casă…

29 Brussels
Foto: Brussels – Belgia

124 Brussels

Dacă analizai situația, observai că până și dacă ai face pe sclavul – care o viață întreagă se dă la produs -, munca ta ca profesor sau medic nu valorează pe aici atât încât să exiști și să aduni de un apartament mai uman, eventual o casă. Te miră că cei care constată cum stau lucrurile, se apucă de activități care nu pot să fie regăsite în nomenclatorul meseriilor? A te muta în careva metropolă… presupune în general să muncești mult pentru a avea banii de chirie și de mâncare, deci nu prea sună a mare fericire. Sunt pline periferiile de oameni veniți de undeva… săraci, alcoolici și drogați, care nu așa își închipuiau Viața. Pare că uneori deținerea unei locuințe frumoase ajută la succesul biologic al individului, dar din câte vezi prin zona corturilor, nici alte abordări nu se lasă mai prejos, poate chiar din contră.

1216
Foto: Istanbul – Turcia

1228

Graficele bazate pe calculele cele mai performante, simulările pe calculator, arătau că la câțiva ani după ce ne integrăm în UE, aici o să fie un paradis… dacă nu două sau 3. În perioada de efervescență economică, mulți au ascultat de “analiști economici” și politrucii prezenți seară de seară pe diferite canale cu miros pestilențial… și au intrat curajoși în credite bancare “pe care le vor achita ușor când lucrurile o să fie și mai bine”. Ce frumos este că înainte de semnarea contractului cu banca, toți angajații (și angajatele) zâmbesc prietenos… până semnezi, rând pe rând, fiecare pagină cu text mărunt… 80-100 de pagini, care „au doar formalități neimportante”. Acum poți pleca – ești sclav. Odată contractul de creditare semnat… ești bun de plată timp de decenii, nu mai poți ieși ușor din schemă, decât cu niște pierderi uriașe, așa că mulți dintre oameni au ajuns în capcana perfidă a casei pe care o doreau. Capcane imobiliare pe viață. Acum, se ajunge atât de bine încât locuința în cauză nu valorează deja nici jumătate din valoarea creditului; cu veniturile diminuate, cu ratele crescute, nu prea mai rămân bani de mâncare… sau alte pretenții asemănătoare. Gustul amar se adună în mase de oameni care au sufletele oricum terfelite de frumusețile postcomunismului și a reușitelor socio-economice recente, create de managerii politici (foști oieri și târfe botoxate).

136Amsterdam_p1
Foto: Amsterdam – Olanda

Dacă ai un credit ipotecar pe 30 de ani, îți dai seama că nu mai comentezi la locul de muncă… dacă șefu’ îți mai pune în cârcă ceva… și încă ceva… și încă ceva. Nu e nici o problemă, doar că urmează comentarii acasă că nu mai ești atât de drăguț, nu zâmbești atât cum obișnuiai, o neglijezi pe iubită, pe soție… și în timp scurt își găsește pe cineva care să te suplinească, să te ajute cât timp ești plecat la muncă. Fain.

161 Italia
Foto: Verona – Italia

163 Italia

În perioada freneziei imobiliare din urmă cu câțiva ani, au fost ridicate pe la noi tot felul de vile și blocuri de locuințe, multe în locuri marginale, dar odată cu instalarea previzibilului dezastru financiar, ele au ajuns în paragină, multe fiind neterminate; acum, ele sunt locuri bune pentru cuibăritul unor bufnițe, pentru instalarea unor colonii de lilieci (oricum, specii protejate)… și sunt înconjurate de pășuni pe care oile zâmbesc suav la păstorul lor mioritic.

32
Foto: Calgary – Canada

155

302 Canada

Visul American, după trezire, a devenit un coșmar: familia în stradă. Zeci și sute de mii de familii ajunse în aer liber, să simtă libertatea, cu copiii cu tot. Conform unui aberant model american, omul poate să locuiască și la 100-150-200 km de locul de muncă… și zilnic să facă turele astea. Dacă ar fi un caz de excepție, nu ar fi problemă, dar dacă te gândești la uriașele mase de oameni, te poți întreba cât poate oare să continue circul acesta… din punct de vedere energetic? În SUA a devenit o variantă destul de utilizată cea a „mobile home”, rulote, mașini în care poți trăi un fel de viață la ceva periferie de suburbie; desigur, există și variante hiperluxoase, cu care poți să călătorești în locuri faine, dar acelea nu sunt pentru marile mase de ratați.

579_p1 India
Foto: Ahmedabad – India

587_p1

599_p1 India

604_p1 India

605_p1 India

Cum se poate oare realiza cazarea a 7 miliarde de oameni… când falia dintre săracii mulți și bogații puțini este din ce în ce mai adâncă? Ești norocos dacă te naști în familia regală britanică, și ai la dispoziție o avere uriașă, strânsă prin exploatarea brutală a resurselor naturale și spolierea oamenilor de pe întregi continente. Sau dacă ești Regele Spaniei, care ai fost la vânătoare de elefanți în Africa, în timp ce ceilalți stingeau lumina speranței. Poți ieși pe balcon, să le faci cu mâna la proștii din taxele cărora te distrezi și să le zici că viața e frumoasă, trebuie dor puțin mai mult optimism.

Tbilisi Georgia_082
Foto: Tbilisi – Georgia

Tbilisi Georgia_086

Modul în care omul locuiește este un subiect care poate să fie analizat din variate puncte de vedere, inclusiv din cel ecologic, economic, social, arhitectural șamd. Cu criza actuală, tinerii care nu au loc de muncă în Spania, Grecia, Italia șamd, nici nu pot să viseze să aibă casa lor, așa că rămân să stea cu părinții… iar problema declinului demografic european se accentuează și mai mult. Îți poți imagina cam câte povești de dragoste s-au născut deoarece exista o locuință disponibilă… și câte altele s-au terminat deoarece nu era context favorabil… În urmă cu (câțiva) ani au fost și inițiative de a promova case-ecologice, din care s-a ales praful. Și pulberea. După toate astea, parcă poți avea o oarecare invidie pe o vulpe care are văgăuna lui (sau ei) – cetate subterană cu mai multe intrări, și dacă vrea își poate face alta. Poate că nu mai par atât de primitivi oamenii aceia care stau pe ceva insulă tropicală, sub cocotieri și bananieri, ies la plajă, colectează ceva fructe de mare din apa transparentă-de-cristal, spre exemplu în Tahiti, cum era natural până la venirea hoardelor de europeni civilizați, sifilitici… oastea domnului. Muza îmi șoptește ceva din Fight Club: „slaves with white collars. Advertising has us chasing cars and clothes, working jobs we hate so we can buy shit we don’t need. (…) Our Great War’s a spiritual war… our Great Depression is our lives. We’ve all been raised on television to believe that one day we’d all be millionaires, and movie gods, and rock stars. But we won’t. And we’re slowly learning that fact. And we’re very, very pissed off. (…) It’s only after we’ve lost everything that we are free to do anything.” Interesantă… interesant.

37

315

© dr. Peter Lengyel

PS. Pentru titlu, ai multe variante la dispoziție: O ce casă minunată, Frumoasa casă a lui Thoreau, Vieți căzute în Capcane Imobiliare, Capcane imobiliare pe viață, Locuința de sub palmierul din Tahiti șamd.

PS2. Dacă faci un calcul simplu, pe degete, îți dai seama că a cumpăra o locuință mai reprezentativă în ceva loc rezonabil, este imposibil. Mai corect, era imposibil înainte de dezastrul financiar actual. Acum, cu un apartament la 10.000 de euro în Atena, capitala Greciei… constați că pe o tragedie grecească, poate să apară o comedie europeană. Din acest punct de vedere, criza asta care distruge viețile multora, poate însemna și o mare oportunitate pentru alții, puțini.

Acest articol a fost publicat în Ecologism politic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Ce casă frumoasă ai…

  1. Daniel spune:

    Nu pot decat sa fiu de acord.
    In plus parsiva societate de consum nu face decat sa te scuipe la marginea ei atunci cand nu te mulezi pe specificul ei distructiv.
    In aceeasi ordine de idei, constat cu tristete ca majoritatea cunoscutilor pe care ii vezi dupa ceva timp in loc sa se bucure ca te vad, te intreaba pe unde mai lucrezi. Acesta este modul de raportare: in ce multinationala lucrezi (in primul rand) si apoi intr-o ordine aleatoare: ce masina ai, prin ce loc ”exotic” ai fost in concediu (cu laptop-ul si smartphone-ul dupa tine, pentru ca fara Internet nu existi), fascinatia de a cunoaste detalii despre niscaiva manageri, cat te costa bona copilului, gradinita neaparat privata, la ce super restaurant mananci samd
    Ma uit la ei si nu vad decat niste roboti obositi, hraniti cu iluzii si care desi au pretentia ca le cunosc pe toate, in realitate nu spun nimic.

  2. peterlengyel spune:

    Nepalese Prime Minister Sushil Koirala, known for his austere lifestyle, does not possess any property but owns two mobile phones (…) Officials, who are filling up the prime minister’s property details form, are facing a problem as he has nothing to mention in it. Koirala „doesn’t own a house or land nor has he invested money in the share of any company. He doesn’t own a car or a motorbike and he doesn’t have even a bank account,” (…)

    http://timesofindia.indiatimes.com/world/south-asia/Nepals-PM-Koirala-has-only-two-cellphones-no-property/articleshow/32087063.cms

    16 Children And Their Bedrooms From Across The World. This Will Open Your Eyes –

    Some kids grow up in poverty, lacking food and sanitation, while others are born in countries where basic necessities are taken for granted. Photographer James Mollison came up with the project when he thought about his own childhood bedroom and how it reflected who he was. Where Children Sleep – a collection of stories about children from around the world told through portraits of their bedrooms – stemmed from his ideas.

    http://www.life-hack.co.uk/2014/04/16-children-and-their-bedrooms-from.html

  3. peterlengyel spune:

    Un oligarh rus a renuntat la bogatie pentru a trai ca un taran obisnuit
    “Aici sunt liber. Nu depind de nimeni şi suntem complet autosuficienţi,” spune fostul afacerist, care locuieşte cu familia lui în două case modeste.
    http://totb.ro/un-oligarh-rus-a-renuntat-la-bogatie-pentru-a-trai-ca-un-taran-obisnuit/

  4. peterlengyel spune:

    The Surprising Health Benefits Of Clutter

    „But don’t worry that you’re not living your best life because there’s paper on your desk, dishes in the sink, or clothes on the floor. A cluttered house can be the sign a well-lived life.

    And that project that’s due soon? Don’t waste time trying to clean your office first—dig in, instead, and start brainstorming. Who knows? One of those notes on the wall might help spark the great idea your project needs.”

    http://www.rodalesorganiclife.com/home/the-surprising-health-benefits-of-clutter

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s