Dunărea la Parcul Natural Altmühltal – Germania

Pădure de stejari și de amestec, Dunăre, dimineață, prin mijlocul Bavariei, sudul Germaniei. Plimbare de primăvară, când păsările cântă din toată inima lor măruntă. Cât de frumoase triluri… când sunt îndrăgostite de viață, înflăcărate de venirea sezonului de reproducere, exaltate de dragoste. Rațe sălbatice se hrănesc liniștite la malul Dunării, în apele care clipocesc monoton. Un peisaj cu mulă pădure, stânci albicioase se oglindesc pe apele curgătoare verzui. Dunăre, dar nu foarte mare, ci una care pentru noi seamănă mai mult a promisiune de fluviu, ce va deveni odată, mult mai jos pe traiectoria apelor adunate. Ce departe este Delta Dunării?

Peisajul arată absolut superb, pe lângă apele râului se întind păduri de foioase acum înverzite la sfârșit de aprilie; niște stânci de câteva zeci de metri se ridică vertical de la malul apei. Pe bancurile de prundiș tineri stau la plajă, pe apă alunecă sprintene caiace, mai trece câte un vaporaș plin de turiști. Evident, nu există nici un fel de mizerie pe maluri, totul dă senzația că este un peisaj aproape natural. Mai apar totuși și câteva gâște canadiene și lebede negre pe apă, ceea ce arată că omul a adus tot felul de ciudățenii, dar nu mulți înțeleg că asta nu e bine. La Weltenburg există o biserică, pentru a cărei apărare contra inundațiilor au fost investite 2 milioane de euro, astfel încât fundația a fost hidroizolată, iar la ape mari geamurile de jos sunt sigilate, la fel intrarea în curtea clădirii: intervențiile nu au schimbat cu nimic aspectul clădirii și nu au tras nici diguri uriașe, care ‘să apere’ de apele ce vin în puhoaie din ce în ce mai mari, din peisajul general al bazinului mai lipsit de pădure.

Un saxofon se aude de undeva de departe, jalnic, patetic, un plânset plin de durere… îți și închipui saxofonistul pe careva terasă, înconjurat de nenumărate halbe de bere… și de câteva frumoase fete bavareze de care el nu este interesat, ci de una care este doar în amintirile lui. Sunetul străbate peisajul, parcă neverosimil de pur și de sincer, frumos & irepetabil. Te întrebi, ai sta aici cu cineva iubit, la malul apei, cu caiacele a aluneca pe luciul în care se oglindește pădurea și stâncile, cu bicicleta te-ai plimba pe trasee din parcul natural? Uman. Ți-ai parca Mercedesul S Class la margine de pădure și ai pleca la plimbare, împreună cu acea persoană iubită, mână în mână? Plimbare liniștită pe lângă Dunăre, prin Parcul Natural Altmühltal. Natural? Prea frumos? Ireal și minunat. Să urci pe stâncile pe sub care curge apa Danubiului în meandre… să admiri reușitele arhitecturale ale căruiva vechi castel… Să îi povestești copilului ceva despre trecut sau ceva despre speranțe de viitor? Fericire măcar temporară, încă o zi, încă o seară, apoi a uita că a existat măcar cândva, iubirea. Cât de romantic este Parcul Natural azi? Interesant. Dar presiunea umană asupra peisajului este din ce în ce mai mare. Perfid, pas cu pas, se distruge naturalul, încă o parcare, încă o potecă, încă o terasă, încă niște chimizare, pesticide, fertilizatori, un dig, o hidrocentrală, un reactor nuclear… mai mult și mai mult pe zi ce trece. Iar natura moare tăcută, nu doar local ci în toate direcțiile. Oricum, natura reușește să se refacă și după Cernobyl, dar societatea care rămâne fără resurse? Poți să-ți închipui să o iubești pe ea printre gunoaie? Două gunoaie? Un peisaj lipsit de pădure, pe unde curge o apă lipsită de viață dar plină de chimicale, eventual o pasăre neagră cântă pe o cioată. Oare omul viitorului cum va trăi pe aici, într-un peisaj din ce în ce mai artificializat? Cât de înghețat îi va ajunge sufletul, distanțat de orice natural, concentrat pe “succesuri virtuale” care îi pot da o satisfacție iluzorie, lipsită de elementară sustenabilitate. Ce fericiți o să fie.

Parcul Natural Altmühltal are suprafață de 2.962 kmp, și protejează peisaje danubiene, cu apele fluviului, zone umede, păduri de amestec, zone aride pe stâncării calcaroase, suprafețe acoperite cu tufărișuri de ienupăr, depozite de fosile, peșteri etc. În acest parc natural există atât ienuperi târâtori/ arbustivi cât și exemplare cu port arborescent/ columnar; printre plantele protejate apar variate specii de gențiane și orhidee. Peștera Schulerloch este amenajată, vizitabilă pe o distanță de 420 m; a fost cândva locuită de animalele perioadelor glaciare recente, precum și de oamenii neandertalieni. Acum sunt organizate și audiții muzicale, care să dea o senzație de neuitat despre acustica acestui cavernament. O altă peșteră (din zona Arnsberger Leite), accesibilă doar speologilor dornici și apți de a utiliza tehnică alpină, are urme de utilizare umană din epoca bronzului și perioada romană, și fragmente de craniu care arată sacrificări umane… Umane?

Există prin acest parc natural mai multe muzee cu fosile jurasice, de la amoniți la variate alte specii marine, dar ceea ce este și mai interesant este că din acest peisaj (din calcare litografice de la Solnhofen) provin și fosile de Archaeopteryx… acea ființă care este în zona de transformare/ evoluție dintre ceea ce noi numim “reptile” și “păsări”. Primul exemplar fosil de Archaeopteryx a fost descoperit în anul 1860, apoi au apărut și altele, toate din zona acestui parc natural, din depozite jurasice. Xaveropteryx/ Xavaropterus este un dinosaurian carnivor teropod care a trăit în urmă cu circa 135 milioane de ani; o fosilă găsită în acest parc, provenind de la un exemplar tânăr care avea 72 cm, păstrează inclusiv solzi și fire de blană…  Juravenator starki a fost descoperit în 1998, un exemplar tânăr de dinosaurian fosilizat, care are 65 cm, dar este considerat ca fiind cel mai bine păstrat dintre dinosaurienii carnivori fosili descoperiți până acum în Europa…

În peisajul acestui parc natural, bazinele Rinului și Dunării sunt separate doar de nesemnificative zone colinare intermediare (în zona Fossa Carolina… în anul 793 a fost începută construirea unui canal care să lege bazinele, una dintre cele mai mari lucrări hidrotehnice din Evul Mediu). De fapt, Rinul curgea prin peisaje care acum aparțin de bazinul superior al Dunării, existând o schimbare în urmă cu circa 14,3-14,5 milioane de ani, când a apărut craterul Ries… un crater cu diametrul de circa 24 km, produs de impactul unui meteorit/ asteroid … un impact cu o energie calculată ca fiind de 1,8 milioane de ori mai mare decât cea a bombei de la Hiroshima.

Rezervația Donaudurchbruch protejează o zonă unde Dunărea străbate un sector de defileu/ canion, arie devenită protejată din 1978; există pereți care ajung la 40 m deasupra apelor Dunării. Stâncile de pe mal sunt reprezentate de calcare din Jurasicul superior, formate în apele subtropicale puțin adânci ale Tethys-ului, cu bancuri de nămoluri, depuneri de calcare, insule care formau arhipelaguri; ape marine acopereau acest peisaj în acele vremuri… Desigur, aici sunt fosile de corali, spongieri, scoici, melci, crinoide, brahiopode, alge, stele de mare, amoniți, pești, reptile marine șamd. Calcarele au ajuns carstificate, au peșteri cu dezvoltare pe orizontală.

Rezervația Zwölf Apostel “12 Apostoli” este extinsă pe calcare cu vârstă de circa 150 milioane de ani, exondați tectonic și modelați de cursurile de ape; interesant este că în Cuaternar apele din această zonă au fost drenate de bazinul Rinului, iar Dunărea drenează zona în cauză doar de circa 70.000 de ani. Eroziune regresivă, captare… Se vede cât de mult se schimbă până și apartenența la careva bazin hidrografic… Rezervația protejează tufărișuri de ienupăr, vegetație adaptată la uscăciune, 187 de specii de plante rare/ aflate pe Lista Roșie, precum și fluturele Apollo, variate specii de cosași etc.

Pe cursul Dunării, prin zonă trecea Limes, linia de fortificații care mărginea Imperiul Roman. Aceste fortificații care apărau Imperiul în fața atacurilor variatelor triburi germanice din zonă, au fost construite începând cu anul 15 î.e.n. Ziduri drepte-rectilinii, din lemn apoi din piatră, turnuri de supraveghere… azi reconstruite și devenind parte din UNESCO World Heritage.

PS. Aceste imagini au fost realizate în 2010. La Regensburg (Germania) la 28-30 aprilie 2010, a avut loc a 31-a întâlnire a grupului de lucru River Basin Management al ICPDR (International Commission for Protection of Danube River). Reprezentanți guvernamentali au prezentat situația planurilor de management bazinal din statele dunărene. România a arătat că în cele 11 bazine a elaborat planuri de management care în 2 luni vor avea finalizată și procedura SEA. A fost organizată o ieșire cu vaporul pe Dunăre, de la Regensburg către Weltenburg, într-o zonă unde râul curge prin Altmühltal Naturpark. Regensburg este inclus pe lista patrimoniului cultural mondial al UNESCO, și, comparativ cu alte orașe germane, arată destul de bine.

759 764 767 773 775 783 795 800 807 813 818 820 836 838 851 858 870 876 889 895 900 901 910 921 926 934 942 948 956 968 974 979 985 988 1000 1005 1008 1012 1014 1023 1028

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Biodiversitate in Europa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Dunărea la Parcul Natural Altmühltal – Germania

  1. Alina spune:

    Super cum pot altii sa valorifice Dunarea!

  2. gabriela spune:

    Foarte frumos!

  3. Superb articol, ma gandesc cum ar fi aratat Delta Dunarii daca ar fi fost in Germania….

  4. Gopakumar spune:

    Beautiful!

  5. I like those watermarks on that old wall! Beautiful section of the Danube.
    The valley of the Altmühl used to be an ancient Danube bed in the pliocene: http://donauinseln.blogspot.hu/2012/11/traces-of-mighty-paleo-danube-in.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s