Eutanasierea imediată a tuturor câinilor vagabonzi!

Suntem deja foarte mulți cei care am ajuns scârbiți și revoltați de subiectul haitelor de câini vagabonzi, deoarece mizeria asta nu își găsește rezolvarea, chiar dacă soluția este evidentă: eutanasierea imediată în masă a jigodiilor! Nu mai vroiam să scriu despre asta (după 5 articole detaliate)… am zis că e destul, mult destul. Oricum, aberația actuală e prea mare, ce mai poți zice. Devine un subiect atât de sumbru, atât de amar… care arată o societate inaptă de a exista la un nivel cât de cât rezonabil… din cauza interferenței incapacității politice/ administrative/ mediatice, lipsa elitelor adevărate în societate. Deja când auzi de haitele de câini… ele produc mai ales scârbă. În primele 3 zile ale scandalului mediatic declanșat de uciderea copilului de câinii-standard… nu am avut timp și nici dorința de a vedea ce se petrece pe canalele-manipulatorilor-maselor.

Dar telefoanele… Mă sună un coleg și îmi zice: un copil de 4 ani a fost sfâșiat de câini, ziua, în zona centrală a Bucureștiului. Mă sună altul și îmi zice ce frumos era copilul în poze… dar a fost rupt în bucăți, sfâșiat de viu, cu 100 de mușcături pe tot corpul, sfârtecat. Mă sună alta și îmi zice că am avut dreptate, că nu este o soluție realistă castrarea și microciparea, dacă este urmată de eliberarea câinilor în stradă: câinii sterilizați l-au eutanasiat pe copil. Ceva cuțu-cuțu, 7 bucăți, erau mânjiți de sângele copilului care a ieșit în parc la plimbare cu bunica, în ceva pretinsă-capitală, din Uniunea Europeană în secolul 21. Unul dintre ucigași era eliberat de Asociația Caleidoscop… organizație care este acuzată de omor din culpă. Din culpă, oare? Ce să mai zici când auzi că după ce sunt castrați, câinii sunt eliberați “la loc” în oraș, spre exemplu o domnișoară/ doamnă (… să nu îi zic altfel), zice că a luat pe semnătură 171 de câini, dar nu are loc pentru ei în apartament ci aceia sunt “înapoi pe străzi”…? Trei din cei șapte cuțu-cuțu sfâșietori, erau microcipați, castrați, agresivi și au ucis… omul. Ziua, nu noaptea. Mă sună altul și îmi zice că ONGurile care se autodeclară fraudulos ca fiind “iubitoare de animale”, administrează pe bani mulți niște adăposturi unde câinii se mânâncă între ei… că nu mai sunt bani pentru a întreține hoardele de javre, că banii se scurg altundeva. Oricum este evident că în actuala situație financiară, nu se poate finanța cazarea milioanelor de câini vagabonzi în adăposturi (care nu există la o astfel de capacitate), hrănirea lor, curățenia după ei, medicamentele pentru ei… că vezi că pică spitalele și școlile pe oamenii care nu vor să moară sau să plece de aici. Mă sună alta, mă sună altul. Mă sună că am avut dreptate. Știam. Acum, majoritatea oamenilor au ajuns la concluzia inevitabilă care susține că toți câinii vagabonzi trebuie eutanasiați rapid, imediat. Am avut dreptate, eu știam, și mulți știam.

Te poți întreba, cum a fost posibil să se ajungă la starea actuală, care produce atâta dezbatere publică, acum când efectele situației sunt evidente: dacă ieși cu copilul în oraș, poți să îl aduci acasă la pungă. Interesant este că la managementul populațiilor ferale devenite invazive, cu haite devenite agresive și impredictibile în acțiune, se pricep din start toate damele de consumație angajate pe la canalele tele-vizuinelor, ciudații care iubesc câinii-ucigași, cântărețele de muzică populară, șmecherașii din parlament, preoții, actorii, călugării, curvele, călugărițele și Piticul Porno. Când inculții, nesimțiții, imbecilii, maneliștii, pupătorii de moaște șamd sunt în număr atât de mare, ei vor alege la conducere, în mod democratic – pe cineva care să îi reprezinte. Cu o clasă politică odioasă, o societate civilă castrată/ spre inexistentă, jurnaliști care așteaptă să fie închiriați pe centură de ceva companie-corporație exploatatoare, ce putea să se întâmple? Astfel se ajunge la transformarea localităților (și nu numai) în masive crescătorii de câine: o uriașă mahala urbană și rurală, unde haitele se simt stăpâne, libere, la ele acasă. Aproape 10.000 de oameni au fost mușcați în București, în primele 8 luni ale anului 2013. Deși în sondaje de opinie pe primul loc apare problematica câinilor vagabonzi, imbecilii din administrațiile publice locale preferă povești în loc de a soluționa situația (cu excepția orașului Tulcea, care a făcut ceva curățenie).

Culmea este că există reglementări legale, există alocare de fonduri, există atât structuri ale autorităților locale cât și ONGuri finanțate din bani publici… care se ocupă de asta… și totuși numărul câinilor de pe străzile orașelor crește și crește. Dacă ai vedea cam cât a fost cheltuit din banii publici în ultimii 23 de ani, și numărul câinilor este din ce în ce mai mare… vezi că cineva de aici este vinovat: autoritățile publice locale și ONGurile care se autodenumesc fraudulos “iubitoare de animale”. Există aici doar două variante: ori 1. acești oameni “care se ocupă” sunt cretini și imbecili 100%, fără a avea capacitate intelectuală să perceapă consecințele stilului acesta de abordare (așa cum se vede din interviuri și declarații publice făcute de aceștia), ori 2. ei sunt la modul conștient sau inconștient parte din mafia care trage foloase de pe seama acestui subiect (așa cum și asta se vede din interviuri variate). Mafii ale unor șmecherii cu câinii vagabonzi, au interesul de a păstra starea actuală, de a avea acces la bani din care eventual o parte sunt investiți în sute de mii de câini pe care să îi frece, să le taie frunze, să le cânte, să îi castreze, să îi hrănească… să le pună postere cu actrițe bătrâne, pe banii tăi care vor fi plătiți de tine, boule contribuabil care mergi să îl duci pe copil pe ultimul drum prin parc!

Mă uitam la ceva cretin care reprezenta ONGurile-Câinilor-Vagabonzi, care tot vorbea și vorbea la careva canal-de-manipulare-în-masă, despre importanța de a nu ucide câinii că ei devin și mai mulți. Aveai senzația că nu auzi bine! Părea că și acesta este liber, că cineva l-a preluat pe semnătură și i-a dat drumul în oraș, fără să vadă ce poate face. Iubitorii câinilor vagabonzi au soluția europeană: să plecăm noi de aici, către Europa, în locuri mai umane. Iar aici să rămână doar jigodiile. Pare că le reușește ideea.

Jegurile din mass-media, ăștia pe care îi poate închiria cine are bani să îi utilizeze, vorbesc despre indolența autorităților și incapacitatea ONGurilor iubitorilor de javre, dar te întrebi, ei ce au făcut până acum? Ce au păzit toți aceștia, ei care trebuiau să fie apărătorii interesului public? Te poți întreba, cine a ucis acel copil, câinii, sau persoanele din ONGuri-jevroase și administrația-mafiotă, ori mass-media-închiriată… cei care au lăsat ca acele haite agresive să persiste în oraș și să fie din ce în ce mai multe? Era evident: logica elementară a fost eutanasiată. Dormi liniștit, ei veghează pentru tine!

Cu toate acestea, este un moment delicat pentru primarul care se simte înconjurat de un milion de câini, se simte încercuit, hăituit, iar când adoarme se gândește la câinii ucigași cu sângele pe bot, și bucățile din copil ajunse pradă pentru javre… în orașul pe care el îl administrează, pe banii boilor care l-au ales. “Ipocrizia politică ne-a adus în această situație”, a zis ipocrit, Oprescu, primarul general al câinilor vagabonzi din Capitală. Aflat la al 2-lea mandat, vrea referendum local despre jigodii, pe la sfârșit de septembrie. Cu ochii în lacrimi își cere iertare. Tu îl poți ierta? Când era evident că asta se va întâmpla? Edilul se simte castrat, învins, strâns la colț și bântuit de ideea unor copii drăgălași care ajung sfâșiați de javre. Se teme de subiectul câinilor, că ceea ce nu a eutanasiat la timp, poate ajunge să îl omoare. Îl bântuie ideea câinilor care se ucid între ei, îl bântuie ideea că poate să fie aruncat la ei, când nu mai este hrană pentru marele circ-mediatic. De ce a fost posibilă soluționarea problemei în Tulcea, tot în Rromânia, unde aceleași legi au permis eutanasierea în masă a câinilor vagabonzi? De ce cei din Tulcea, măcar parțial au implementat legea 227/2002, care la articolul 5 zice: „În situaţia în care, după expirarea termenului de cazare prevăzut, câinii nu au fost revendicaţi sau adoptaţi, aceştia vor fi eutanasiaţi.” Au eutanasiat vreo 9.000 de câini din oraș în 6 ani, și mai au vreo 2.500 de rezervă, care au fost exceptați de la lege, până acum, fără motiv.

Îți poți închipui cam cum arată zona asta când e privită de cineva obișnuit cu atmosfera unor țări civilizate? Nu trebuie să vadă copilul mort, e destul să vadă câinii în haite. La Sighet am văzut recent ceva turist (francez?) care fotografia un câine comunitar jegos, imediat lângă Primărie – destul de jenant; treceam apoi pe stradă și doi câini mă atacă dintr-o direcție, un altul din alta – iar eu înjuram în maghiară – părea că au înțeles din intonație mesajul și s-au retras – la fel au înțeles și cele 3 fătuci-angajate, care stăteau la intrarea în ceva pizzerie fără clienți și râdeau în hohote ca prostele (ce erau). Dar la fel este atmosfera oriunde, prin țara asta, am avut ocazia să văd asta de nenumărate ori. Este atmosfera obișnuită, dacă ieși prin orașele de pe la noi. Zilnic câțiva ajung la urgență, nimic nou în asta, este riscul asumat… de a ieși din casă. Trist este că “evenimentul” cu copilul din București este doar cel actual, dar povestea asta nu e terminată. Mă întreb, care este următorul copil, bătrân, femeie, bărbat de pe stradă… în drum spre serviciu sau la plimbare prin parc… care ajunge înconjurat și rupt în bucăți de careva haită… și unde o să fie asta? Prin campaniile electorale, fiecare politruc promite că va rezolva problema haitelor – care vor dispare de pe stradă – dar imediat ce se instalează în fotoliu, subiectul acesta prioritar nu îl mai interesează, îl interesează eventual să tragă niște bani din cei pe care îi poate aloca pentru câini. Câtă mafie, câtă incapacitate administrativă, câtă incapacitate politică, zbaterea în mizerie, plânsetele moaștelor prin mass-media… și culmea este că nici măcar un subiect simplu nu poate să fie rezolvat… ce să te aștepți la chestii strategice mai dificile? Te poți întreba, cine își asumă responsabilitatea din punct de vedere politic pentru tot acest dezastru… al câinilor castrați care sug sângele din bucățile copilului tranșat… în mijlocul Bucureștiului?

Totodată, unii politruci încep să perceapă miza politică pe care o poate avea un scandal mai mare cu câinii. Se simt încercuiți, se simt încolțiți și asta nu le dă prea mare senzație de fericire… ca și omul între câini… care știe că oricând se poate declanșa atacul. Avem aici o cloacă purulentă plină de politicieni, care nu au capacitatea de a decide ce să facă nici în cazurile simple și clare. Preventiv, ei încearcă să dea vina pe alții, să zică de ceilalți… că ei nu au făcut nimic… șamd. Dacă eventual atmosfera publică se tensionează în așa măsură încât cineva va trebui să fie găsit vinovat… atunci degeaba mai lăcrimezi tâmp și zici că nu ai știut… Sau poate mai merge odată șmecheria, de data asta?

Îmi este milă de copilul sfârtecat de viu în oraș, îmi e milă de nenumăratele animale sălbatice ucise de câinii vagabonzi, la fel de milă îmi este de urșii “protejați” împușcați în pădure, la fel de milă îmi este de păsările “protejate”, ucise de josnicii braconieri și vânători. Toate acestea arată că trăim într-o societate inaptă de a respecta viața umană, viața animalelor sălbatice, dar care este preocupată de bunăstarea câinilor vagabonzi și a șobolanilor comunitari din parlament și din administrații locale. Cel mai trist în tot acest jenant scandal cu câini, este că el nu trebuia să existe.

© dr. Peter Lengyel

Alte câteva articole pe același subiect, la un mod mai detaliat, deci nu pentru (…) care își dau cu părerea pe la tele-vizuinile manipulatoare:

Javre

Javre

Atacat de 600 kilograme de câine

Atacat de 600 kilograme de câine

Edilii castrați și iubitorii de animale

Edilii castrați și Iubitorii de Animale

Iubitorii javrelor vor să îl omoare pe primar?

Iubitorii javrelor vor să îl omoare pe primar?

Dulăii Kamikaze

Dulăii Kamikaze

to share or not to share?