Tekendorf – Teke – Teaca

138

Tekendorf – Teke – Teaca este o localitate situată între Reghin și Bistrița, într-un peisaj cu dealuri. În germană Tekendorf, Teckendorf, în dialect săsesc Tekenderf, în maghiară Teke, în română Teaca. Zona a fost populată de sași pe la 1161-1241. Localitatea este atestată documentar din 1318, sub denumirea Theke. În 1403 exista deja școală, din 1446 era oraș-târg. Așezarea a fost proprietatea unor familii nobiliare. În 1486, proprietarul terenurilor Szobi Mihály a eliberat localitatea de sub obligațiile jobăgești. Existau pe atunci mai multe eleștee pe aici. Din 1566, pe teritoriul ei nu se mai putea introduce bere, fiind o localitate cu producție viticolă. A fost incendiat în 1610 de către Giorgio Basta. În secolele 17-18 a fost proprietatea familiei Wass. În 1750 erau aici 284 de gospodării care plăteau impozite. În 1805, trăiau aici 8 reprezentanți ai bisericilor, 429 cetățeni liberi, 74 văduve, 21 țigani și 11 români lipsiți de proprietăți funciare (zsellér). În 1850, erau aici 1675 de oameni, dintre care sași 1220, maghiari 239, țigani 137 și români 73. Din 1860 exista o comunitate religioasă evreiască, având rabin din anul 1884. În 1896 erau aici 2360 locuitori, dintre care sași 1.126, maghiari 599, români 451, evrei 184, dar erau și armeni și oameni de alte naționalități… o comunitate multietnică diversă. Date din 1900, arată că erau 2554 locuitori, dintre care sași 1179, maghiari 596, români 586, țigani 193. Înainte de al 2-lea război mondial, etniile prezente trăiau separat. În 2002 populația era de 2089 locuitori, dintre care români 1369, maghiari 484, țigani 196, sași 40. O perioadă (1877-1886) a trăit aici poetul Jékey Aladár, unul dintre organizatorii Erdélyi Magyar Közművelődési Egyesület (EMKE). Secția maghiară a școlii din localitatea Tekendorf – Teke – Teaca a fost desființată în 1997. Despre localitate a fost publicată o monografie: Musnai László, Teke monográfiája, Kolozsvár, 1999.

133 143 151 163 2020 2028

Din teritoriul ei, în 1930 terenurile arabile reprezentau 55%, pădurile 23%, pășunile 14% și fânațele 10%. Viile erau întinse, în 1980 mai existau 140 de hectare de vie, dar ele au ajuns degradate. Biserica gotică ce are și elemente arhitecturale romanice, este construită în a doua jumătate a secolului 14. Turnul a fost ridicat în secolul 15. Exista și un zid de fortificare în jurul ei, dar acesta a fost dărâmat în 1870. Acum este un monument istoric… lipsit de viață.

2035

O descriere detaliată a situației din 1837 a fost realizată de Kőváry László (Teke, népszokásaival 1837, Nemzeti Társalkodó, 1840, 2). Sunt descrise portul, obiceiurile, realitățile sociale și economice, administrative etc; interesant este cum căruțele erau trase aproape totdeauna de 4 cai. Toți bărbații din localitate aveau doar prenumele András, György, János, Márton și Mihály, iar toate femeile erau Katalin, Zsófia, Zsuzsanna. Fetele se căsătoreau la 14, băieții la 20 de ani… toți. Copiii născuți vara nu erau botezați, că nu era vreme de asta – deoarece mai importantă era munca pe câmp, ci se lăsa pe iarnă, când zile întregi era distracție.

 

© dr. Peter Lengyel

DSCN5720 DSCN5720X

to share or not to share?

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Splendori in Iubita Noastra Transilvania. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s