Florintele din tufa de măceș

104

Iarnă. O tufă de măceș, în Coștiui, Maramureș. Este liniște, deși suntem în mijlocul-localității. Multe dintre case sunt locuite doar de câte un bătrân, altele sunt deja definitiv rămase goale. Ceva mișcare este detectabilă, printre măceșele înghețate. Un florinte (Carduelis chloris), singuratic, stă aici pe tufă și se hrănește în liniște. Era aici și ieri, și alaltăieri, l-am văzut când am trecut pe aici, în drum către locuri-bune-de-fotografiere; acum sunt lumini bune pe tufă, și merită să stau să îi fac o serie de imagini. Uneori se retrage înspre mijlocul desișului, atunci nici nu merită să încerci să îi faci ceva imagine, dar mai iese și spre margini, unde stă în bătaia soarelui… Apar și perioade când razele solare o iluminează brutal de tare, altele când luminile sunt mai delicate… reflectate de pe zăpadă. Există deci numeroase variabile, de la poziția în care stă vietatea… când mai vizibilă când totalmente ascunsă între crenguțele țepoase; se schimbă și luminile și umbrele mișcătoare… și diferit este și cheful fotografului de a se preocupa/ sau nu, de acest subiect. Trebuie să ai liniștea, starea sufletească de așa natură încât să te preocupe fix acest florinte dintre măceșe, să te poziționezi în direcție bună încât să fie iluminat subiectul acestui safari-fotografic din centrul localității rurale. Să te intereseze cum o să fie încadrat, cum o să fie compusă imaginea… pentru ca ea să nu fie o simplă mizerie digitală. Pentru a avea o fotografie rezonabilă, multe astfel de variabile trebuie să fie în zona acceptabilă. Dacă totul este OK, la final poate exista un fel de rezultat ce poate eventual să îți ofere o oarecare satisfacție de moment, ceva de genul: uite ce frumoasă este această vietate, ce plăcut a fost acolo la Coștiui lângă tufa de măceș în care florintele se hrănea liniștit… și tu așteptai să iasă pe careva crenguță încât să fie mai vizibil… poate chiar cu o rază de lumină pe ale lui pene verzi-gălbui. Este muncă de naturalist, este artă fotografică, sau pură plăcere de a admira pasărea în momente prielnice pentru a o cunoaște mai bine… și a o face eventual vizibilă și altora? Din când în când, vietatea mai coboară prin zăpada, apoi urcă înapoi în siguranța desișului… Ce amuzant arată mânjită pe cioc, odată ce fructele elipsoidale de măceș sunt pe rând desfăcute, iar semințele ingerate. Apoi își șterge ciocul de crengi, undeva în adâncul tufei… își înfoaie penele și ațipește puțin, ca ființă vie satisfăcută care a terminat ce își propunea de făcut… pentru moment. Revezi imaginile realizate și ai o senzație similară. Așa, în liniștea acestui loc, îți poți imagina cum pasărea din fața ta, stă în tufă asta de o perioadă… poate de o săptămână, iar măceșele sunt din ce în ce mai puține. La un moment dat, se vor termina… toate… iar ea va fi nevoită să își caute alt loc asemănător, unde este protejat de desișul crengilor țepoase, unde există hrană din belșug… Oare visează la primăvară și la puii pe care îi va crește? Sau nu o interesează?

001 024 026 085 089 099 110 114 115 120

Florintele este o pasăre de 14-15 cm lungime, cu anvergura de 25-27 cm. Trăiește în peisaje cu tufărișuri și arbori, de la câmpie la zone colinare sau deluroase … inclusiv în arii locuite masiv de oameni… Arealul speciei acoperă mare parte din Europa (cu excepția peisajelor nordice), ajungând și în Asia Mică și nordul Africii. În principiu, această pasăre cuibărește inclusiv în fiecare localitate de pe la noi. Populațiile nordice se retrag în general mai spre sud, existând un fel de translatare, în alte populații există doar migrație parțială… iar cele sudice sunt sedentare. Specia este prezentă pe la noi tot timpul anului. Se poate bănui că o parte a exemplarelor care au cuibărit pe la noi coboară către Peninsula Balcanică, iar cele care sunt iarna pe la noi, măcar în parte au cuibărit undeva prin Germania, Polonia sau Ucraina. Prin analiza datelor rezultate din inelările efectuate prin Europa, reiese că femelele migrează la distanțe mai mari decât masculii, totodată exemplarele mai tinere pleacă mai departe decât cele adulte. Studii mai detaliate realizate în Mare Britanie au arătat că disponibilitatea de migrație și procentul celor care efectuează deplasări mai mari variază de la un an la altul, depinzând de numeroși factori, printre care accesibilitatea hranei și greutatea iernilor. Iarna se pot forma și stoluri mai mari, în care pe lângă florinți să mai fie și alte specii de păsări granivore. În stolurile de iarnă formate din florinți, a fost constatată o ierarhie în care masculii adulți sunt dominanți, iar la polul opus, subordonate sunt femelele tinere (ai mai văzut asta undeva?). Vârsta maximă atinsă ajunge la 13 ani, dar asta este evident o excepție foarte rară… de la cei 3-5 ani cât trăiesc cele multe. În Europa, numărul perechilor cuibăritoare este estimat la 14-32 de milioane, ceea ce reprezintă 42-96 milioane de exemplare (Birdlife International, 2004). În contextul în care mai există și populații în afara Europei, se estimează că pe a noastră Planetă există circa 44,7-128 milioane de florinți.

164 169

Când eram copii, știam toate cuiburile de păsări din zona noastră, de la corbi la buhă mare, uliu porumbar, huhurez mic și rață sălbatică, pitulice, sticleți șamd… în total circa 100 de specii; descopeream an de an inclusiv multe cuiburi de florinte… o specie comună în localități, au existat deci nenumărate ocazii de a observa specia. Masculul are un penaj verzui-gălbui-măsliniu, femela este mai maronie-cafenie. Se hrănește cu semințe, dar consumă și fructe ale tufelor, iar pe timp de vară prinde și insecte. În timpul zborului, această pasăre descrie un traseu ondulatoriu; în perioada de reproducere, primăvara, masculul efectuează și zboruri nupțiale lente, asemănătoare zborului unui mare fluture sau unui liliac… și mai și cântă în timpul zborului. Cuibul este construit de femelă (masculul ajutând uneori la culegerea materialelor); este ascuns în desișul arborilor, mai ales pe conifere, la 2-5 m înălțime; este realizat din fire de iarbă, rădăcini fine, mușchi și apoi căptușit cu fire din părul animalelor, puf și pene mărunte; ajunge în final o construcție destul de laxă, nu extrem de tare elaborată. Anual florinții au două rânduri de pui, primul în aprilie-mai, al doilea în iunie-iulie. Ponta este formată din 4-8 ouă. Clocitul durează 13-14 zile, și este efectuat de femelă, care este hrănită de mascul în această perioadă. Puii deschid ochii doar la vârsta de o săptămână; ei sunt hrăniți cu semințe mărunte (pre-digerate de adulți), insecte adulte și larve. Creșterea puilor durează 12-14 zile în cuib… după care puii ieșiți prin peisaj mai sunt hrăniți o perioadă.

176 178 179

Au fost realizate pe atunci, prin anii copilăriei, imagini diapozitive cu cuiburile, ouăle, puii care creșteau… în fața noastră. Acele experiențe nu pot fi înlocuite cu nimic, iar dacă omul-copil nu are acces la ele în perioadă favorabilă, este greu de închipuit că o să ajungă să trăiască cu atâta interes și pasiune asemenea descoperiri, la o vârstă când preocupările sunt de altă natură. Urcam în orice copac să vedem ce se întâmplă în cuib, aveam timp și chef de a ieși în zori la observat mișcarea păsărilor, a descoperi noi și noi splendori ale Naturii… în fiecare zi se petrecea ceva nemaipomenit și fascinant. După asemenea ieșiri în teren, uneori împreună cu un mentor care avea pregătirea din domeniu și mai făcea și inelare, cercetare, publicare… guru care putea să ne recomande/ împrumute variate lucrări de specialitate… desigur că se contura o imagine despre realitățile naturale, imagine realistă care nu are cum să fie suplinită de nici un fel de alte tipuri de învățare. Inevitabil, valurile vieții au dus în direcții diferite acea mână de tineri care eram pe atunci prieteni-apropiați. Dar fericirea acelor zile ale copilăriei/ tinereții nu vor fi uitate, cu cântecele de pasăre în peisajul maramureșean, cu sălbăticiunile din râpe și păduri și cărțile care ne deveneau accesibile, provenind din cele mai elevate centre de cunoaștere ale Lumii… Aveai privilegiul de a le parcurge, filă cu filă, delicat; apoi vedeai în teren subiectele descrise, analizate: a fost o combinație extraordinară. Ce este și mai interesant, este că alte experiențe naturalistice vor mai urma, văzute acum nu prin urcarea pe vârful subțire al copacului, ci prin puterea înțelepciunii care se acumulează în principiu… odată cu trecerea anilor.

229 230

PS. În timp ce scriam aceste rânduri, se auzea de undeva un florinte care cânta afară… sigur are cuib în careva tufă din zonă.Pentru a cunoaște Natura, nu trebuie să pleci neaparat în Thailanda sau Canada sau Kenya… se poate și acasă. A avea niște impresii despre florinte – este un bun început, care poate că merită să fi continuat?

© dr. Peter Lengyel

DSC_7138

to share or not to share?

Acest articol a fost publicat în Pasari. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Florintele din tufa de măceș

  1. Raisa Petrov via FB zice:

    Superbe fotografiile!!!!

  2. Paul Silva via FB zice:

    awesome detailed pictures ! excellent

  3. Clementina Timus zice:

    Aveti dreptate sunt si pe aici frumuseti unice, trebuie doar sa le cauti.
    E o mare placere sa privesti si citesti comentariile Dvs.
    V-as face sugestia sa intrati pe internet la HSCi 2013 e o conferinta Hands on Science ce anul acesta se tine la Kosice. Nu v-ar interesa sa participati? Cred ca ar avea un succes imens prezentarile Dvs. Poate va ganditi! sau macar uitati-va despre ce e vorba!
    Clementina

  4. Clementina Timus zice:

    Mi-am mai completat cultura generala; Marturisesc ca raman uitata pe poze pe comentarii, e realmente atata poezie si sensibilitate incat cu greu fac efortul sa ma desprind sa trec la treburile mele. Inca odata ceea ce faceti este extraordinar. Sa nu cumva sa va opriti din aceasta pasiune, sa nu cumva sa nu redactati impresiile din hoinareala in cautare de imagini. E fascinant! Mai exista asemenea pasionati de miracolul naturii si o sansa sa avem acces la ceea ce descoperiti! Nu ezitati sa impartasiti si altora. Ati putea initia o serie de proiecte de cercetare regionala in arealul nord vestic cu cele 3 tari confluente. Mult succes ! Clementina

    • peterlengyel zice:

      Proiectele suna bine teoretic… dar cand se ajunge la situatia concreta… atunci vezi ca nu este ceea ce parea de departe. Ele sunt crate pentru cei carora le place birocratia, sunt pasionati de completare de 1 milion de formulare. Exista o hiperbirocratie care sa iti ia cheful de la viata, daca mai aveai cumva ceva din acest sentiment. Exista o rigiditate extraordinara, ceva care le face asemanatoare cu fiinte care nu mai traiesc. Iti programezi cand vei fotografia florintele, cand vei fotografia ghionoaia si mugurarul… cu ani inainte. Pana se aproba, astepti. Asteapta si pasarile. Apoi, in ziua propusa, mergi sa cauti ceea ce este in grafic. Daca imaginile trebuie facute in primele 3 luni din proiect, nu mai conteaza nimic, vei cauta acele pasari indiferent de anotimp, le scoti si din gaura de sarpe. Evaluezi cati o sa viziteze site-ul, cati o sa comenteze, cate minoritati sexuale si cati someri vor avea de castigat din aceste demersuri. Iar in graficul proiectului, poti sa treci si ziua cand te vei satura de toate acestea. Spre exemplu, filmari pentru filme de cate o ora cu mai multe situri Natura 2000 sunt realizate in 20 de zile, deoarece proiectul trebuie terminat, iar licitatiile/ contestatiile au restrans timpul. Daca este zapada de 2 metri in zona, cauti tu ceva floricele pe sub cuvertura alba si le filmezi o ora, sa ai materialul gata. Trebuie sa fie terminat pana la 20 mai, chiar daca este imposibil. Iti dai seama cum va arata acel film facut in timp atat de scurt, cand in teren nu ai cum sa gasesti acele aspecte care ar putea sa fie realmente interesante… deoarece nu ai perioada favorabila pentru a le surprinde. Dar pe cine intereseza… birocratia este mai importanta. Asadar, proiectele devin din ce in ce mai aberante, mai hiperbirocratizate, mai pline de munca de birou… iar subiectele cu care teortic se ocupa sunt din ce in ce mai indepartate de focusul real al acestor oameni…. In rest, este bine.

  5. Teodora zice:

    Superb … Nu am cuvinte …

  6. Marin Filofteia Maria zice:

    Nu mai am nici varsta nici forma fizica sa fac asa ceva ( am 70 de ani si evident sunt pensionara deci fonduri limitate) dar suplinesc acest impediment prin sase cutii in care la sfarsitul toamnei incep sa pun in unele floarea soarelui iar in altele hrana naturala pentru porumbei din care indepartez o parte din boabele de porumb.. Toti infometatii sunt bine primiti si imi asigura clipe de neuitat. Am descoperit aceasta expunere cautand mai multe detalii despre florinte pe care in perioada calda a anului nu-l observ dar iarna este din ce in ce mai prezent uneori in numar de peste 20, producand adevarate disfunctionalitati in aceste hranitoare improvizate prin depozitele de coji pe care le lasa. Problema se rezolva prin alegerea boabelor bune si indepartarea cojilor.. Deoarece cantinele nu le pot pune decat pe pervazele ferestrelor, hranitorile din comert nu ma satisfac( se dezechilibreaza, nu pot permite hranirea simultana a multor pasari etc) Stiti alte metode? Alti oaspeti au fost pitigoiul albastru, cel sur ,pitigoiul mare, cinteza,comuna, cinteza zapezilor gugustiucul mierla si evident vrabiile. M-ar interesa titlurile unor carti care sa-i ajute pe copii sa se apropie de lumea pasarilor., in special dar nu sunt de lepadat nici acele informatii despre fauna tarii noastre si nu numai. Cu simpatie M. F. M.

  7. Avram Goia zice:

    Multumesc domnule doctor.
    Pentru informații. Şi pentru bucățica de suflet lăsată aici.
    Nu vă cunosc…
    Dar m-am regăsit şi eu în aceste cuvinte…trăind o copilărie asemănătoare undeva în Apuseni.
    Când scriu acesta comentariu afară se îngână doi țicleni.
    Vă mulțumesc încă odată. Pentru momentul creat mie citind aici….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s