Deturnarea Mediatică a Ecologismului

Aspectul ecologist-neguvernamental al subiectului Roșia Montană se pierde din ce în ce mai mult în mâzga mizerabilă a variatelor interese politice. Manifestanții sunt în cvasi-totalitate oameni care se opun acestui stil de proiect mizerabil, din considerente ecologice și alte considerente conexe, ale scârbei față de politicianismul creat de șlahtele de politruci… Dar, ocazia acestor manifestații este perfectă pentru a fi încercată utilizarea lor în variate scopuri… dintre cele mai perfide. Multe grupuri obscure, minuscule, dar apte de a deturna șmecherește fluxurile din societate, au ieșit la suprafață, s-au alăturat manifestanților și încearcă cu variate mijloace să preia subiectul în interesul lor. Altele mai mari încearcă să se asigure ca ele să nu fie atinse de proteste, ci scandările să fie orientate către opozanții lor politici. Desigur, în masa amorfă de manifestanți asta nu se poate întâmpla prea ușor, mai ales în măsura în care manifestanții sunt în general oameni cu capacitate intelectuală peste medie. Dar, din punct de vedere mediatic, căile către creierul unor mase mult mai mari de oameni decât cei din stradă – sunt accesibile cu o doză de tupeu și niște conexiuni invizibile în trusturile care controlează manipularea publicului.

 

Era previzibil ca asta să se întâmple, în măsura în care ecologismul din peisajul nostru are mari probleme structurale. Din câte pare, nu există o elită intelectuală ecologistă, aptă de a își asuma o poziție care să reprezinte un succes mediatic, în contextul dezbaterii subiectului actual, al Roșiei Montane. A baza opoziția față de acest proiect mai ales pe un grup local, a fost o greșeală strategică – incapacitate de comunicare. Este ca și cum corporația ar fi pus bazele comunicării doar în minerii locali – ceea ce evident că era falimentar. Faptul că nu există cele câteva personalități ecologiste-neguvernamentale, vizibile, performante intelectual și incoruptibile (ușor de zis…), care să fie apte de a dezbate la un mod impecabil acest subiect – a lăsat o breșă utilizabilă de alții: o breșă care se poate umple cu tupeu.

 

Dintre cei care erau realmente interesați de ecologie – din ONGurile de mediu cu activitate consistentă în deceniile care au trecut, oamenii cu bun-simț nu doreau să se implice în chestiuni vizibile la nivel național, “să le ia fața” celor de la Alburnus Maior… clasicii organizatori ai opoziției față de proiectul minier. Din ceva motive, ONGul local de la Roșia Montană nu a putut acoperi mediatic uriașa nevoie de a reprezenta ideea ecologismului în dezbaterile televizate despre subiect. Toată precipitarea uriașelor mișcări de masă din stradă, probabil că a luat prin surprindere pe cei care se zbăteau să creeze suport cât de cât consistent care să susțină ideile de protejare. Astfel, a rămas o breșă liberă… exact cea mai vizibilă… a rămas la cheremul jegurilor tupeiste. Când vezi prin mass-media televizată, cam cine sunt cei care vorbesc în numele ecologismului… este halucinant și grețos. Pe de o parte, ei nu au capacitatea de a face față atacurilor țintite, ușor realizate de angajații corporației și de politicieni care susțin proiectul. Dar, schema este atât în beneficiul 1. corporației care arată telespectatorilor că nu are opoziție rațională-coerentă, 2. mass-mediei care arată că ea organizează dezbateri oneste în care sunt prezente atât argumentele pro cât și cele contra, cât și 3. pretinșilor-ecologiști care se erijează în reprezentanți ai zecilor de mii de manifestanți, prin asta primind notorietate publică. Inclusiv oameni care nu demult au fost contra ONGurilor de mediu, au găsit o breșă să ajungă în plenul Parlamentului pentru a se erija-mediatic în lideri ai mișcărilor din stradă. Se creează o discreditare a protejării naturii & ecologismului.

 

După etapa inițială a blocajului mediatic, se ajunge la o abordare mediatică și mai perfidă, deturnarea întregii mișcări. Se ajunge la situația incredibilă ca reușita manifestațiilor să piardă masiv din efectul dezirabil… în măsura în care percepția publică asupra acestor mișcări este din ce în ce mai ciudată. Ce vede omul care privește televizorul și vede “dezbaterile televizate”? Pe de o parte, se ajunge la suprasaturare cu acest subiect. Pe de altă parte, este discreditată mișcarea de mediu din țara asta, este dusă în derizoriu și se asociază cu ea o imagine ridicolă – și o masivă lipsă de profesionalism și credibilitate. În zilele trecute am văzut variate persoane care vorbeau la știri sau la diferite dezbateri – pe marile canale de televiziune, “reprezentanți ai ecologiștilor” care erau atât de departe de înțelegerea subiectelor ecologiste, atât de incapabili intelectual încât era absolut jenant… pentru cei care au ieșit la manifestările din stradă. Aceștia sunt ecologiștii? Unde sunt liderii lor? Aceștia de la TV sunt liderii ecologiștilor? Un astfel de fenomen face ca mulți oameni să își pună întrebarea, oare nu au dreptate politicienii care desconsideră ecologismul: președintele, primul-ministru, președintele senatului șamd. Mă întreb, ce putea decapita și submina mai dramatic mișcarea ecologistă din țara asta, decât această situație mediatică actuală?

 

© dr. Peter Lengyel

 

 

Acest articol a fost publicat în Miscarea de Mediu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Deturnarea Mediatică a Ecologismului

  1. G.-G. ARSENE spune:

    Stimate d-le LENGYEL,
    postarea d-stră mi-a suscitat întrebări (mai mult sau mai puțin retorice). Iată câteva:
    1. Numai ecologismul este deturnat mediatic (în România) ?
    2. Care sunt și cât de adânci sunt rădăcinile ecologismului românesc ?
    3. Câți reporteri / producători, jurnaliști etc. fac deosebirea dintre ECOLOG și ECOLOGIST ?
    4. Câți ecologi s-au pronunțat în media asupra subiectului Roșia Montană ?
    5. Cât de mult a fost invocat argumentul democratic (Nu vrem Gold Corporation pentru că așa credem noi că-i bine, că opoziția noastră este îndreptățită, pentru că exprimăm o părere și pentru că suntem un grup ce trebuie luat în seamă.) sau etic (Nu este bine să se exploateze acum, acolo, așa, din punct de vedere al consecințelor – spre exemplu) ?
    6. Cât de mult sunt exersați actorii (politicieni, administrație, ONG-uri etc.) în practica dialogului ?
    7. Dacă ați / am fi (prin absurd) CEO la o mare companie ce ar putea exploata resurse neregenerabile în România, cu profituri uriașe, plătind taxa de rigoare unui mediu corupt, cum ați/am gândi ? Probabil am face imediat o evaluare economică sumară, iar dacă dă un plus consistent, ne-am întreba retoric dacă nu cumva este imoral să lași banii în posesia proștilor.

  2. Cristi Grecu spune:

    Un articol inspirat si cu tema foarte reala. E clar ca nu putem sa sanitizam opozitia impotriva proiectului (sic!) Rosia Montana, putem insa se ne delimitam de – asa cum inspirat i-ai denumit tu in articol – „jegurile tupeiste”. Sa nu ne iluzionam, ele exista atat IN AFARA cat si IN INTERIORUL tristei si sterilei miscari ecologiste. Manipulatorii de meserie atat asteapta, sa ramana apele tulburi, pentru ca numai in acest namol haotic si netransparent ei se pot juca in voie cu mintile si sufletele noastre (alea pe care inca le mai avem…).

    Intr-adevar trist, in lipsa unui viguros si coerent demers cu mize ecologiste (incluzand aici si OMUL!), am ajuns sa ne limitam la vorbe. Asa incat parafrazez si eu un refren manelist: „Zi-le, domnu’ Peter!”

  3. Florin Stoican spune:

    O miscare sociala fara lideri intotdeauna inspaimanta politicienii, lideri de opinie si chiar massmedia. Daca nu ai cu cine vorbi, nu ai sansa de a incerca sa manipulezi/controlezi/influentezi fenomenul. Si atunci nu ai alta solutie decat sa denigrezi/dezbini/marginalizezi intreaga miscare, mizand pe faptul ca gloata e placida si inghite ce i se serveste de-a gata pe ecran prin intermediul paiatelor erijate in lideri politici si lideri de opinie.

  4. Cred că este evident că toate partidele care au activat pe scena politică românească de la loviluţia din decembrie 1989 şi până astăzi sunt complet lipsite de credibilitate datorită unei serii nesfîrşite de greşeli (de ce mai multe ori intenţionate) comise de reprezentanţii de vârf ai acestora.
    Cred de asemenea că este evident că este necesară apariţia unei grupări politice credibile, care să fie capabilă să propună soluţii politice rezonabile şi viabile pentru problemele ţării.
    Nu mă miră deloc faptul că o serie de impostori încearcă să obţină capital politic prin încercarea de a se erija în postura de purtători de cuvânt ai adversarilor proiectului RMGC.
    Nu mă miră deloc faptul că mass-media dezinformează voit, alegând preferenţial – conform normelor selecţiei negative – aşa-zişii reprezentanţi ai mulţimii care sunt vizibili pe sticlă, încercând în fond o reeditare paşnică a sângeroasei loviluţii televizate din 1989.

  5. peterlengyel spune:

    Interesant?
    Protest pentru Roșia Montană | București, 15 – 09 – 2013

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s