Paradigma Bio-Ecologică și cea Silvo-Cinegetică

DSC_5458

Recent am participat la încă o întâlnire, o discuție despre situația urșilor în context transfrontalier, în nordul Carpaților. Nu trebuia zburat până la Istanbul sau la Riga, ori în SUA sau China unde am refuzat să particip la câteva întâlniri recente la care exista invitație (și suport financiar)… că simțeam că ele sunt prea departe… prea mult circ pentru niște dezbateri, fie ele și captivante. Plus că am fost la prea multe sute de astfel de întâlniri și îmi pot pune problema raportului energiei & timpului investit față de beneficiile care rezultă din ele. Dar aici, acasă, pe subiecte mai locale…

359DSC_1291_DSC6838

Deci, Sighet, Hotel Grădina Morii, fosta Marmația. Atmosferă plăcută, tema dezbaterii… interesantă. Așa cum în teren poți face observații asupra Naturii, la o conferință poți face observații aspra celor care “se ocupă de natură”… să vezi ce abordări au, și în ce măsură aceștia sunt un pericol pentru Natură sau ceva benefic pentru urs și pentru societate. Ursul și habitatele lui, pe circa 1 milion de hectare: dacă nu îi cunoșteai pe cei care vor discuta, puteai avea impresia nefondată că au în principiu viziuni relativ similare – sau măcar apropiate – în ceea ce privește situația acestui subiect. Dacă vezi însă cum se pun problemele, constați că există o mare falie între abordările pe care le avem: biologi-ecologi sau silvicultori-vânători. Situația este privită din unghiuri diferite, din paradigme diferite, rezultate din școli de gândire radical diferite, care de multe ori greu pot să comunice între ele (chiar și când au ocazia). Discuții despre evaluarea efectivelor de urși, monitorizarea dinamicii dispersiei, coridoare potențiale, vânătoare, braconaj, degradarea calității habitatului, percepția populației umane asupra speciei, probleme legate de sustenabilitatea financiară a protecției șamd…. Dar nu despre aceste aspecte voi scrie în cele ce urmează, ci despre substructurile mentale-educaționale, ale căror consecință sunt diferitele idei și acțiuni manifeste.

DSC_5209

O propunere făcută de un inginer-silvic: să se taie mai multă pădure, ca urșii să aibă locuri cu tufărișuri unde să se hrănească…; apoi a întrebat, oare cum putem să ne închipuim că ar arăta o pădure în care să nu se intervină… insinuând oarecum că ar fi o situație catastrofală. Aici se vede că trăim în lumi paralele… în care unii vedem cam cât de devastate sunt pădurile și cât de multe au fost tăiate… și urși chiar că nu au problemă să iasă la luminiș… iar în privința pădurii-sălbatice, ea a fost bine-merci fără intervenții umane pe sutele de milioanele de ani ale existenței acestui ecosistem, de la pădurile cambriene de ferigi, până la actualele păduri neatinse încă de oameni, din Amazonia, la păduri virgine din Carpați.

DSC_4664

Avem pe de o parte paradigma silvico-cinegetică, mai “pragmatică”, mai utilitaristă la modul direct, și mai intervenționistă-inginerească. Pădurea este privită mai ales ca producătoare de masă lemnoasă (metri cubi de bușteni de calitate bună). O astfel de abordare considera că arborii bătrâni, cu scorburi, reprezintă o problemă în pădure, că iescarii trebuie tăiați cât mai repede. Arborii trebuie să fie cât mai drepți, selectați pentru a ajunge materie primă… și nu trebuie lăsați să trăiască decât în perioada cât au o creștere rapidă, după care urmează tăierea lor, că altfel ei se deteriorează… și nu mai au valoare, pentru om; nici nu se pune problema că poate au valoare pentru alte ființe vii. Se operează cu concepte precum “dăunător”: aici intră multe specii care trăiesc doar în acest mediu de viață, de la rădașcă la cerambicide. Marea majoritate a organismelor care trăiesc în pădure sunt considerate “ca inexistente/ indiferente/ anulate”, de la ferigi la melci, de la salamandre și specii de păsări de dimensiune mai mică, până la ultradiversitatea de artropode șamd: “ele nu există, ele nu contează”. Animalele sălbatice de dimensiune mai mare sunt numite “vânat”, iar de aici ele sunt pecetuite; deja denumirea le etichetează cu “rolul” pe care îl au din acest punct de vedere cinegetic, anume scopul existenței lor este ca ele să fie împușcate, vânate. Unele animale sunt considerate folositoare (cerb, căprior, fazan etc), altele sunt considerate ca fiind dăunătoare (lup, râs, păsări răpitoare etc). Cele care sunt folositoare trebuie împușcate pentru că sunt bune, iar cele care nu sunt folositoare, trebuie împușcate pentru că sunt rele. Urșii trebuie hrăniți cu porumb și concentrate, obișnuiți să vină la ursărie, iar un german bătrân și cu bani va veni să îl împuște pe cel pe care l-a ales ca fiind ținta dezirabilă, după ce a văzut oferta cu poză și preț pe internet. Această paradigmă este legată de activitățile umane mai primitive, de maximizare a extragerii de resurse din mediu, indiferent de consecințele ecologice și sociale ale activității; acest mod de acțiune a dus la dispariția multor specii din uriașe zone, și la degradarea ecosistemelor, spre exemplu prin plantare de specii alohtone cu creștere rapidă, prin introducere de “specii bune pentru a ajunge vânate”, care au produs dezastre ecologice pe variate continente. Nu e greu de constatat că în această paradigmă, omul este un fel de căpcăun care are dreptul să decidă asupra vieții și morții organismelor, după bunul lui plac și după ce îi dictează interesele de moment, iar degradarea naturaleții ecosistemelor este o consecință inevitabilă a acestei abordări.

DSC_6711

DSC_6302

169DSCN2094Pădure transformată în rumeguș

DSCN2075

Vânătorul poate avea pretenția să susțină că el iubește animalele sălbatice, în felul lui (la fel, pedofilul iubește copilașii). În aceste cercuri, nu te surprinde când meniul are salam de urs, friptură de cerb și capră neagră cu ciuperci. Sigur, vânătorul care duce acasă un cap de cerb, este mândru de ceea ce a făcut. Și silvicultorul care vede că a mai plecat un convoi de camioane pline cu bușteni, zice că este bine. Acest tip de abordare cu drujba și pușca este în general asociat cu un stil mai agresiv, iar chefurile vânătorești, casele mari produse din exploatarea de pădure, mafiile transpartinice bazate pe aceste resurse naturale, sunt doar câteva exemple de manifestare ale acestei variante “mai pragmatice”. Dealtfel, se poate remarca cum o structură semi-militarizată, cu ordine care circulă de sus în jos, este destul de ușor de transformat într-o structură mafiotizată.

341 342

În ultima vreme, abordarea silvo-cinegetică este supusă unei intelectualizări bio-ecologice, sub presiunea schimbărilor provenite dinspre mișcările ecologiste ale lumii mai civilizate – unde a fost constatat dezastrul ecologic produs de modul de abordare ingineresc al ecosistemelor. Cu recentele schimbări de abordare intervenite mai mult pe plan teoretic, inginerii silvicultori au ajuns într-o situație mai confuză, când ceea ce au învățat la facultate, este schimbat cu 180 de grade: lupul nu mai este dăunătorul ci este o specie protejată de interes comunitar, copacii cu scorburi nu mai sunt rușinea silvicultorului ci semn al unei gospodăriri eco a peisajului, cerambicidele (croitorii) nu mai sunt distrugătorii pădurii ci sunt emblematice pentru valorile naturale ale zonei șamd. Pentru cei bătrâni nu este deloc ușor să treacă prin aceste schimbări de abordare, dar nici pentru cei tineri. Iar modalitățile clasice, care le-au fost inoculate atâta vreme, se păstrează și greu se lasă transformate. Există și excepții pozitive, dar procentul acestora este destul de redus.

DSC_2816 Avem pe de altă parte o paradigmă bio-ecologică, mai intelectualizată și mai post-modernă. Pădurea este privită ca un ecosistem complex, în care speciile arborescente dominante ca biomasă reprezintă totuși doar o fracțiune nesemnificativă a biodiversității de specii și a celei genetice. Pe lângă arbori, flora silvatică are nenumărate specii de plante ierboase, ferigi, mușchi, licheni, iar diversitatea speciilor de ciuperci este extraordinară. Să nici nu amintesc de micro-organisme. O astfel de viziune privește comunitatea vietăților din pădure în interrelația acestora, astfel că este interesată și de organisme de mici dimensiuni, dintre care spre exemplu multe nevertebrate nu au nici măcar denumire științifică… încă. În acest mod de a vedea Lumea, animalul sălbatic este o Valoare în Sine, cât este Viu, și nu sub formă împăiată, trofeu celor care au nevoie de coarne. Lupul, ursul, râsul… marile carnivore, acum specii protejate, sunt privite ca valori extraordinare, mai cu seamă în contextul în care populațiile acestora au fost eradicate de vânători & braconieri, în multe zone din arealul lor natural… iar ecosistemele mai naturale nu pot exista fără carnivore mari, care au rol în selecția naturală exercitată asupra ierbivorelor mari, inclusiv prin limitarea răspândirii unor patogeni, ca și în menținerea unor echilibre interne ale ecosistemelor. Arborele bătrân, cu scorburile în care cuibărește ceva bufniță, sau unde există o colonie de lilieci, este privit ca o Valoare. Lemn mort – pădure vie, este un concept care atrage atenția asupra proceselor ecologice derulate în pădurea naturală, în care trunchiuri în descompunere reprezintă mediul de viață vital pentru numeroase specii rare, inclusiv pentru splendide cerambicide. Acest stil de abordare este mai puțin agresiv la adresa naturalului, mai puțin dornic de a exploata, mai mult dornic de a cunoaște, a înțelege, a contempla, un mod de existență mai filosofic. Biologul care descoperă o specie nouă, zice că a avut sens să investească energie în cunoașterea naturii. Ecologul care își face o viziune mai realistă despre procesele ecosistemice derulate în peisajul pădurilor, este și el destul de satisfăcut de reușitele lui intelectuale. Vânătoarea este transformată în foto-safari. Dar, abordarea bio-ecologistă este supusă unei presiuni dinspre real-politik, în care veniturile trebuie să fie produse din ceva, iar acel ceva este în general pădurea… mai concret lemnul tăiat și animalele sălbatice scoase la produs.

DSC_2757

Este o diferență de abordare între ideea de “pădure curată” și cea în care să fie lăsat totul mai natural: “lemn mort-pădure vie”… Fiecare astfel de paradigmă are propriul ei set de valori, propriile percepții și priorități, propriile tradiții: este un mod de a vedea Lumea. Ca și un soft care prelucrează pe baza propriilor ei ecuații datele pe care le percepe, și produce rezultate pe baza acestora… iar două softuri diferite (bio-ecologic și silvo-cinegetic), care preiau date parțial identice și parțial diferite… evident că duc la interpretare diferită a Lumii. Desigur, diferite, și niciuna perfectă, deoarece nu există perfecțiune. Te poți întreba, oare care paradigmă e mai bună? Întrebarea este, care mod de abordare este mai adecvat pentru o anumită situație.

226

Faptul că societatea noastră are nevoie de lemn, ca materie primă, este o chestiune indiscutabilă. Mulți oameni ar putea să trăiască din asta, dacă ar exista contextul pentru producerea unor obiecte din lemn, care să fie cu valoare mare pe piață… A vinde materie primă neprelucrată (bușteni, cherestea)… este o devastare a ecosistemelor… și un dezastru economic și social. Însă, mafioții trebuie să producă bani azi, ei nu au timp să aștepte… contextul se poate schimba după alegeri spre exemplu. Întrebarea este, cât de OK poate să fie dacă niște mafioți taie pădurile care sunt un bun public – deci nu e proprietatea lor, le exportă cine știe unde sub formă de bușteni, iar oamenii care rămân în zonă (cei care teoretic erau deținătorii acestor resurse naturale) sunt expuși alunecărilor de teren, viiturilor pustiitoare șamd. Cât de toantă este societatea care se lasă astfel jefuită și a cărei viitor este expus dezastrului previzibil? Mari suprafețe de pădure vor avea în continuare rol de producție de masă lemnoasă… mai mult decât atât, presiunea asupra lor este în creștere. Administrarea acestor păduri se va face în continuare pe baza unei paradigme silvice, silviculturale… cu toate că ea este mai biologizată, mai eco în ultima vreme (cel puțin declarativ-teoretic): vezi certificarea de variate feluri, în care apar elemente legate de conservarea biodiversității. Se poate spera, măcar în principiu, că se poate ajunge la o gospodărire sustenabilă a acestor ecosisteme, în care să existe un echilibru între interesul utilitarist și cel de păstrare a diversității biologice. Totodată, dacă vezi care este proporția vânătorilor în Parlament, în structuri politice, nu este realist să crezi că vânătoarea, ca distracție prin uciderea de animale sălbatice, o să fie stopată în timp scurt. Este o realitate jalnică în societatea cu pretenții de civilizație… Dar, odată cu trecerea timpului, vânătoarea probabil că o să devină o activitate rușinoasă… care denotă barbarie și probleme pe unele paliere.

9

276

O situație extrem de aberantă este însă faptul că marile arii protejate de pe la noi sunt preponderent aflate în administrație silvo-cinegetică. Te poți întreba, o entitate orientată pe profit, care se ocupă de exploatare de lemn și organizare de vânătoare, cam ce expertiză, capacitate, interes etc poate avea pentru a cunoaște și proteja diversitatea de fluturi, libelule, colembole, alge, licheni, lilieci, bufnițe, melci șamd? Managementul care este controlat de oameni cu viziune silvo-cinegetică utilitaristă, greu poate să creeze context favorabil pentru conservarea biodiversității, un concept produs de o viziune bio-ecologică. Aceste administrații de parcuri au printre angajați și câte 1 biolog/ parc, ceea ce arată cam care este importanța acestei expertize și care este raportul de forțe. Există nenumărate convenții internaționale, directive europene, legi de variate feluri, care reprezintă suportul legal pentru diferite măsuri de conservare a diversității biologice, dar dacă aceste reglementări nu sunt secondate și de resurse financiare alocate din bugetul de stat, care să finanțeze costurile materiale și umane necesare pentru a le pune în aplicare, ele rămân pure povești pe hârtie. Din Fondul de Mediu sunt finanțate tot felul de aberații, inclusiv industria auto, iar banii proveniți din exploatarea resurselor naturale dispar în neant… în schimb ariile protejate sunt lăsate de izbeliște. Acest context atât de favorabil mafiei pădurilor și mafiei vânătorești și braconierești nu este un produs al hazardului… ci este consecința puterii politice a acestor grupuri de interese.

205

În Parcurile Naționale, cu mari eforturi din partea celor care reprezintă o viziune bio-ecologică, a fost reușită interzicerea vânătorii legale (dar braconajul?)… În Parcuri Naturale… vânătoarea nu a fost interzisă, așa că se adaugă peste braconaj, de multe ori cele două activități fiind realizate de aceeași oameni. Braconajul este un flagel omniprezent, ducând la scăderea dramatică a efectivelor unor specii protejate: emblematică este ajungerea din nou pe marginea extincției a caprelor negre din Munții Rodnei – Parc Național și Rezervație a Biosferei, după ce populația lor naturală a dispărut din cauza braconajului & vânătorii… și au fost repopulate în zonă, pe timpul comuniștilor. Mare parte din pădurea din aceste arii protejate este supusă diferitelor intervenții silviculturale, și este exploatată masiv… iar excepția teoretică o reprezintă niște mici suprafețe desemnate ca zone strict protejate – pe hârtie… dar asta nu a oprit drujbele care au dus și la tăierea totală a unora dintre ele. Situația pădurilor devastate a devenit emblematică pentru diferite Parcuri Naționale precum Munții Rodnei, Piatra Craiului șamd, sau Parcuri Naturale precum Munții Maramureșului, Apuseni șamd. Faptul că sunt aceste probleme structurale majore în privința administrării conservării biodiversității din ariile protejate, nu te poate surprinde, odată ce cunoști cam care este atmosfera în sistemul de învățământ sau în cel de sănătate – sau dacă vezi cam care este nivelul intelectual în clasa politică a acestei zone periferice a civilizației. De mafiotizarea societății să nici nu mai amintesc.

173 DSCN0686025 055 060 912

382

© dr. Peter Lengyel

PS. Am mulți prieteni/ colegi care au studiat la facultăți de biologie/ ecologie, unii au ajuns să și predea în ele; dar am și mulți alți prieteni care au studiat silvicultura, sau au ajuns să predea acolo. Totodată, mai am și prieteni, chiar mentori, biologi care au practicat sau practică vânătoarea… o activitate cu care eu niciodată nu am fost de acord. Există și persoane care aparțin zonei de interferență a acestor două curente, un fel de persoane ecotonale. Probabil există o diferență de viziune între cei care azi sunt mai în vârstă și cei mai tineri… în privința a ce înseamnă “vânător”: cei care suntem relativ mai tineri, și constatăm batjocura și măcelul aflate în derulare… evident că avem o altă părere despre acest „sport”, decât cei care au cunoscut alt tip de abordare, a unor oameni cu o altă moralitate, a trecutului. Am auzit și despre silvicultori ai trecutului care ar plânge dacă ar vedea actuale peisaje defrișate barbar… dar ei nu mai trebuie să vadă asta… spre norocul lor. Oameni și oameni, ne leagă amintiri comune, discuții interesante, proiecte din trecut, prezentul ne pune împreună în variate inițiative, avem și interese comune pe lângă cele divergente… și avem ceva speranțe de viitor.

Acest articol a fost publicat în Animal Salbatic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Paradigma Bio-Ecologică și cea Silvo-Cinegetică

  1. Norbert spune:

    Bine grăit. Lipseşte o viziune pentru viitor.

    • peterlengyel spune:

      Da. Stiu. Am observat si eu. Am mai observat ca pana si ONG-urile care teoretic sunt preocupate de conservarea biodiversitatii, sunt masiv infiltrate cu persoane care reprezinta abordarea vanatoreasca si silvica. Pe langa acestia, mai sunt tot felul de fetite si baietei care au gasit un loc de munca si fac pliante cu poze cu reni care inoata in Tisa (da, reni, vezi bine…), ca astea sunt necesare in frumoase proiecte aflate sub semnul lui Onan. Te poti intreba, oare din hazard se intampla astea… sau asa este modelul: miscarea de mediu trebuie sa fie cat mai vaga, doar de forma, inapta de a ridica problemele serioase, totalmente lipsita de periculozitate pentru sistemul mafiei padurilor si vanatorii. Cu toate acestea ar trebui sa existe o viziune pentru viitor… iar pe blogul acesta sunt destule scrieri care incearca sa tatoneze acel subiect. Iar uneori este fix destul sa vezi clar prezentul.

      Vezi spre exemplu: La Piovra si Caracatita Verde

      https://peterlengyel.wordpress.com/2013/03/08/la-piovra-si-caracatita-verde/

  2. Farkas Attila spune:

    Stimate domn doctor!
    Urmăresc cu mare interes blogul dvs. ale cărui articole în lumea ”facebook-ului” ajung la mine inevitabil. Însă, fiind silvicultor și inginer cinegetic – poate ca un efect al unor ”substructuri mental-educaționale” dobândite – presupun că totdeauna vom avea poziții diferite. Apreciez ca fiind moderată abordarea dvs. a silviculturii, totodată constat că cinegetica după părerea dvs este o activitate care nu are nici un fel de justificare. Totuși spuneți că vânătoarea este o activitate: ”cu care niciodată nu am fost de acord”. Permiteți-mi să interpretez modul de exprimare al dvs. astfel încât totuși ați lăsat deschis o portiță. În caz că doriți să faceți un pas în direcția manifestării mai concrete al deschiderii (sper corect) percepute, vă recomand o lucrare a filosofului spaniol Jose Ortega y Gasset cu titlul: Meditații asupra vânătorii. Între timp eu personal încerc să cuget asupra poziției dvs în ceea ce privește sistemele de funcționare ale naturii, prin articolele publicate pe acest blog și încerc chiar și să-l însușesc.
    Cu speranța de a avea undeva cândva dezbateri pe unele teme mai concrete, rămân cu stimă,
    Farkas Attila, inginer diplomat în managementul vieții sălbatice (MSc in wildlife management engineering)

  3. Andrei St spune:

    Domnule Lengyel, ați spus că omenirea nu poate renunța la consumul de lemn, lucru cu care nu sunt de acord. În primul rând, consumul de lemn este mult exagerat, dacă ne uităm câte mii de tone de hârtie sunt distruse degeaba numai într-un oraș ca București, prin pliantele și broșurile cu reclame distribuite la cutiile poștale.

    Se pune întrebarea; care tip de produse de lemn sau derivate din lemn sunt strict necesare și cum se poate reglementa nivelul de consum astfel încât zonele împădurite să fie aectate mai puțin?

    Omul are nevoie mai mare de zone naturale cât mai puțin afectate de influența umană decât are de ziare și alte tipuri de produse. Pentru producerea de mobilă și alte produse pe bază de lemn a căror utilizare asigură un confort la care într-adevăr nu se poate renunța, ar trebui să ie creat un plan general la nivelul planetei, care să constate cum se pot utiliza rațional resursele ei limitate și să ie impuse la nivelul individului, corporațiilor etc reguli stricte care să elimine consumul inutil de produse deriate din lemn. La el ar trebui impuse reguli și pentru limitarea și exploatarea rațională a celorlalte resurse (minereuri, rocă, apă etc).

    În prezent, exploatarea resurselor naturale nu este regularizată de un plan cu viziune globală de protejare a planetei ci este dictată de lăcomia corporațiilor și nepăsarea indivizilor, care risipesc inutil cantități imense de apă, lemn și alte resurse. Poate că cea mai mare parte a consumului de apă, lemn și altele este inutilă.

  4. Iurie spune:

    Multumesc de fotografie Peter. Cu speranta ca astfel de relatari produc un efect.

  5. peterlengyel spune:

    asta despre cat de bine se face managementul conservarii biodiversitatii in America…

    From: „Jamie Rappaport Clark, Defenders of Wildlife”
    To: Peter Lengyel
    Sent: Monday, April 4, 2016 4:07 PM
    Subject: Urgent: Help prevent the killing of wolves, bears and other wildlife

    Dear Peter,

    Despicable.

    The state of Alaska plans to allow the killing of bears, wolves and other wildlife by baiting, snaring, killing mother bears with cubs and killing wolves raising pups on national wildlife refuges.

    It must be stopped.

    In 1994, Alaska adopted a slate of “predator control” measures intended to artificially inflate moose and other game animal numbers so Alaska could sell more hunting licenses!

    Thankfully, the U.S. Fish and Wildlife Service (FWS) has proposed new regulations to head off the state’s reckless scheme.

    Please take action today and support Alaska’s majestic wildlife!

    Alaska’s cruel „take no prisoners” approach includes:

    Killing wolves and pups during the spring and summer “denning” season;

    Gunning down mother bears and their cubs;

    Baiting and snaring any black or brown bear or cub; and

    Airborne shooting of bears and wolves by state agency personnel.

    How could the state even contemplate activities like these on America’s refuges? It’s critical that FWS prohibit these sorts of practices on refuges.

    Please take action today.

    Thank you for helping to defend the wildlife we love!

    Sincerely,

    Jamie Rappaport Clark, Defenders of Wildlife

  6. peterlengyel spune:

    The Washington Post: Storied Alaska wolf pack beloved for decades has vanished, thanks to hunting

    „For decades, the wolves of the storied East Fork pack were beloved by researchers and tourists alike at Alaska’s Denali National Park. They frequented the park’s entrance and roads and became the stars of hundreds of thousands of family vacation photos.

    Since the 1930s, scientists have documented every detail of the pack’s lives: their hunting ranges, mating rituals, even the content of their droppings. They traced family lineage through dozens of generations, giving individual wolves names like “The Dandy,” “Grandpa” and “Robber Mask.”

    Now the researchers must record one final detail in the wolves’ long history: They may all be dead.

    The last radio-collared male was found shot dead near a hunting camp in May. Now, park officials can’t find the last three pack members: a mother wolf without a collar and her two pups. It’s impossible to know for sure what happened to them, officials said, but it’s unlikely that the mother and her pups will survive without the support and protection of a pack. The family’s den is empty and overgrown with weeds”

    (…)

    „The causes of their deaths vary. Many are shot and killed (legally and illegally) by hunters. One died of blood loss after becoming trapped in a snare. Some become untraceable and others die of natural causes. But one pattern emerges: About 75 percent of deaths in the East Fork pack in the past year were caused by human trapping and hunting, park biologist Bridget Borg told Alaska Public Media.”

    https://www.washingtonpost.com/news/morning-mix/wp/2016/08/09/storied-alaska-wolf-pack-beloved-for-decades-has-vanished-thanks-to-hunting/?postshare=3031470755149177&tid=ss_fb-bottom

  7. peterlengyel spune:

    pe la noi situatia este similara, doar ca escrocii din domeniul conservarii biodiversitatii (sa dau cateva nume de organizatii?) sunt in cardasie cu criminalii- vanatori, asa ca subiectul este evitat, pana se ajunge sa fie mult prea tarziu:

    Hunting, not deforestation, biggest threat to Southeast Asian biodiversity: Study
    6 October 2016 / Mike Gaworecki
    Deforestation and forest degradation are typically considered to be the most significant threats to tropical biodiversity, but a new study finds that hunting is “by far” the most severe immediate threat to the survival of Southeast Asia’s endangered vertebrates.

    „Deforestation and forest degradation are typically considered to be the most significant threats to tropical biodiversity, but a new study finds that hunting is “by far” the most severe immediate threat to the survival of Southeast Asia’s endangered vertebrates.

    The authors of the study, published last month in the journal Conservation Biology, examined the impacts of hunting on vertebrate populations in the region by conducting an extensive review of scientific papers in local journals and reports of governmental and nongovernmental agencies. They found evidence that animal populations have declined sharply at multiple sites across Southeast Asia since 1980, with many species now completely wiped out in substantial portions of their former ranges.

    “Tropical Southeast Asia (Northeast India, Indochina, Sundaland, Philippines) is experiencing a wildlife crisis,” the authors of the study write. Large areas of natural forest across the region are nearly devoid of large animals, except for a few hunting-tolerant species, they add. Previous estimates have held that only one percent of the land area in tropical Asia still supports an intact fauna of mammals, but the authors write that their findings suggest that “In reality the situation is far worse.”

    Rhett Harrison of the Chinese Academy of Sciences in Yunnan, China, the lead author of the study, told Mongabay that current strategies for conservation are failing to address the problem of rampant hunting in Southeast Asia. For instance, the international conservation community is overly focused on international trade, which is diverting attention away from the problem because most of the hunted animals are consumed locally, he said.

    Harrison and his co-authors, a group of experts that have worked in all the countries covered in the study, note that causes of recent overhunting include improved access to forests and markets due to cheaper outboard motors and motorbikes; improved hunting technology, such as modern guns, wire snares, mist nets, and torches, which has reduced the skill required to hunt; and escalating demand for wild meat, wild animals as pets, and wildlife-derived medicinal products as transport infrastructure has improved and affluence in urban areas has increased.

    Hunters often take common species like pigs or rats for their own consumption, while rarer species are taken opportunistically. Surplus meat and commercially valuable products are usually sold.

    There is also widespread targeted hunting of high-value species, the researchers write in the study: “Tigers (Panthera tigris) and other large carnivores are killed for their skins, penises, and bones, rhinoceros (Rhinoceros sondaicus and Dicerorhinus sumatrensis) for their horn, elephants for their ivory, bears (Helarctus malayanus and Ursus thibetanus) and gaur (Bos guarus) for their gall bladders, langurs (Presbytis spp. and Trachypithecus spp.) for their Bezoar stones, and horned ungulates as trophies.”

    But Harrison told Mongabay that hunting is generally non-specific in the region due to the use of shotguns and snares, which allow for a large number of species to be targeted indiscriminately. And as larger species become rare, hunters begin to target smaller and smaller species.

    “Hunting and over-exploitation of wildlife is a general problem,” Harrison said. “But depending on factors such as how effectively gun control is implemented, methods and favoured target species do vary. For example, Indonesia has quite strict gun enforcement, so snares are widely employed and song bird hunting is particularly rampant. In Borneo, most people employ shotguns and hunt for food — but the levels of off take are completely unsustainable.”

    Harrison and his co-authors conclude that, “as currently practiced, hunting cannot be considered sustainable anywhere in the region, and in most places enforcement of protected-area and protected-species legislation is weak.”

    Meanwhile, Harrison and team found that the failure of government agencies and the international conservation community to appreciate the scale and extent of overhunting and to respond with appropriate measures to combat the problem “continues to be a major impediment to addressing the wildlife crisis in Southeast Asia.”

    The team argues that, in addition to improved enforcement measures and better management of protected areas, efforts to engage hunters and manage wildlife populations through sustainable hunting practices are urgently needed. “Unless there is a step change in efforts to reduce wildlife exploitation to sustainable levels, the region will likely lose most of its iconic species, and many others besides, within the next few years,” they write.”

    https://news.mongabay.com/2016/10/hunting-not-deforestation-biggest-threat-to-southeast-asian-biodiversity-study/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s