Lacurile sărate de la Coștiui

300

Complexul lacustru de la Coştiui /Rónaszék a fost constituit din 6 lacuri, care s-au format prin prăbuşirea salinelor din care se exploata sarea depusă în Miocen. Lacurile din complexul lacustru îşi schimbă suprafaţa, forma, adâncimea, salinitatea şi structura biocenotică, din cauza frecventelor prăbuşiri, alunecări ale malurilor abrupte, care perturbă situaţiile anterior existente. Lacurile saline mai mici de la Coştiui persistă încă, dar cel mai mare, lacul Francisc, a fost astupat de surparea dealului de deasupra lui.

184 185 186 187 188 189 190 191 192 194 195 196 197198 199 200 201 203 204 205

Exploatarea sării de aici a început cândva prin anii 1500, iar minele au fost închise în 1934. Sarea extrasă era încărcată într-un tren ce ajungea la Sighet, pe o linie îngustă. Acolo era măcinată şi ambalată. Şinele acelea le-am mai văzut şi eu în copilărie, dar până acum asfalturile moderne sau săracii care vând fier vechi le-au înghiţit deja orice urmă. În ultimele decenii au început la Coştiui alunecările de teren… Comunitatea este din ce în ce mai îmbătrânită, natalitatea redusă, şcoala pe cale de desfiinţare. În Glasul Maramureşului, la 18 februarie 2006, în articolul intitulat “În Coştiui – Un castel-şcoală, în pericol” scria: “Actuala şcoală din satul Coştiui e găzduită de fostul castel Apaffy, punct strategic al Imperiului Austro-Ungar, căci sarea extrasă din aceste mine era considerată o marfă strategică la acea vreme. De altfel, întreg satul era domeniu regal; nici o persoană nu avea proprietăţi, ci eventual, drept de şedere. Castelul Apaffy a fost în vremuri şi reşedinţa conducerii minei, iar acum e şcoala generală a satului.”

164 169 171 173 174 175 177 178 179 181

224 230 234

27 martie 2005. Coştiui. Pare să fie iarnă, cu toate că deja ar fi cazul să fie primăvară. Privesc peisajul, un amalgam al analizei situaţiei momentului cu amintiri ale trăirilor trecutului, imprimate adânc în sufletul meu. O localitate nu departe de Sighetu Marmaţiei, Coştiui are ape sărate şi este o staţiune turistică. Mai corect, era o staţiune. Drumul noroios, casele cam şubrezite. Zăpada ce se topeşte pe acoperiş curge pe zid, roade tencuiala ca semn al degradării şi neputinţei. Coştiui a fost legat de sarea depusă în Miocen. Lacurile de mină s-au format prin prăbuşirea tavanelor minelor. Ajungem la lacul Francisc şi nu îmi vine să cred ce văd! Lacul cel mare nu este aici! Pare aberant dar asta este realitatea. Mă uit la marile bucăţi de gheaţă scoase pe mal de o forţă brută a Naturii. Cândva era un lac mare, şi încă trei mai mici, plus diverse înmlăştiniri locale pe terase ale alunecărilor într-un peisaj haotic, caracteristic minelor de sare prăbuşite. Dar acum, lacul cel mare nu este! Întreb un barbat, începe să-mi povestească în limba maghiară rurală, autentică: „În urmă cu vro’ patru zile tot muntele s-a desprins şi a alunecat în jos şi ne-a umplut lacu’. Mai înainte am fost pe sus să vad ce este, dar fosta mea livadă nu mai există. Vezi, domnule’, că se prăbuşeşte totul în continuare. Nu poţi sta un minut să nu auzi rostogolirile de pietre şi să nu vezi cum se mai desprinde câte o bucată! Ăsta era un lac adânc, de zeci de metri, iar acum nu mai este!”

46 47 48 49 50 51 52 54 55

Urc pe versant, privesc şi ascult desprinderile repetate de pietre, căderea lor prăbuşită şi de neoprit. De sus parcă pare şi mai drastică situaţia: prăbuşirea acestei enorme cantităţi de pietre, argilă, nisip, sol şi sare a umplut lacul, a împins spre maluri gheaţa care a rupt solul ca o rindea, iar acum fragmentele stau verticalizate pe mal, groase şi albe, cu pământul acela pe care l-au tăiat cu o forţă brutală. Iar casele sunt la 10 metri de locul unde ele s-au oprit. Nu trebuia mult. Poate data viitoare, care poate fi în orice secundă. Aud dealtfel că aici la Coştiui, există galerii ale fostelor mine şi pe sub actualele case. Sigur că este interesant să ai o casă deasupra unei foste mine; cândva exista aici şi un Cazino, era un loc de agrement cu băi sărate; acum au rămas amintirile, pisici adormite prin ferestre şi cocoşi ţanţoşi care aşteaptă să devină supa de duminică, sau nu.

42 43 44 45

Făcând câteva poze, prin teleobiectiv mi se pare chiar incredibil când vezi cum se mişcă peisajul. Doi oameni, ca nişte furnici se plimbă pe marginea hăului care oricând poate să îi ia în concasor. Îl întreb pe Csaba B., oare cum pot fi atât de inconştienţi? Îmi zice: „De parca cei care stau prin birturi, sau tu când mai dai o tură cu avionul ai fi mai breaz.” Da, măi, ne plimbăm pe marginea prăpăstiilor, zâmbind interesaţi sau cu faţa noastră fără-o mişcare. Departe de noi, de pe un lăculeţ rămas pe sub prăbuşiri se ridică 7 raţe mari (Anas platyrhynchos), dau câteva ture trecând deasupra noastră, când am ocazia să admir fotografiind penajul lor nupţial, strălucitor în bătaia soarelui. Apoi raţele se lasă în picaj din nou pe apa „lacului”. Masculul de raţă sălbatică mare, are penajul de culori sclipitoare în perioada nupţială, iar femela este veşnic ternă, culorile ei fiind mai rezonabile atunci când trebuie să clocească ouăle depuse într-un cuib undeva la margine de apă, şi apoi să îşi crească puii, să fie cât mai puţin vizibilă pentru prădători. Câteva codobaturi albe (Motacilla alba) se bâţâie de ici-colo, un piţigoi mare (Parus major) cântă pe un pom bătrân. Un cocoşar sau sturz de iarnă (Turdus pilaris) trece pe lângă noi. Un şorecar comun (Buteo buteo) se învârte liniştit pe undeva pe sus. Slabă mişcare a păsărilor, în schimb rocile… Mă uit că nu departe de zona prăbuşirilor, câteva case stau agăţându-se de versant, în locuri unde nici un om raţional nu le-ar fi construit. Sigur, mai devreme sau mai târziu, le va veni rândul…

93 94 95 96 98 99

18 februarie 2006. În vecinătatea minelor prăbuşite, transformate în lacuri apoi umplute de materialele alunecate-prăbuşite, există o singură salină care este încă neprăbuşită. Începută prin anii 1580, Mina Apaffy este singura din Maramureş care are formă de clopot, deoarece ulterior realizării ei s-a trecut la mine excavate în formă trapezoidala. Puţul vertical are o intrare cu un grilaj metalic, zonă destul de friabilă, dar nu mă deranjează să arunc o privire, deşi geologul Istvan Dumitru de la IPEG Maramureş îmi zice: “Nu este bine să îţi forţezi norocul!” Îmi povesteşte că ei au măsurat adâncimea puţului plus a sălii, şi că de aici de sus până la nivelul apei de la fundul sălii este o diferenţă de 68 de metri. Nivelul apei din mină se află cu 20 de metri mai jos comparativ cu nivelul apei lacului Francisc, rezultat în urma prăbuşirii minei omonime, lac care se afla în imediata vecinătate. În perioada interbelică Mina Apaffy era obiectiv turistic vizitabil în condiţii bune, acum este o paragină care oricând se poate surpa. Există o tăbliţă cu Accesul Interzis, dar oricum oamenii care au case mai sus, două gospodării, trec permanent pe aici că nu au altă variantă… Odată şi casele lor se vor prăvăli în marea arie cu frământări, cu nămoluri şi sare, cu bălţi şi stânci sfărâmate, care a rămas în urma prăbuşirilor din zona extragerii de sare.

56 57 58 59 60

Mă uit de sus, oare care sunt valorile naturale şi culturale ale locului? Ce merită păstrat? Cum se poate face ca această comunitate să fie sustenabilă pe baza apelor sărate? Cum se pot face bani? Din ce vor trăi copiii ăştia blonzi pe care i-am văzut mai înainte atârnaţi în geam, jucându-se cu pisica. Privesc de sus staţiunea aflată în paragină, bazinele părăsite. Copil fiind, veneam uneori la plajă, cu familia. Era plăcut să stai întins în apa sărată brun-închis şi să pluteşti la suprafaţă, în bătaia soarelui. Mai apoi să te plimbi pe la lacuri, după broaşte şi şerpi, după cuiburi de păsări şi după libelule, să te caţeri pe pereţii friabili şi riscanţi, pe crestele dintre lacuri adânci, să-ţi bagi nasul pe la intrarea puţurilor părăsite ale minei. Mai apoi, când eram student, veneam să ne distrăm câte-un weekend în cabana unui prieten: făceam şi ture de neuitat în peisajul haotic dar captivant, pe la margini de lacuri.

182 183 206 207 210 212 213 214 215 216

Coştiui, 13 mai 2007. Când ajungi spre ‘capătul drumului’, la stânga este o baltă cu stuf, doi băieţi pescuiesc liniştiţi. Fostul lac de mină, Francisc, acum este colmatat de uriaşa cantitate de roci, soluri şi argile prăvălite de pe versant. În dreapta, mai jos, un lac fără stuf, câţiva pescari sărăntoci stau pe malul apei. Dacă urci spre gura de mină părăsită, constaţi că marele stufăriş din stânga a fost ars. Trecând peste relieful haotic al prăbuşirilor, constaţi că s-au instalat mici bălţi, stufărişuri, tot felul de cursuri de pâraie şi bazinete. Unele bazine au apă, altele au doar suprafeţe sărăturate în cazul celor din zona inferioară, cu crăpături poligonale interesante. Constatăm că mici bazine din zona superioară au limba broaştei care a fost probabil adusă pe picioarele păsărilor de baltă, iar stuful şi papura se instalează în orice zonă mai umedă prin seminţele purtate de vânt. Bălţile au ‘broaşte verzi’ din genul Rana; una chiar are culoare verde deschis, colorit mai rar în Maramureş; însă sare în apă, încă de departe; în schimb, una cu colorit obişnuit, verde mai închis cu pete măslinii, înoată spre mine, până vine la jumătate de metru. În apă sunt şi mormoloci mulți, le e bine aici. În astfel de lacuri saline se constată o stratificare a apelor, nu doar pe baza temperaturii ci şi pe baza salinităţii, iar la suprafaţă apar ape dulci. Aşa se poate explica faptul că lacul de la Coştiui avea o faună de amfibieni bine reprezentată, mai ales populaţia de broaşte verzi din genul Rana era o caracteristică uşor vizibilă a lacului (înainte de recenta prăbuşire a versantului care a umplut bazinul lacului cel mai mare).

296 299 303 305 371 373 374 375 380 383

Plimbarea de după-masă ne scoate în cale şi doi şerpi de casă şi un izvoraş cu burta galbenă care se deplasează pe un teren uscat şi crăpat, probabil caută o băltoacă încă existentă. O căldură puternica, chiar zăpuşeală în căldarea asta ce se încinge în bătaia soarelui: incredibil ce căldură este aici între munţi, în nord de România, la mijloc de mai…

218 219 220Șarpe de casă (Natrix natrix)

222Fluture coadă de rândunică (Papilio machaon)

223Fluture ochi de păun de zi (Inachis io)

DSCN2453 DSCN2455 DSCN2456 DSCN2458 DSCN2459 DSCN2460 DSCN2462 DSCN2464 DSCN4386 DSCN4387 DSCN4388 DSCN4389 DSCN4390 DSCN4391 DSCN4392 DSCN4394 DSCN4399 DSCN4400 DSCN4403 DSCN4404

Dacă privesc acum locul unde era lacul cel mare… nu pare un spațiu prea mare… cu toate că în amintirile păstrate din copilărie acesta părea uriaș… Constați ce diferită este percepția asupra unui oarecare loc… cât de diferit este interpretat același fenomen. Acum privesc acest spațiu ca un laborator perfect pentru a analiza dinamica metapopulațiilor, a colonizărilor succesive, extincțiilor locale… a fluxurilor de gene, a stabilirii unor comunități în habitate nou create șamd… adică un loc unde ar putea să fie făcute niște analize în domenii ale ecologiei, dacă ar exista contextul ca ele să fie făcute. O mică problemă este că lipsesc resursele financiare, resursele umane, resursele de timp. În rest, este bine.

© dr. Peter Lengyel

PS. În mare parte aceste imagini au fost realizate pe filme diapozitive, care au fost ulterior scanate.  Vor ajunge postate aici și imagini mai recente, când va fi timp de selectarea materialelor produse în ture mai recente prin această zonă.

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Lacurile sărate de la Coștiui

  1. Felicitari dr Peter Lengyel pentru toate eforturile pe care le-ati facut pentru a publica aceste imagini.
    Sarbatori Fericite Un Paste fericit!

  2. Alexandru spune:

    Buna seara..
    As dori sa stiu cine are mai multe informatii despre teren si proprietati .
    Multumesc anticipat .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s