Biserica luterană Kolozsnagyida – Großeidau – Viile Tecii

092

Intrat pe ușa clădirii care era nu demult o biserică luterană, ai și ieșit afară… deoarece mare parte a edificiului a căzut deja la pământ… nici urme ale zidurilor nu se prea văd. Ciudat sentiment, să vezi că în urmă cu doar câțiva ani aici existau variate obiecte, orgă șamd… acum este moloz. Decăderea istoriei Transilvaniei în Uniunea Europeană. Se poate presupune că odată cu adâncirea crizei economico-finaciaro-sociale, acest tip de situație va deveni mai răspândit, multe clădiri declarate pe hârtie ca fiind “monumente istorice” vor ajunge să se prăbușească. Nu este cine să înțeleagă natura sau cultura. Respect prea mare nu a existat nici pentru patrimoniul natural și nici pentru cel cultural. Greu este de stabilit care a fost mai neglijat, mai jefuit, mai distrus. Diferența este că Natura dacă este lăsată în pace, se reface cu o capacitate uluitoare, ai putea zice chiar agresivă. Centre de putere, cu edificii colosale ale unor civilizații central și sud-americane sunt acum acoperite de junglă, la fel unele situații sud-est asiatice. Pe la noi, zone cândva defrișate și transformate în fânațe, sunt acum pe rând acoperite de tufărișuri și pădure. Când nu va mai exista capacitate financiară/ administrativă/ energetică de menținere a digurilor pe atâtea mii de km, apele de viitură vor găsi un mic loc unde să facă o breșă… și să revină în zonele pe unde ele curgeau libere în nod natural. În principiu, este doar o chestiune de timp, iar dacă Natura are ceva ce îi este în avantaj, atunci sigur că “răbdare are”. Interesant de constatat este cum edificii umane din piatră și beton, care par solide și rezistente, cât de efemere sunt și cât de repede ele se prăbușesc, dacă nu sunt întreținute. Nici nu este nevoie măcar de un cutremur. Constatăm deci o antiteză drastică între 1. Natură (patrimoniul natural/ valori naturale etc) care dacă nu mai intervine omul își găsesc modalități naturale de refacere, așa cum ecosistemele se refac pe versanții unui vulcan după ce acesta se oprește din careva fază de activitate și 2. Cultură (patrimoniul cultural construit/ nivelul de educație etc)… o chestiune destul de firavă care dacă nu este întreținută, se degradează și dispare. La interferența acestor constatări se află zona care poate oferi ceva înțelegere privind miza sustenabilității ecologice reale…

101

În 1228 Ida era donată familiei nobiliare Kökényes-Renold de către regalitatea maghiară. Denumirea Ida este menționată documentar din nou în 1322 când devine proprietatea lui Simon de Kacsik, în 1411 Grosseidau devine proprietatea lui Thomas Farkas de Herina, apoi apare ca Nadj Ida în 1670. Localitatea are diferite denumiri în maghiară Kolozsnagyida, Nagyida, Ida, în germană Großeidau, Grosseidau, Eyda, în dialect săsesc Aide, în română mai demult Ida Mare, Iuda, Iuda Mare, acum Viile Tecii. Este situat la 26 km sud de Bistrița, în partea de sud a județului Bistrița-Năsăud, parte din comuna Teaca. În 1492, Harinai Farkas Tamás oferă ordinului dominicanilor (Ordo Fratrum Praedicatorum) din Bistrița 2 locuri de casă și 2 eleștee; pe atunci localnicii erau maghiari și sași; Din 1332 localitatea avea biserică, inițial catolică. Preot evanghelic în 1579 era Christian Steinkellner: atât sașii cât și maghiarii au devenit luterani, mai apoi maghiarii au ajuns reformați. Biserica reformată maghiară a fost ridicată în 1587-1589, apoi în 1670, Harinai Ferenc a întemeiat aici o altă biserică reformată. Sașii au fost evacuați în septembrie 1944, unii s-au întors, așa încât prin anii 1960-1970 exista aici o comunitate germană semnificativă. Dar apoi sașii au plecat, maghiarii sunt puțini. La recensământul din 2002 erau la Viile Tecii 1074 de locuitori.

116

Biserica luterană din Kolozsnagyida – Großeidau – Viile Tecii era o construcție în stil gotic, declarată monument istoric, dar este lăsată în paragină. De fapt, a mai rămas doar turnul, restul bisericii nu doar că s-a prăbușit în ianuarie 2007, dar azi nici nu se mai văd urmele de materiale din care au fost ridicate acele ziduri. Dealtfel, biserica a fost înălțată în imediata vecinătate a castelului baroc; acest castel era o construcție ridicată de familia Földvari în 1753, în 1851 clădirea aflată în proprietatea grofului Gabriel Kornis, fiind achiziționată de comunitatea evanghelică pentru a deveni casă parohială; recent acest edificiu care era declarat monument istoric, avea și un blazon pe frontispiciu, s-a prăbușit sau a fost demolat, azi nu mai există nici urmă a lui. Este acesta un pattern care devine cunoscut, răspândit… poate chiar promovat… dispariția valorilor arhitecturale ale Transilvaniei?

125

© dr. Peter Lengyel

PS. Dintre scrierile care prezintă localitatea, se pot menționa: Musnai László, Teke monográfiája, Kolozsvár, 1999, 97–98; Nicolae Sabău, Metamorfoze ale barocului transilvan, vol. 1, Sculptura, Cluj-Napoca, 2002, p. 99; Léstyán Ferenc, Megszentelt kövek: A középkori erdélyi püspökség templomai I–II. 2. bőv. Kiadás, Gyulafehérvár: Római Katolikus Érsekség, 2000.

PS2. Aceste imagini au fost realizate în ianuarie 2011.

PS3. Un alt exemplu care poate să dea de gândit este cel derulat în timpurile actuale, în ultimii ani, la Detroit, nu demult simbol al industriei americane, azi un dezastru… în cădere liberă.

Acest articol a fost publicat în Splendori in Iubita Noastra Transilvania. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Biserica luterană Kolozsnagyida – Großeidau – Viile Tecii

  1. Attila Alexandru Nagy via FB spune:

    Sic transit gloriam mundi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s