Congresul IUGB Hanovra 2005

216

209

Textul de mai jos a fost scris în urmă cu peste 7 ani, postat pe lista de discuții [Mediu]: IUGB Congress 2005, câteva păreri generale; Sunday, September 11, 2005 9:01 PM. Am lăsat în textul acesta vechi și acele detalii pe care acum nu le-aș menționa… legat de aspecte organizatorice, financiare, aspect tehnice care pe atunci erau noi acum deja sunt banale și care par oarecum amuzante… realități cu care te confrunți până ajungi la locurile care contează.

208Hanovra

Discuție între doi wildlife-biologists într-o pauză a Congresului Internațional Union of Game Biologists:

-Tu ce mai lucrezi, Jaap?

-Vulpi, că doar sunt cele mai mari mamifere prădătoare de la noi, din Olanda! 🙂 :)…….

213
Am primit de la IUGB o bursă care să îmi înlesnească participarea, 570 de Euro, dar pe lângă asta până la urmă am mai cheltuit încă peste 600. De la început am încercat să reduc costurile la minimul rezonabil, încât am călătorit cu trenul (250 Euro) în loc de avion (peste 700), apoi am ales cel mai ieftin hotel posibil dintre cele care aveau legătură cu autocarele Congresului. Astfel, Etap este cel mai ieftin hotel din zona centrală a Hanovrei: camera single costă 44 Euro pe noapte, incluzând mic dejun. Foarte-mic-dejun. Adică nu prea ai din ce alege, brânzeturi, pate de ficat cu diferite condimente, gem, cafea, răcoritoare, iaurt cu fructe, musli, asta este tot. Totuși este un hotel plăcut, cu paturi largi și mobilier ergonomic, despre curățenie cred că este de prisos să vorbim. Dacă organizatorii Congresului au considerat de cuviință ca participanții să fie cazați la una din acea serie de hoteluri, care aveau legătura cu autocare dimineața și seara, plus la toate
evenimentele congresului, atunci accepți situația ca atare. Nu poți fi
atât de „altfel” încât atunci când pleacă toți într-o direcție, tu singur o iei în altă direcție… decât dacă ai resurse financiare la discreție. Te conformezi, dacă vrei să „te integrezi” în grup, dacă nu vrei să dai ocazia unor zâmbete superioare ale bulgarilor și celor din Uzbekistan și Etiopia. Apoi, la hotel, în lobby-uri, pe la micul dejun, seara pe la „chefuri” se discută multe aspecte interesante, fără de care ai de pierdut… de fapt o bună parte a acestor congrese este întărirea unor legături informale cu cei care se ocupă de subiect.

Când mă gândesc la turismul nostru, când la noi așa ceva este spre high-end, capătul «de sus» în majoritatea orașelor mari… Aflu că lucrările încep la HCC, Hannover Congress Center. Iau un taxi, 8 euro, dar la HCC mi se zice (mie și celor câțiva alți participanți) că lucrările se derulează altundeva, la Institute for Wildlife Research din cadrul Universității de Medicină Veterinară. Unii merg cu bicicleta, alții au o mașină plină, iar eu chem alt taxi, alți 9 euro.

211
Complexul Universității de Medicină Veterinară din Hanovra este un spațiu modern amenajat, cu parcuri și clădiri din metal și sticlă, emanând o atmosferă de bunăstare financiară și creativitate. Cu tot acest aspect progresist, această Universitate a fost fondată în anul 1778; este larg cunoscută sub denumirea de TiHo, are 650 de angajați permanenți și încă 400 de angajați temporar. În cadrul Universității funcționează și Institutul de Cercetări asupra Animalelor Sălbatice. Aici este organizat cel de-al 27-lea Congres Internațional al IUGB, International Union of Game Biologists. IUGB a fost fondat în Germania, în anul 1954.

212
La Registration Desk oameni în grupuri, discutând în diverse limbi, vechi prieteni care se revăd, alții făcând cunoștință când observă pe ecusoane că vin din aceeași țară. Primești o gentuță plină cu materiale, hărți, abstracte de lucrări științifice și reclame la arme de vânătoare, bonuri de masă și invitații la ture post-conferință. În jurul nostru vedem o expoziție de radio-colare (4 firme diferite), capcane pentru diferite animale, puști de tranchilizare, reviste de wildlife etc. Radioemițătoare atașabile și la lilieci mărunți, la șerpi de 20 cm lungime și la păsărele, ce să mai zic de ulii, vulturi sau bufnițe mari. Evoluează tehnologia! Una dintre firme, canadiană: un bărbat distribuie un catalog cu detalii și prețuri, iar o doamnă explică plină de entuziasm ce se petrece pe monitorul la care niște participanți se uită la tot felul de exemplificări.

210
Sute de prezentări-poster despre subiecte legate de managementul populațiilor de animale sălbatice, având teme punctiforme sau de anvergură, răspândite geografic pe toată Planeta. Am plăcutul sentiment că a meritat efortul să vin, că vor fi multe posibilități de a vedea ceea ce este ‘ultimul răcnet’ în materie, că voi cunoaște oameni interesanți și idei care ne-ar folosi și în proiectele noastre în România. Este interesant să vezi ‘Cum văd ei lumea’ să-l parafrazez modificat pe Einstein, cartea apărută și la noi sub titlul ‘Cum văd eu lumea’. Mă simt din nou student, în băncile unui spațios amfiteatru, care este plin-până-la-refuz de oameni care pot vorbi la subiect despre ceea ce mă interesează.

214 215
Primul Congres al IUGB a fost în urmă cu 51 de ani, tot în Germania, la Dusseldorf. Acesta de acum este sponsorizat de către 29 de entități diferite, de la corporații la organizații, de la BfN la BASF și Volkswagen. Președintele actual al IUGB deschide Congresul mulțumind tuturor participanților și sponsorilor că au făcut posibilă existența acestui interesant eveniment. Congresul IUGB este parte a eforturilor globale de a căuta posibilitățile pentru dezvoltare durabilă. Decizii importante depind de noi, se zice festivist la deschidere. Secretarul de Stat pe probleme de mediu al Saxoniei Inferioare, dl. Lindemann, este mândru și el de susținerea pe care Guvernul îl oferă acestui Institut și Congresului nostru. Orice congres este un amalgam de program științific și de program social, reușita evenimentului depinzând de amândouă. Hanovra, capitala Saxoniei Inferioare, ne invită să o vizităm, să o cunoaștem. Parcurile Naționale ale Saxoniei Inferioare, de la Munții Harz până la Wadden Sea vor putea să fie și ele vizitate în turele organizate după lucrări.

217 219
La primul congres IUGB au fost doar 42 de savanți din 11 țări, pe când acum suntem 350 din 45 de țări, plus România care nu este menționată în prezentarea PowerPoint de deschidere, deoarece eu am confirmat doar în urmă cu câteva zile că voi veni. Sunt singurul din România, iar din Luxemburg sunt 2, așa cum am aflat la masa de la unul dintre ei; asta înseamnă că acea măruntă țară de doar 450.000 locuitori este de 90 de ori mai bine reprezentată decât România; din Ungaria sunt 3 persoane, ne și împrietenim repede; situația clasică, de ce să apărem și noi undeva? Nu este mai bine la o bere acasă pe mal? De ce să nu stea acasă când deja ei știu totul, nu mai trebuie să afle nimic nou, nu mai trebuie să discute cu cei din comunitatea științifică internațională, nu mai trebuie să le povestească cam ce se petrece prin România. Și în acest fel am ajuns să nu fim pe nici un fel de hartă a științei. (După ce m-am întors în tară, am văzut un interviu cu Jonathan Scheele, în care se zicea că România este cea mai puțin cunoscută țară a Europei, nu suntem prezenți în procesele derulate în UE, etc).

221 222 223
Din Grecia, Polonia, Cehia, SUA etc sunt grupuri mari, nici nu poți discuta cu ei ca sunt ‘în gașca lor’. Apoi mulți se cunosc deja, sunt bisericuțe și grupuri-grupulețe, își amintesc de expediții trecute, de cercetări și cărți și articole scrise împreună. În pauze toți discută aprins, plini de entuziasm, despre vidrele și vulpile lor, elani și puma, elefanți și cocori. Comparând ce este acum în wildlife cu ceea ce era în trecut, se observă o trecere de la cercetarea focalizată pe biologia unei specii spre lucrări mai integratoare, care să clarifice problematici complexe legate mai ales de biologia conservării, de managementul populațiilor de animale, de conservarea biodiversității și utilizarea sustenabilă a resurselor naturale. Cum se zicea la deschidere, suntem aici pentru a dezbate problemele actuale la nivel internațional, și de a găsi soluții care să devină cunoscute. La fel de importantă este întărirea comunității noastre, a celor care ne ocupăm de aceste subiecte. Urmează zile în șir de prezentări, când încep lucrările pe la 8.30, iar discuțiile ajung până pe la 12 sau 1 noaptea, prin restaurante sau recepții fastuoase sau camere de hotel.

225 227
În cadrul clădirii conferinței a fost amenajat și un poligon de tragere tir, unde mulți participanți obosiți se îngrămădeau la joacă, ca niște copii. Când te plictisești la congres de texte despre gene microsatelitare și cladograme și detalii despre cerbii din nu știu ce insulă, poți să ieși în superbul parc al Institutului. Un lac frumos, cu câteva rațe sălbatice și găinușe de baltă, cu nuferi și stuf și papură, cu arbori căzuți în apă sau întinzându-se deasupra malurilor. Libelule de diferite specii fac ture regulate deasupra apei sau pe lângă vegetația de pe maluri, culori sclipitoare și o măiestrie de zbor de a cărui privire niciodată nu te vei sătura. Prin apa transparentă înoată liniștiți și solitari câteva zeci de crapi mari împrăștiați prin tot lacul, câteodată le iese spatele pe suprafața apei, altădată se tăvălesc prin vegetația acvatică într-un mod la care nu te-ai aștepta de la un pește. Roșioare înoată în grupuri ici-colo. Țestoase ies pe trunchiuri să se sorească, un pescărel albastru a plonjat în apă și chiar acum a prins un pește. Balta este înconjurată de o pădurice, de arbori mari printre care sunt și ochiuri de vegetație ierboasă, peisaj ce te face să te simți de parcă nu ai fi într-un mare oraș din Germania. Porumbei gulerați se aud din multe direcții, cu al lor turuit melancolic, care acum la început de toamnă pare și mai pătrunzător în sufletul uman. Prin parc în vecinătatea majorității arborilor și a tufelor există câte o mică tăbliță care prezintă numele german și științific al speciei, și descrie în câteva cuvinte originea geografică, și câteva caracteristici biologice ale speciei respective. Bănci din trunchiuri tăiate în două, totul cu un bun-gust captivant. Ce mai poți face în parc? Poți să te uiți la italianca subțire care s-a întins ca o pisică suplă pe banca vecină, la soare, făcându-te să nu poți fi foarte atent la povestirea interminabilă a bătrânelului din Finlanda care tot povestește de influența prădării uliului porumbar asupra populațiilor de galiforme.

269 270 273 278
Printre sponsorii congresului este și Volkswagen. Ei au oferit și mașinile folosite de Institutul de Cercetări, niște VW Phaeton cu care mai mergeam pe ici colo. O mașină mică cu un consum de 25-30 litri la suta de km fată de 5-7 litri pentru cele ‘normale’ asemănătoare, dar pentru asta îți și oferă ceva. Bine, dacă nu punem în calcul uriașul consum, poluare etc. Din punctul de vedere al performanțelor tehnice, este incredibilă mașina asta, chiar dacă de afară nu neapărat pare; are o mențiune, 6.0 (se referă la motorul de 6 litri, 6.000 cmc!) dar asta o simți doar când ești în ea și ai senzația ca și la decolarea de avioane, că te împinge în spate, atât de rapidă este accelerația. Depășirea mașinilor pe șosea este o joacă, cel puțin tehnic nu se simte că ar fi forțată măcar o secundă. Să nu mai zic de finisaje interioare cu lemn tropical, designul bordului etc. Tot VW erau și 2 mașini de teren pe care puteai să le încerci gratuit, VW Touareg; au sistem de navigație prin satelit, dar ce sa zic dacă până și autocarele cu care ne deplasam aveau un mare monitor vizibil de către toți pasagerii, pe care permanent era afișată poziția pe hartă a mașinii; la pornire era introdusă destinația, și automat se calcula cea mai scurtă rută, care era afișată. Nu demult așa ceva părea SF, iar acum este o banalitate, cel puțin în lumea civilizată.

281 283 284
Serile erau frumoase, cu recepții unde de fiecare dată erau de pe la Ministere ale Saxoniei Inferioare sau ale Guvernului Federal, odată chiar și Ministrul Agriculturii, Alimentației etc, care era un tip cam de calibrul meu, care mai și făcea glume că este așa de robust deoarece este Ministrul Alimentației. Într-una din seri am fost la cină la un castel de vânătoare, cu săli imense, pline de uriașe picturi cu cerbi și urși; prezentau ceva din farmecul vremurilor când tradițiile nu erau în mocirla kitsch-ului de azi. În altă seară am fost în luxoasele săli ale Hannover Conference Center, un complex unde paralel se derulează diferite întâlniri. Lungi toasturi, aplauze, creveți și homari, ananas și șampanie, vinuri selecte și cântăreți care fac totul pentru ca atmosfera să fie OK. Și chiar este. Apoi un taxi și hotel liniștit unde poți să te întinzi câteva ore până la ziua următoare, când urmează noi și noi cascade de evenimente.

279 288 289 291
La acest Congres au fost prezentate 130 de comunicări verbale și 147 de postere. Cum erau ele? Unele prezentări au fost briliante, multe medii, altele foarte puține au fost jenante, fără a avea măcar un PowerPoint ci folii transparente retroproiectate cu tabele din care nu rezulta nimic concret sau important. Posterele? Majoritatea excelent executate tehnic, dar totuși erau și simple foi A4 listate și lipite pe un panou. Unele foarte interesante ca idee sau ca realizare grafică, cu imagini electron-microscopice relevante despre ectoparaziți mărunți, altele simple constatări fără un sens major. Unele sunt rezultate ale unei gândiri analitice și sintetice mature, altele simple jocuri de gleznă intelectuală, un fel de «efectul razelor de Lună asupra cizmelor de gumă».

294 296313 315
La sesiunea de închidere au fost premiate cele mai bune prezentări, atât cele orale cât și posterele. La prezentările verbale pe primul loc a fost o lucrare din Australia, apoi Portugalia și Polonia, pe când la postere locul 1, 2 și 3 au fost Cehia, Cehia (din nou) și Luxemburg. Analiza tuturor prezentărilor a fost făcută de o comisie, pe baza unei scheme complexe, care includea mai ales puncte referitoare la cât de folositoare este informația, claritatea gândirii, adecvarea graficelor și imaginilor la idea prezentării, bunul management al timpului alocat, și cât de vie a fost prezentarea.

297 298 300

Oricum, nu este simplu să organizezi un asemenea Congres. Toată logistica, tehnicienii, analiza științifică, nenumărate decizii mari și mici (de la tricouri imprimate, la autocare și mâncare, la publicații și hoteluri, la sponsori… șamd) pentru a încerca realizarea unei atmosfere prietenoase și constructive. Următorul Congres al IUGB (28) se va ține în 2007 în Suedia, iar (29) cel din 2009 va fi în Rusia. 28-ul, va fi între 13-18 august 2007, în centrul Suediei, la Uppsala, nu departe de Stockholm; deja acum se cunosc datele exacte, ce subiecte vor fi dezbătute prioritar, unde vor fi excursiile etc. Cred că ar fi cazul ca la Uppsala să prezentăm din România ceva relevant, că dacă ne-am pune, «am putea rupe gura târgului», dar asta înseamnă alocarea timpului necesar; asta dacă vrem să se audă și ceva OK despre țara asta și wildlife-ul de aici.

301 302 306 307 309 310 311 319
PS. Mai am pe laptop și într-un caiet tot felul de notițe, păreri de la IUGB 2005, poate o să mai aloc ceva timp pentru a face publice unele aspect și idei, care eventual pot fi folositoare.

Coala sau nu-coala, asta este întrebarea! Text postat pe lista de discuții [Mediu]: Monday, September 5, 2005 7:33 PM

La IUGB, una dintre cele mai interesante prezentări a fost cea despre situația “ursuleților” coala de pe o insulă australiană. Koala este o specie carismatică, o specie care a devenit un simbol al Australiei. Titlul lucrării este ‘Overabundant koalas (Phascolarctos cinereus) and failed population management’, prezentată de Sarah L. Wilks. Ceea ce vă redau, provine din prezentarea ei precum și din abstractul lucrării. Insula Kangoroo este o suprafață de circa 4.500 kmp, fiind o importantă atracție turistică. Pe Kangoroo Island, în Sudul Australiei, în anul 1920 au fost introduși 18 coala, iar numărul lor actual (recensământ din 2001) pe insula este de 27.000 de exemplare. Variabilitatea genetică este foarte redusă, iar numărul lor mare face ca zonele unde se hrănesc să piardă din ce în ce mai mulți copaci, care sunt desfrunziți. Speciile de eucalipt de pe insulă, evoluate până recent într-un mediu lipsit de acțiunea defoliatoare a acestor animale, nu sunt adaptate la rosul frunzelor și desfrunzirea produsă de coala. Primele degradări ale pădurii au fost raportate încă din anii 1960, dar numai recent au fost efectuate niște măsuri de management, anume 4.000 de exemplare sterilizate prin intervenții chirurgicale și 1.100 au fost transferate în alte locuri.
Politica este definibilă ca proces de ajustare a intereselor, valorilor și credințelor care se află în competiție între ele. A îi ucide sau nu, este o chestiune politică foarte controversată, subiectul ajungând dezbătut în media, cu argumente și contra-argumente ale proprietarilor de terenuri, ale agențiilor de turism, biologilor, ecologiștilor, politicienilor etc. În dezbatere au fost două categorii de idei: 1. chestiuni științifice, date biologice etc; 2. părerea subiectivă a oamenilor despre coala. Toate grupurile de interese doreau să reducă drastic numărul de coala, cu excepția ecologiștilor-greenie, mai exact a Australian Koala Foundation care vroia să păstreze fiecare exemplar de coala de pe Planetă, și mai ales cele din Australia.
În cadrul cercetărilor au fost chestionate toate grupurile, privitor la părerea lor despre celelalte grupuri, cât și despre ele însele. Normal că toate grupurile aveau o părere foarte favorabilă despre ele însele, considerând că ele protejează biodiversitatea și ele știu cel mai bine ce să se facă, iar celelalte grupuri erau privite în mod critic.
Ce este un coala? Wildlife biologists: Un animal introdus, supraabundent și a cărei populație este lipsită de diversitate genetică și prezintă inbreeding; populația prea mare aferctează mediul în care trăiește. Greenei: Un coala este un animal frumos, care nu face rău, adorabil, moale și pufos, un animal care merită iubire și astfel fiecare exemplar trebuie protejat cu orice preț.
Ce este un om de știință: Managerul: cei care produc informații și idei bune care pot fi luate în calcul în cadrul luării deciziilor de management. Fermierul: oamenii de știință sunt împărțiți în ‘buni’ și ‘răi’. Greenies: oamenii de știință sunt reducționiști, secretivi, lipsiți de onestitate, lipsiți de etică.
Ce este un greenie? Fermierul: iraționali, nu înțeleg procesele, buni în a atrage atenția media. Savanți: greenies sunt ignoranți, nebazați pe date concrete științifice, interesați să obțină fonduri.
Neîncrederea reciprocă a grupurilor a făcut ca până acum să nu existe nici un fel de dezbateri constructive. Totuși, toate grupurile așteaptă ca ‘oamenii de știință’ să vină cu o soluție! De ce nu a fost drastic redus numărul de coala în situația de față? Dacă toate grupurile de interese doreau să «căsăpească» coala și doar ecologiștii greenei nu vroiau, de ce nu sa ajuns la asta? Motivul este că politicienii înțeleg care este influența pe care o poate avea prin media abordarea greenie, adică: coala sunt buni și frumoși/ fermierii sunt răi și interesați doar de profit/ oamenii de știință sunt lipsiți de etică și sentimente….
Ministrul Mediului din Australia: ‘Logica zice că ar trebui să reducem drastic populația lor, dar când cineva pune serios problema, un mare val de proteste vine din țară și de la nivel internațional’. Din cauza lipsei oricărui prădător care să consume coala, și din cauza intervențiilor umane care ar putea limita creșterea numărului de exemplare, actualmente, populația de coala se răspândește ocupând noi trupuri de pădure, și lăsând în urma lor arii cu copaci desfrunziți uscați sau muribunzi, ceea ce afectează alte specii de animale și de plante. În acest timp, oamenii se agresează reciproc pe baza subiectului.
Cred că și la noi există exemple asemănătoare de relații între „grupurile de interese”, diferența dintre noi și australieni este că noi habar nu avem câte animale avem…

321 322 324 326 327 329 330

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Animal Salbatic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Congresul IUGB Hanovra 2005

  1. DM Ruști zice:

    povestea despre koala s-ar aplica, mutatis mutandi, și la maidanezii noștri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s