Elite din Transilvania

Transilvania… Erdély, Siebenbürgen – ce a fost, ce este și ce poate să fie? Elitele sunt esența în orice societate… cred că aste este destul de clar pentru orice om inteligent. Dar cum se formează aceste elite, cum se structurează ele, ce conexiuni există cu elitele altor zone și cât de sănătoasă și prosperă trebuie să fie o societate care să permită susținerea unor elite compatibile cu zonele vârfurilor de performanță în societatea actuală globalizată? În mileniul ei de existență, Transilvania a dezvoltat elite intelectuale, științifice, politice de stil central-european, existând până în prima jumătate a secolului 20 o excelentă conexiune organică între centrele culturale ale peisajului european. După aceea a fost un dezastru… care are consecințe dramatice și acum. Se poate oare ieși din această stare… ori fenomenele derulate în societatea de azi nu permit speranțe-realiste?

Universități, centre de cercetare, muzee, societate civilă funcțională, publicații, conferințe, evenimente, legătură cu alte entități similare… toate acestea ar fi necesare pentru existența unei elite de secol 21. Dar, dintre toate acestea, universitățile sunt elemente esențiale, cu rol formator: prin ceea ce au produs facultățile din trecut, o societate are oameni capabili de a analiza și a interpreta situația, de a lua deciziile pe care le impune momentul… de a crea o viziune de viitor. Universitatea are rol nu doar de transfer al unor cunoștințe teoretice și practice, dar mai cu seamă de creare a unui orizont intelectual larg, apt de a ajuta definirea subiectelor importante, a susține cultura, creativitatea intelectuală & științifică și implicare socială. Pe la mijlocul secolului 16, Kolozsvár (ulterior redenumit Cluj) era deja centrul cultural al Transilvaniei. Bastionul Elitei Transilvane a fost Universitatea din Cluj, fondată în anul 1581 de către Báthory István, Principe al Transilvaniei și Rege al Poloniei; latina era limba de predare, iar studenții erau din diferite etnii și confesiuni; avea dreptul de a oferi titlurile consacrate în Europa: baccalaureus, magister artium şi doctor. Din secolul 16, Universitatea funcționează, cu intermitențele inevitabile – produse de valurile mai devastatoare ale timpurilor. Data fondării Universității din Cluj – 1581, devine mai relevantă în comparație cu data fondării Universității Eötvös Loránd (ELTE) din Budapesta – 1635, Universității Iași – 1860, Universității București – 1864. Limba de predare germană a fost instituită în Universitatea din Cluj când ea a fost reorganizată de împărătesa Maria Terezia în 1774-1776, iar în 1872 împăratul Franz Josef I transformă instituția într-o entitate cu predare exclusiv în maghiară Kolozsvári Magyar Királyi Ferenc József Tudományegyetem, deși ministrul maghiar al educației, Eötvös József susținea în 1868 nevoia de predare la Cluj în maghiară, română și germană. Savanții din Transilvania erau la nivel compatibil cu cei din alte centre universitare ale Europei. În 1919, biblioteca Universității din Cluj avea peste 400.000 de volume.

După situația post-Trianon resursele intelectuale umane ale Universității din Cluj au fost transferate la Budapesta (1919) și apoi la Universitatea Szeged (1921), care a devenit cea mai prestigioasă Universitate din Ungaria – spre exemplu profesorul Szent-Györgyi Albert fiind distins cu Premiul Nobel în 1937. Universitate cu româna ca limbă de predare este înființată la Cluj în 1919; în 1940 aceasta a fost retrasă la Sibiu și Timișoara, iar o parte a Universității Szeged a revenit la Cluj. În 1945, Universitatea românească este readusă la Cluj sub numele Universitatea Victor Babeș, iar învățământul universitar în limba maghiară este reorganizat sub denumirea Universitatea Bolyai. După 1947 statul comunist a degradat programatic învățământul universitar maghiar din Transilvania, din 1948 profesorii universitari care nu aveau cetățenie română au fost expulzați – fiind eventual înlocuiți cu oameni de calibru mai redus, multe facultăți fiind lipsite de personal, reduse treptat sau chiar desființate… Cele două entități au fost unificate în 1959 sub denumirea Universitatea Babeș-Bolyai, parțial ca o consecință a simpatiei studenților față de Revoluția Anticomunistă din Ungaria din 1956 – iar tirania național-comunismului a făcut ca universitari maghiari de vârf de la Cluj să se sinucidă, inclusiv Prorectorul. Dar, aceste elemente nu sunt surprinzătoare când știm cam care a fost soarta intelectualității românești în aceleași perioade (vezi Memorialul Durerii). Dintre personalitățile elitei intelectuale maghiare care au rămas la Cluj, mulți au ajuns să realizeze opere de valoare, cât se putea să se facă în situația care a existat.

Înfloritoare elite intelectuale maghiare, germane, evreiești și mai recent românești au dus la o diversitate multiculturală interesantă. Marile schimbări din secolul 20 au produs însă un dezastru generalizat, care a afectat dramatic atât elitele cât și societatea în ansamblul ei. Distrugerea elitelor este echivalentă cu decapitarea societății. Desigur, ceva prezență intelectuală a existat în orice perioadă, inclusiv în cele mai jalnice perioade ale național-comunismului care a fost la fel de malefic pentru societate precum a fost național-socialismul nazist din alte locuri. Dar, intelectualii erau retrași în turnuri de fildeș, prezența lor în societate era cvasi-inexistentă, orice manifestare de gândire putând duce la o experiență personală pe la canal sau în careva pușcărie – centru de re-educare echipat cu torționari (care azi, la 2 decenii după căderea comunismului, au pensii uriașe). O astfel de situație are consecințe catastrofale pe plan cultural, economic și social… precum și pe plan politic.

Schimbările din 1989 au adus un val de speranță, bazat pe o presupunere (nefondată) că libertatea va aduce și valoare. Dar valorile culturale care erau presupuse a exista prin sertare… de fapt nu existau… sau cel puțin nu erau la un nivel semnificativ. Societatea a fost mult mai afectată de seria de dezastre din secolul 20 decât se putea presupune până și de către cei care au tendințe mai pesimiste. Aveam de a constata existența unei societăți care nu își poate evalua propria ei situație, incapacitatea ei în domenii culturale, științifice, politice, economice, o societate marginalizată, aberantă și lipsită de elitele care puteau eventual să o pună pe o traiectorie de sustenabilitate.

După 1989, a existat o nouă epocă a redescoperii Europei și a Lumii de către cei anterior izolați în catacombele național-comunismului. Desigur, mulți au constat că aici nu mai există speranțe pentru ei, au plecat când au avut ocazia… așa că a rămas ceea ce se vede. Odată produsă revelația existenței unei lumi mai sofisticate, mai intelectualizate, unde există context-benefic pentru a te preocupa de cunoaștere, cercetare, știință, artă șamd… cei care aveau de ales între a se întoarce în Transilvania sau a rămâne altundeva… au ales în general a doua variantă. Se poate spera oare formarea unei noi elite transilvane sau condițiile actuale sunt prea catastrofale pentru a avea șanse reale? Există condiții economico-financiare care să permită o astfel de structurare… sau cvasitotalitatea celor care au ceva capacitate intelectuală mai relevantă sunt forțați să plece de aici… slugi undeva departe – să lucreze sub tutela celor cu drept autodeclarat de hegemonie în lumea actuală globalizată. Desigur, lumea evoluează iar în Transilvania există actualmente o viață intelectuală mai performantă decât cea care era în urmă cu secole… dar dacă am compara situația relativă față de alte centre de activitate intelectuală ale Europei și ale lumii globalizate… probabil că se poate constata o decădere și o marginalizare, o periferizare. Cu învățământul de stat aflat pe avarie, cultura și știința de facto lipsită de finanțare… cu decăderea și lipsa de perspectivă din societate… performanțele intelectuale nu au un context prea favorabil de manifestare. Creativitate intelectuală transilvană se poate face preponderent în domenii în care echipamentele-infrastructura nu sunt cele prioritare; a face performanță semnificativă în domenii de vârf ale cercetării științifice din celelalte domenii este o pretenție nerealistă la ora actuală. Astfel, zona are eventual capacitatea de a produce materie-primă care să fie supusă procesului de absorbție a creierelor către centrele de putere-intelectuală relevante ale lumii civilizate. Transilvania actuală este la cheremul unor interese exploatatoare din diferite alte zone, mai apropiate sau mai îndepărtate geografic… unele pe alte continente. Absorbția de resurse de către acele centre de interese nu se rezumă doar la materie primă clasică (lemn, minereuri etc)… ci mai grav… sunt absorbite capacitățile intelectuale. În timpul comunismului, forțele sovietice de la Moscova nu aveau interesul ca prin zonele de influență ale periferiilor să existe elite funcționale… existând programe coerente de distrugere a acestora; nu avem de ce să credem că actualele centre de putere sub influența cărora este azi Transilvania, ar avea altfel de dorințe. Totuși, apartenența de UE și NATO dă speranțe ca măcar situațiile conflictuale din interior să fie încercate a ajunge rezolvate pe o cale pașnică.

Cei educați în anii comunismului… și în anii postcomunismului care a urmat, au tare ale sistemelor acestea aberante, indiferent că ajung să le conștientizeze… sau nu; o contaminare cu ideile perverse ale național-comunismului se păstrează în variate zone, la nivel individual și societal; desigur, pot să existe cunoștințe de specialitate rezultate mai ales din străduință personală, dar aceste sisteme dur anti-intelectuale, țărănizate și manelizate, sigur că au pus mârșave amprente, cu efecte de durată. Din acest punct de vedere, este o minune că mai există ceva viață intelectuală autentică prin peisajele transilvane trecute prin molimele secolului 20. Aceste problematici rămân destul de marginale în variate analize… ele sunt destul de dificil de analizat și inevitabil sunt rezultate din viziunile personale ale celor care le formulează; există și mulți care nu au ce să zică pe aceste subiecte… deși ele sunt vitale pentru un viitor cât de cât rezonabil al societății umane din Transilvania.

© dr. Peter Lengyel

PS. Poate măcar elitele ar trebui să învățam să ne respectăm unii pe alții, să acceptăm că avem fiecare identitatea noastră națională… suntem diferiți și că avem ceva care este de valoare în sufletul nostru uman.

PS2. Născut la Cluj la 23 februarie 1443, Mathias Rex a fost Rege al Ungariei între 1458-1490. Impunătorul grup statuar al lui Mátyás király – Regele Matei Corvin al Ungariei – este un monument realizat de Fadrusz János și ridicat în centrul Clujului în 1902. Statuia ecvestră a lui Corvin este flancată de statuile conducătorii oștii negre: Magyar Balázs, Kinizsi Pál, Báthori István și Szapolyai István. Dealtfel, mulajul statuii prezentat la Expoziția Mondială de la Paris în 1900, a primit Medalia de Aur… dintre sute de statui prezentate. La ceremonia din Cluj – 12 octombrie 1902 au participat de la Joseph Karl Ludwig von Österreich la reprezentanți ai elitelor vremii: a avut loc, pe lângă dezvelirea statuii lui Corvin, darea în folosință a Clădirii Centrale a Universității din Cluj, a Muzeului Etnografic și a Palatului Justiției.

PS3. Draft 1, adică textul va ajunge completat cu diferite alte aspecte pe care eu le consider ca fiind relevante. 🙂