Castelul-cetate Kornis, Szentbenedek – Mănăstirea

DSC_7834

Castelul-cetate Kornis, Szentbenedek – Mănăstirea (Szentbenedeki Kornis-kastély) este la circa 50 km nord de Cluj, la 3 km de Dej. Acesta a fost unul dintre cele mai frumoase castele renascentiste din Transilvania; deși clădirile ansamblului erau din diferite perioade, în diferite stiluri, totuși exista un complex eclectic admirabil… cu turnuri, bastioane care au persistat până în urmă cu câteva decenii. Castelul era în centrul domeniului de mii de hectare terenuri arabile, pășuni, fânațe și păduri, versanți cultivați cu vie.

DSC_7782 DSC_7788 DSC_7807 DSC_7812

În 1308 localitatea apare sub denumirea de Scenbenedek, în 1393 Zent-Benedek, 1456 Zenth-Benedek 1617 Szent-Benedek. În timpuri medievale exista pe aici o abație de călugări benedicteni (numiți călugări albi), de unde vine și denumirea mai recentă, Mănăstirea. Legenda spune că un strămoș al familiei Kornis a fost înnobilat deoarece a ucis un inorog rău care deranja oamenii din zonă.

DSC_7727 DSC_7742 DSC_7752 DSC_7762 DSC_7767 DSC_7772

Realitatea este însă că în 1573, Principele Transilvaniei, Báthory István a donat domeniul de la Szentbenedek prefectului de Dés (Dej), Keresztúri Kristóf. Principala clădire a castelului a fost ridicată în stil renascentist de către Keresztúri Kristóf, între 1573 și 1593. În 1599, proprietara castelului era văduva lui Kereszturi Kristóf, care avea aici și 22 de case de iobagi și mai deținea 15 sate cu 420 de iobagi. Fiica lui Kereszturi Kristóf, Kereszturi Kata, a devenit soția lui Kornis Boldizsár la 31 iulie 1600, data de când castelul și domeniul devine proprietatea familiei Kornis.

DSC_7644 DSC_7647 DSC_7666 DSC_7683

Familia Kornis provine din nobilimea din Ungaria, din localitatea Ruszka din Abaujmegye, familie care a venit în Transilvania, pe la nivelul anilor 1480, după alte surse doar după pierderea dezastruoasă a bătăliei de la Mohács contra turcilor (29 august 1526). Familia grofilor Kornis a avut persoane cu funcții importante în vremurile medievale ale Transilvaniei. Existau printre ei conducători militari, administratori guvernamentali, unii au scris cărți, au fost în societăți academice etc. Spre exemplu, Grof Kornis Gáspár în 1594 era căpitan la Huszt (Hust, azi Ucraina) a luptat cu turcii prin Maramureș, dar a fost înfrânt. Existau numeroase înrudiri între familiile nobiliare din Transilvania, astfel la nivelul anului 1665 Kornis Ferencz o avea ca soție pe Wesselényi Kata cu care avea 5 copii.

DSC_7692 DSC_7697 DSC_7712 DSC_7718 DSC_7722 DSC_7737

Revenind la castel, se constată că în secolele 17-18, au fost adăugate alte și alte construcții care înconjurau o incintă. Kornis Gáspár (1641-1683) ridică pe la anul 1673 un nou etaj pe clădirea principală. Fiul lui, Kornis Zsigmond, renovează castelul în 1680 și pe la 1720 adaugă două bastioane octogonale; sunt aduse pietre sculptate din tufuri vulcanice de la Dej; sunt instalate scări ornamentale; tavanele sălilor castelului sunt decorate cu fresce. Grof Kornis Zsigmond, care deținea castelul la nivelul anului 1724, era în funcție de guvernator al Transilvaniei (dealtfel, el a depus piatra de temelie a cetății Alba Iulia, la reconstrucția începută la 4 noiembrie 1714). În interiorul castelului-cetate de la Szentbenedek exista și o capelă cu ornamentație barocă. În sufragerie erau picturi cu împărăteasa Maria Tereza, guvernatorul Transilvaniei Kornis Zsigmond și Principii Transilvaniei din secole anterioare. Se presupune (legendă?) că la castel a stat și împărăteasa Maria Tereza, care a venit aici cu un ofițer din garnizoana Dej.

DSC_7603 DSC_7605 DSC_7611

După trecerea de la feudalism la burghezie, familia Kornis a produs bani din agricultură. Renovări mai semnificative la castel a făcut gróf Kornis Viktor în 1886. Gróf Kornis Károly a renovat Bastionul Verde în 1906; era o personalitate pasionată de cultură și științe ale naturii. Biblioteca lui avea peste 9.000 de volume, incluzând și multe cărți rare și incunabule. A realizat și o vestită colecție de istorie naturală, mai ales trofee de vânătoare, animale împăiate – multe specii exotice de la struți la flamingi și crocodili, colecție de ouă de păsări, insectare, ierbare, colecții de minerale – toate etichetate cu pretenții științifice. Kornis Zsigmond a construit o mare școală pentru săteni și o uzină electrică; a fost foarte iubit de localnici. Nepotul lui Kornis Károly, cu numele tot Kornis Károly (1894-1955) a fost ultimul stăpân al castelului… a plecat de pe aici prin anii 1940, a lucrat la Dej, contabil… chiar la uzina electrică făcută de el, și a murit sărac. Sigur nu a comentat nimic despre situație, că la primul cuvânt era dus la canal sau înfunda careva pușcărie comunistă, de unde torționarii care chinuiau și ucideau oamenii deținuți politici, azi în 2013 au pensii extraordinare și urmași în conducerea diferitelor “organe ale statului”.

DSC_7619 DSC_7627

Dezastrul celui de-al 2-lea război mondial a dus la afectarea castelului; după naționalizarea din 1948, colecții ale castelului au fost arse de comuniști în anii 1950-1951, parțial au fost furate (sună cunoscut?), devastate de locuitorii din zonă etc. Au fost furate mobila, covoarele, tablourile etc. Zile întregi au fost arse cărțile rare în curtea castelului. Până și cărțile care au fost luate de țăranii din zonă, au fost adunate de comuniști și arse. Colecția de minerale, care era probabil cea mai mare din Transilvania, a fost aruncată în râul Someș. Incultura trebuia să domine zona. Capela a fost “preluată” de biserica ortodoxă (sună cunoscut?). Țăranii din zonă au dus acasă câte un struț împăiat, câte un crocodil sau alte asemenea obiecte importante pentru ei (pentru a le studia), precum și ferestre uriașe de la castel, care nu se potriveau nicăieri în ale lor case mai modeste… și care cu încetul au putrezit în ploaie. O parte a pietrelor sculptate, cele care nu au dispărut încă, au fost duse în 1950 la Muzeul de Etnografie din Cluj. Exista o fântână arteziană, care a fost dusă în centrul orașului Dej. Clădirile au fost transformate în siloz și școală culturală (crezi că se vede ceva cultură prin zonă?). Au existat ceva lucrări de renovare prin anii 1975-1976… Apoi degradarea s-a accentuat, pietrele zidurilor au fost luate și utilizate de localnici la construcțiile pentru oi. Acest castel nu e diferit de celelalte splendori arhitecturale, istorice și culturale care existau cândva în Transilvania. Decăderea Transilvaniei sub batjocura comunistă, sub mizerabila perioadă postcomunistă.. ce putea oare să producă? Ruine.

DSC_7842 DSC_7847

Oficial, Castelul Kornis, este înscris pe lista monumentelor istorice elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului din 2010. Dar asta nu înseamnă că aici există ceva respect pentru trecutul istoric. Gunoaie umane, poți vedea cam peste tot. Dar se percepe ceva din splendori ale trecutului. Se poate vedea încă turnul de intrare în fața căruia sunt două statui de inorogi. De undeva se simte ceva duhoare pestilențială, poate ceva cal mort… un inorog eventual. Exista aici un pod suspendat, care era ridicat în timpul nopții sau în perioade mai tulburi; azi este o poartă acoperită de dejecții ale unor cai. Clădirile sunt în ruină, se mai vede câte o inscripție, numele grofului Kornis Károly, blazonul familiei cu un inorog pe scut, o fântână octogonală, un pavilion în stil neoclasic având 31 coloane dorice… și acoperișul prăbușit recent. O descriere din 1784 prezintă atât clădirile, cât detalii despre elemente de decorațiuni. Un turn hexagonal avea și ceas și clopot. Scriitorul Jókai Mór a vizitat castelul-cetate în 1876 (1877?), și a făcut și referiri la cele văzute aici. Acesta descrie frescele, picturile-portret ale familiei, tunurile, diferite arme, zale șamd pe care le-a văzut aici. Toate acele artefacte și multe din construcții au dispărut de nu se percepe nici urma lor, sunt doar amintite în descrierile din trecut.

DSC_7851

Azi ajungi la Castelul Kornis pe niște drumuri de vai de mama lor. După atâția ani se mai păstrează amintiri pe la bătrânul Szatmári Imre, care are vârsta de 102 ani; cândva era omul de încredere a grofilor; mai are câte o fotografie din acele vremuri, amintirea balurilor somptuoase; mai există ceva idei despre lumea bună, despre modul cum se călătorea cu limuzina la discuții de afaceri în centrele urbane ale Transilvaniei. Szatmári Imre își mai amintește de statuetele de piatră din curtea castelului, de copacii aduși din zone îndepărtate și plantați în curte… grofii făceau călătorii inclusiv în Africa. Ca moștenitoare a familiei, Contesa Kornish Gabriella, stabilită la Budapesta – unde locuiește într-o garsonieră la demisol, și având vârsta de 92 de ani, a câștigat în justiție dreptul de proprietate asupra castelului (prin 2006-2007)… dar a reface aici ceea ce era creat în sute de ani… este aproape de imposibil. A câștigat dreptul de proprietate asupra unui cal mort, un inorog în descompunere. A fost cândva aici un bastion al culturii, cărți valoroase, opere de artă, interes pentru științele naturii… Azi vezi altceva, alt stil de abordare, alte valori sau lipsa acestora. O bijuterie arhitecturală ajunge repede o groapă de gunoi (nu am inclus imagini din beciuri…), doar trebuie să existe condițiile (și ele există). Șase cai stau la umbră în variate încăperi ale castelului. În șanțul de apărare al cetății este un saivan cu oi, de undeva se aud manele și trece un păstor bronzat privind cu indiferență de cioban la cele câteva oi răvășite de pe la periferia Uniunii Europene. Probabil că știe de unde vine acel miros pestilențial de inorog mort.

© dr. Peter Lengyel

PS. O descriere extrem de detaliată se află în cartea Szolnok-Doboka Vármegye Monographiája, Tagányi Károly, Dr. Réthy László és Pokoly József, Kiadja a Stolnok- Dobokavármegye Közönsége Deésen, Nyomtatott Demeter és Kiss Könyvnyomdájában, 1901. Pe baze bibliografice exacte, cu referiri la documente, sunt menționate detaliat drepturile de proprietate asupra domeniului, cu secole înainte de a fi începută zidirea cetății-castelului. Este impresionantă descrierea exactă a trecutului istoric, a contextului etnografic, demografic și economic. În această publicație există și câteva imagini fotografice despre diferite aspecte ale castelului…

DSC_1156 DSC_1176

DSC_0946

DSC_0936

DSC_0896 DSC_0907

DSC_0976 DSC_0991 DSC_1001

DSC_0915 DSC_0957

DSC_1021 DSC_1030 DSC_1040 DSC_1046 DSC_1056 DSC_1061 DSC_1071 DSC_1106 DSC_1126 DSC_1146

PS2. Alte detalii despre acest loc sunt prezentate în cărți precum: Balogh Jolán, Kolozsvári kőfaragó műhelyek, XVI. Század, Budapest, 1985, 340-343; Csorba – Marosi – Firon, Vártúrák kalauza III. 1983; Kelemen Lajos, A szentbenedeki kastély és hímes oszlopai, In Kelemen Lajos, Művészettörténeti tanulmányok. 1. köt. Bukarest, 1977, 110-114; Kiss Gábor, Erdélyi várak, várkastélyok, Budapest, 1987, 265-266; B. Nagy Margit, Várak, kastélyok, udvarházak, Ahogy a régiek látták, Bukarest, 1973, 259-271, 374-375; Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa, Castles & fortresses in Transylvania: Cluj County, Castele și cetăți din Transilvania: Județul Cluj. Cluj-Napoca, 2008; Rados Jenő, Magyar kastélyok, 1939; Veresegyháziné, Magyarország történeti – topográfiai kislexikona, 1996; etc. Totodată, există circa 100 de postări pe bloguri, în limba maghiară și în română, despre variate aspecte legate de acest edificiu și contextul în care a fost creat, modul în care se degradează și dispare.

Acest articol a fost publicat în Splendori in Iubita Noastra Transilvania. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Castelul-cetate Kornis, Szentbenedek – Mănăstirea

  1. Catalin Birlogeanu via FB spune:

    Frumos ansamblu…..dar de ce nu se face nimic pentru reabilitarea lui?

  2. Patzwaldt Petra via FB spune:

    nice just I miss the count dracula🙂

  3. skorpion spune:

    impresionant si tragic in acelasi timp….
    dar, totusi, s-ar putea face ceva cu niste bani (multi) de la oameni tip Soros, Bill Gates, dar si miliardari din Ro, etc….chiar pacat, pentru ca in nici 10 ani acolo nu va mai fi nici o urma decit niste cai vii pascind iarba…iar contesa de 92 de ani, daca moare, nici proprietatea nu va fi clara….probabil dupa un anumit timp va ajunge in proprietatea statului, nu stiu…trist..

  4. Maya Marcu via FB spune:

    superbe pacat ca sunt in paragina

  5. Muzeul din Iclod/Museum in Iclod via FB spune:

    Superb!

  6. Arne-Jan Paalzow via FB spune:

    Very good pics and interesting!

  7. Pingback: FOTO Castelul-cetate Kornis, Szentbenedek – Mănăstirea | TOTB.ro - Think Outside the Box

  8. Rosemarie Hartmann via FB spune:

    Un lucru nu pot sa inteleg: din biserici, din castele se fura. De ce nu sint urmariti hotii, condamnati si pedepsiti aspru??? Biserica evangelica a sasilor din Dobring a fost devastata, scindurile din podea furate, orga darimata… si multe altele. Nu in comunism, acum in ultimii 20 de ani. In Stejareni, linga Danes, judetul Mures ferestrele de la Caminul cultural, donatie a unui sas plecat in America de foarte multi ani, a fost depravat, geamurile sparte, ramele ferestrelor fursaste… si hotii nu se gasesc. Frumoasa biserica de la Bristrita-Nasaud a fost aprinsa, focul a ars multe… sasii plecati si multi din Germania, Austria, Canada au facut donatii enorme, biserica a fost restaurata… dar pentru cit timp??? De ce nu se straduieste sa fie pastrate lucrurile mostinite, nu prapadite de buna voie… ca doar sasii vin si fac!!!! NIMIC, NICI un cent nu ar mai trebuii sa doneze cei din strainatate, sa vada fiecare ca banii nu se gasesc in strada nici in strainatate, trebuie multa munca si trebuie pastrati – altfel nu ai nimic, oriunde te aflii in lume. Am impresia ca in Romania poti sa trimiti asa ca intr-un sac fara fund… de sus se toarna si jos curge… dar unde??? Undeva se risipeste!!! Aici ar trebui sa se inceapa si cit de curind!!!! Doamne ajuta si numai bine!!!!

    • Danu spune:

      Pentru ca suntem inconjurati de hoti care doresc sa puna tara la pamant…atat cat a mai ramas din ea..pentru ca suntem pasivi,lipsiti de atitudine si lasam acesti golani sa ne calce in picioare…nu are sa se faca nimic si asta din cauza noastra,pentru ca toleram jecmanirea acestei tari minunate..

  9. Varga Iosif via FB spune:

    Genocid cultural.. Sant marturii ale unei culturi Europene… Distruse de nationalismul-securist roman… si care mai este viu-viu…

    • gabi spune:

      Nationalism-socialismul nu-i doar romanesc, dragul meu, ci este este general valabil. Distrugeri s-au practicat de-a lungul mileniilor – sa ne amintim de taranii turci care isi faceau case din monumentele antice grecesti, ori de taranii italieni cu case facute din pietre romane… Ochiul stapanului ingrasa vita, unde lipseste stapanul casa se degradeaza, nu-i nimic de facut decat sa existe un stapan grijuliu. Sa dai vina pe romani pentru distrugeri este exclusivism, caci doar si ungurii au distrus bine-merci – paduri intregi si munti intregi, de exemplu. Da o solutie valabila, nu-i mai cinstit asa?

  10. Carmen Rad via FB spune:

    Monument istoric si totusi nu se face nimic pentru a le proteja si renova!

  11. DejBiz via FB spune:

    Te uita patrimoniul cum piere…

  12. skorpion spune:

    ”solutie valabila” ???

    salvarea lor, asa cum procedeaza azi tarile civilizate salvind fiecare cm patrat de civilizatie veche/istorie…….
    fonduri ar fi, mai ales europene, dar cine sa le acceseze? cine sa pregateasca documentatiile?
    cine sa le implementeze???/
    treaba grea si mai ales ca nu este nici cultura romaneasca, nu-i asa?
    dar si de acea/cultura romaneasca se bate joc…vezi casele superbe, vechi din Bucuresti si nu numai,se degradeaza, dispar din peisaj mai ceva ca-n vremea comunistilor….nu ca atunci ar fi fost mai bine….

  13. Georgeta Ionescu spune:

    Este dureros sa vezi cum o cladire pe al carei frontispiciu inca mai exista (dar nu se stie cat timp) un inorog, transformata in iesle pentru caii de pripas…

  14. Gorea Maria spune:

    Multumim Dr Lengyel pentru fotografii, cercetari si documentatie, desi e foarte dureros sa constati ca ireparabilul s-a produs.
    Din pacate documentatia pe care Dr Lengyel o mentioneaza e mai putin accesibil celor care nu vorbesc/citesc limba maghiara.
    Sînt interesata sa aflu cîteva informatii despre familia Kornis care, în jur de 1870-1880 avea un castel sau o proprietate la Panet/ Mezö Panit (Mures). Kiraly Torma, un eminent latinist, a vazut la familia contesei Kornis Ferenc o piatra funerara scrisa în latina care a ajuns mai tîrziu la muzeul din Tîrgu Mures. Întrebarea, pentru Dr Lengyel, e daca se poate sti cum si cînd aceasta piatra a fost transferata de la Panet la Tîrgu Mures si de catre cine.
    Multumesc înca odata.
    Maria Gorea

  15. peterlengyel spune:

    FOTO Castelul cu inorogi din Cluj. Povestea unui edificiu splendid transformat într-o ruină

    Catalin Suciu

    „Castelul Kornis din localitatea Mănăstirea e unic în Transilvania. Sau a fost, cel puțin. Istoria sa e bogată, abundă de mit, splendoare și povești legendare.

    Construcţia a durat timp de mai multe generații, iar ultimul locuitor al castelului a murit în Dej, într-o sărăcie lucie. Familia sa a lăsat în urmă o colecție inestimabilă de obiecte de artă, o bibliotecă de peste 9000 de volume , un muzeu…toate distruse , cum altfel, dacă nu de comuniști.

    Situată în comuna Mănăstirea de azi, lângă Dej, fosta reședință a familiei nobiliare Kornis zace în paragină. Castelul a fost considerat unul dintre cele mai frumoase construcții renascentiste din Transilvania.

    Potrivit art-historia, partea cea mai veche a ansamblului Kornis este castelul propriu-zis, corp ce păstra cele mai valoroase elemente de arhitectură, de piatră și lemn. A fost construit în perioada 1573-1592 de către Kristof Kereszturi. În 1600, Korosi Ilona, văduva lui Kereszturi Kristof și-a dat fiica Katalin, de nevastă, lui Kornis Boldijar de Rusca, un artistocrat transilvănean. Practic, această căsătorie înseamnă și începutul istoriei de peste 300 de ani a familiei nobililor Kornis de Mănăstirea (Szentbendek), unica stăpânitoare a celei mai mari părți a hotarului până la reformele agrare din 1921 și 1945.

    De-a lungul timpului s-au construit clădiri secundare pe forma unei incinte patrulatere, iar în jurul anului 1673 Gáspár Kornis (1641-1683) ridică etajul al doilea al clădirii principale, pe latura sudică. Fiul său, Zsigmond Kornis , care va deveni și guvernator al Transilvaniei, renovează castelul în 1680, iar în 1720 adaugă două noi bastioane octogonale în partea nordică, este refăcut turnul de la intrarea în castel, pe latura de vest, turn care mai există și astăzi. În această perioadă are loc și redecorarea încăperilor castelului cu fresce pe tavane. Într-o sufragerie se puteau vedea picturi ale împărătesei Maria Tereza, portrete ale principilor , precum și alte obiecte de artă. În interiorul casteului exista chiar și o capelă în stil baroc. Legenda spune că aici ar fi ajuns inclusiv împărăteasa Maria Tereza.

    Tot familia Kornis construiește și o școală din intenția de a alfabetiza populația , dar și o uzină electrică .
    Kornis Karoly, care a trăit pe la sfărşitul secolului al XIX-lea şi inceputul secolului XX, a fost un personaj foarte îndrăgit de oamenii locului. Un mare pasionat de știință și istorie, un om al culturii ce se îngrijea cu cea mai mare atenție de o bibliotecă cu peste 9000 de volume adunate timp de trei secole , dar care nu se sfia să le ofere cinste oamenilor pahare cu bere sau să doneze bani la sărbătorile populare. El a renovat din nou castelul și, mai mult, a deschis în incintă un fel de muzeu cinegetic.

    Nepotul său, tot Kornis Karoly, a fost ultimul stâpân locuitor al domeniului. Iar finalul e previzibil. Știind că vin comuniștii, acesta părăsește castelul și se refugiază în apropiere, la Dej, lucrând ca și contabil la uzina electrică construită de familia sa! Se stinge în tăcere și uitare în 1955, la Dej, fără avere, sărac.

    Castelul e luat cu asalt la sfârșitul anilor 40 de săteni și de comuniștii sosiți la putere, iar ultimele mărturii au arătat faptul că reședința familiei Kornis a fost demontată bucată cu bucată.
    Biblioteca e scoasă în curtea castelului, iar timp de câteva zile sunt arse toate volumele, cărți rare, neprețuite. Sătenii își iau acasă covoare, obiecte decorative, mobilier și inclusiv ferestre din clădirile domeniului Kornis. Colecția de istorie naturală e și ea distrusă, iar aici istorisirea prinde accente comice. Se spune că
    țăranii și-au însușit exemplarele mai interesante și în casele acestora, printre ștergare și vase , s-au putut vedea struți împăiați, flamingo sau crocodili.

    Blazonul

    Azi mai supraviețuiesc câteva ruine păzinte cu sârguință, de secole, de doi inorogi sculptați maiestuos. De menționat că inorogii apar în blazonul familiei Kornis. De altfel, inclusiv numele familiei aminteşte de inorogi pentru că în limba maghiară termenul de inorog provine din latină şi se scrie “unikornis” adică ceva ce are un singur corn.
    Cele două statui au fost amplasate iniţial în faţa capelei familiei Kornis aflată în biserica franciscană din Cluj, iar de acolo au fost duse la un moment dat în faţa castelului familiei de la Mănăstirea.
    Băiatul din zid

    Legenda spune că atunci când s-a construit barajul pentru Uzina Electrică, în perioada 1905-1910, groful Kornis ar fi cerut ca în beton să fie zidit un copil. Copilul , un băiețel bolnăvicios , ar fi fost cumpărat de la țiganca Zali și-ar fi fost zidit de viu, precum în legenda meșterului Manole.

    Fotografii preluate cu acordul lui Peter Lengyel de AICI”

    http://actualdecluj.ro/foto-castelul-cu-inorogi-din-cluj-povestea-unui-edificiu-splendid-transformat-intr-o-ruina/

  16. Melinda-Leila spune:

    Jo napot kivanok. Regeszetet vegeztem Kolozsvaron s ezelott 2 evvel latogattam meg en is a Kornis kastelyt, keszitettem szamtalan kepeket. Szivszaggato latvany volt a nemis olyan reg (merthat 100 ev nem sok) teljes szepsegeben ragyogo kastely porlado maradvanyait nezegetni. Nagyon erdekelne engem az on altal emlitett bibliografia, foleg Szolnok-Doboka Vármegye Monographiája, Tagányi Károly, Dr. Réthy László és Pokoly József, Kiadja a Stolnok- Dobokavármegye Közönsége Deésen, Nyomtatott Demeter és Kiss Könyvnyomdájában, 1901- vajon honnan tudnam megszerezni? Elozetesen is koszonom a segitseget. Melinda-Leila

  17. Peti Luidort spune:

    koszonom sokak neveben,elsosorban baratom,geher ferenc,kornis gabriella fia neveben.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s