Doi stejari

18 ianuarie 2016. Bătrânul este fericit că am oprit să discutăm… el are timp, noi, ceilalți, aproape niciodată. Își aduce aminte de vremurile din urmă cu 2-3 decenii, când noi eram copii/ tineri, iar el era adultul terfelit de toate catastrofele comunismului. Se uită în sus la mine și zice: “eu aveam încredere în voi, că voi veți aduce alinare atâtor suferințe ale mediului și ale societății… voi care urmați să ajungeți ecologiștii viitorului”. Nu o zice cu revoltă, nici cu tristețe sau pentru a îți bate obrazul… o zice ca o constatare. Se exprimă clar și la obiect. În cele câteva cuvinte sunt cuprinse toate pădurile rase, toate parcurile naționale devastate, apele pline de mizerie, toți cerbii împușcați, toate proiectele de „dezvoltare durabilă” și cele de „educație ecologică”, „evaluarea impactului de mediu” și toate „planurile de management” și strategiile și planurile de acțiune… la pachet, și suntem acolo și noi toți.

 

7 februarie 2013.  Un bătrân a mers pe jos prin vremea de februarie, pe străzile care străbăteau o mare parte a orașului… pentru a vorbi cu cineva despre care credea el că poate să îi dea o speranță. Acel cineva era ocupat cu o acțiune care nu putea să fie întreruptă. Dar el, bătrânul, a revenit peste câteva ore, când deja putea să discute 5 minute, despre subiectul pe care îl simțea extrem de important. A început să povestească despre doi stejari, plantați în urmă cu 4 sau 5 decenii, când copiii lui erau mici. A văzut cum copacii au rămas în viață… iar acum îi mai are doar pe ei. Îi cunoaște, le știe detaliile trunchiurilor, foșnetul frunzelor pe timp de vară, le vede crengile desfrunzite în fiecare iarnă din anii care trec pe rând. Probabil că îi iubește. Cei doi stejari cresc în grădina lui, o fâșie din fosta luncă inundabilă a Tisei, un teren de câteva sute de metri lungime și lat de 12 m, una din fâșiile de câmp deschis pe care se cultivă mai ales porumb, la marginea unui oraș european. Vecinii, 3 la număr, vor să taie stejarii. Copacii fac umbră dincolo de proprietatea bătrânului, adică umbra lor iese din fâșia de 12 metri lățime. Iar bătrânul, pe care dealtfel îl cunosc de când eram copil, acum se luptă pentru viața celor 2 stejari. Atâta poate el, în situația lui. Să apere cei doi stejari de pe propria lui proprietate. Incredibil ce lupte trebuie date pentru a proteja naturalul în frumoasa noastră Uniune Europeană.

15 decembrie 2011. Am întâlnit pe stradă un om bătrân și simplu, pe care îl cunosc de multă vreme. Avea întotdeauna o iubire față de natură, atât de sinceră cum cei din trecutul arhaic al Maramureșului o puteau avea. Iubea poeziile, natura, iubea să trăiască…. deși viața nu a avut prea multă milă de el. Mă uit la ochii lui limpezi, și ascult frazele simple și la obiect. Îmi zice că hrănește păsările sălbatice… în livadă, prin curte… le pune de mâncare pentru zilele friguroase de iarnă. A observat în ultimii ani că de-abia mai vin la mâncare ciocănitorile… când și când mai vine în vizită câte una. Să se fi redus atât de dramatic numărul lor? Este oare din cauza că în „silvicultura modernă” în păduri sunt tăiați arborii bătrâni, cu scorburi, în care ciocănitorile își pot săpa cuiburi în care să își crească puii? Luptă silvicultura contra sanitarului pădurii? Îmi zice că demult nu a mai urcat pe dealuri, către munte.. că nu mai are putere. Dar că îi spunea cineva că este devastată pădurea de tăieri, că animalele sălbatice sunt împușcate… rar se mai vede ceva.

În schimb mai iese bătrânul pe malul Izei, în Grădina Morii: „Nu mai recunosc orașul nostru iubit. Unde sunt arborii monumentali de altă dată? În urmă cu două luni m-am plimbat și am mai găsit o cioată de la un uriaș și bătrân frasin… îl știam, era puternic și sănătos, nu avea nici măcar o scorbură, dar l-au tăiat. Am vrut să îi număr inelele anuale de creștere… dar apoi am decis să nu o mai fac. Vroiam să depun o plângere la poliția ecologică dar mă gândesc să nu râdă de mine și să mor acolo. Știam pe cineva de care au râs când a vrut să oprească tăierea arborilor, încă înainte de 1989, și a murit de față cu comisia. Dar nu Omul distruge Natura, Omul o iubește. Doar diavolul o distruge.”

Martin Luther King a zis: “In the End, we will remember not the words of our enemies, but the silence of our friends.” “În Cele din Urmă nu ne vom aminti de cuvintele duşmanilor, ci de tăcerea prietenilor noştri.” Cei care credeți ca bătrânul de peste 80 de ani care se luptă pentru viața stejarilor lui, merită să primească susținerea Oamenilor, treceți ideile voastre mai jos. În rest, rămâne tăcerea.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Doi stejari

  1. s spune:

    Categoric batrinul are dreptate.
    Categoric!!
    dupa 1989 oamenii au defrisat enorm de mult in toata tara.

    In Bucuresti se practica moda – ”toaletarea” copacilor, un cuvint grotesc (toaletare) si o activitate oribila….se taie toate cracile copacilor (ca sa nu mai dea strop de umbra) si ramin niste tije orizontale si verticale, cica, crengi….absolut oribil, inutil si care lipseste omul atit de umbra, cit si de oxigenarea aerului….

    revenind la povestea dvs,
    In plus, pentru batrin cei doi stejari reprezinta viata lui personala, viata copiilor sai, copacii simbolizeaza viata lui pe acest Pamint alaturi de cei 2 stejari…si batrinul nu ar vrea sa fie doboriti, s-ar dobori si batrinul….poate ar fi si finalul lui, daca vor fi taiati…

    iar oamenii pentru un strop de lumina….poate in acest caz inutil…uita de generozitate si trec la razboi…
    trist…

    sper ca stejarii sa ramina in picioare!!!🙂

  2. Adina spune:

    Sa aiba putere sa lupte sa pastreze stejarii!

  3. Gabriela spune:

    si in iasi recent era o problema cu cativa tei batrani de pe blvd Stefan cel Mare-langa biserica Trei Terarhi – lumea a protestat pe bloguri pe facebook, dar se pare ca i au taiat…

  4. Constantin Ciocan spune:

    Practic ne taiem craca de sub picioare. Ar fi cazul ca ministrul mediului si toti de la el pana la ultimul functionar din acest domeniu, alaturi de toti cei care iubesc natura, sa actioneza mai serios in primul rand asupra celor care aproba sau care organizeaza „atentatele” impotriva naturii.

  5. peterlengyel spune:

    “a néni elhallgatott, én is hallgatok”

    Meghaltam volna, ha nincs 9 diófám…

    http://utajovobe.eu/hirek/elelmezes/3105-meghaltam-volna-ha-nincs-9-diofam

  6. peterlengyel spune:

    This 3,200 Year-Old Tree Is So Massive… It Took 126 Photos To Capture It. My Jaw Dropped…

    „The President is the world’s second largest known tree in the world, standing at 247 feet tall and still growing. It’s located in the Sequoia National Park and is 3,200 years old. ‘We know that there are trees that have bigger trunks, but when you add up all of the wood beside the main trunk – all of the limbs, all of the branches, all of the bio-mass above the ground – this tree is likely the biggest,’ said Steve Sillett from Humboldt State University. The General Sherman is the largest tree, standing 275 feet.”

    http://www.lifebuzz.com/president/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s