Insula Mare a Brăilei

Insula Mare a Brăilei, în trecut parte din ceea ce era cândva Balta Brăilei, este un teritoriu de 710 kmp, având circa 60 km lungime și 20 km lățime, înconjurat de apele danubiene, la est de insulă fiind Brațul Măcin și apoi Dobrogea, iar la vest de insulă fiind Brațul Vâlciu care o desparte de Insula Mică a Brăilei, iar mai în aval Dunărea Navigabilă care o desparte de Câmpia Dunării de Jos.

 

Realitățile din zonă ale trecutului sunt radical diferite de cele actuale. Balta Brăilei a fost un paradis al apelor, peștilor, pescarilor, și totodată un paradis al păsărilor, cu mari colonii de specii de baltă. În mod natural, această zonă era inundată în fiecare an măcar în parte la viiturile de primăvară, de multe ori era acoperită de ape în totalitate, iar apele persistau în mlaștini și pe timpul verii. Apele danubiene se despleteau și împleteau într-un păienjeniș de canale, gârle, mlaștini, din care se ridicau grinduri mai mult sau mai puțin consolidate, cu stufărișuri și păduri de luncă, cu zone acoperite de sălcii și plopi. Existau pe aici și câteva canale mai mari, navigabile: Filipoiu, Ulmu șamd.

 

Dacă vrem să ne facem o impresie despre aspectul acestei zone în vremurile când peisajul era natural, înainte de intervențiile umane… trebuie să citim cele scrise de Antipa. În cartea Regiunea inundabilă a Dunării, scrisă de dr. Grigore Antipa, apărută la București în 1910 la Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, volumul rar și splendid care are 318 pagini, această zonă este larg descrisă în paginile 88-101, unde sunt incluse și câteva schițe și fotografii; despre Bălțile Domeniului Brăilei, la pg. 88-90 scrie: “Aici avem în total o suprafață inundabilă de 63.190 ha, din care 11.629 sunt bălți cu luciu de apă și gârle, iar restul de 51.560 ha teren inundabil, stufării, păduri de salcie etc. Bălțile mai principale sunt Șerbanul, Orzea, Gemenele, Rușava, Scurtul, Bobocul, Lungulețul, Ulmul, Dunărea veche etc. Mai toate aceste ghioluri au câte o gârlă specială prin care se alimentează cu apă din Dunăre; pe de altă parte ele au câte o altă gârlă (gârla lor de scurgere) care le pune în comunicare direct sau indirect cu gârla Filipoiul. Acesta este un canal lung de aproape 24 km, care începe de la lacul Șerbanu și drenează întreaga regiune, vărsându-se în brațul Măcinului mai sus de Ghecet. În acest canal se scurg toate bălțile din Domeniu. Toate bălțile de aici au nivelul fundului lor deasupra etiajului Dunării, numai ghiolul Dunărea Veche – care prin originea sa este un vechi cot al Dunării – are apa foarte adâncă până la 8 metri sub etiajul Dunării. (…) Când apele Dunării încep a crește ajungând la un nivel de aproximativ 2,4 m deasupra etiajului Brăilei și bălțile sunt scăzute, apa începe a intra cu încetul prin gura Filipoiului și prin gârla Corotișa; cu cât crește apa mai tare, cu atât intră mai multă apă. Când apa ajunge la un nivel aproximativ de 3-3,6 m deasupra etiajului Brăilei, atunci ea începe a intra din amonte în bălți prin gârlele de alimentare a diferitelor bălți ca: Gârla Dimuleasa, G. Balaia și Corotișca din Dunărea mare și prin gârlele: Rușava, Gemenele, g. Dunărea veche și Titcovul din brațul Măcinului; mai sunt și gârlele Băndoiu, Pantea și Dobrota care vin de la bălțile din amonte. Astfel se umple mai întâi ghiolurile umflându-le și mărindu-le considerabil suprafața. Când creșterile Dunării ajung la Brăila până la 4 m deasupra etiajului, atunci apa începe a trece peste maluri și umple mai întâi japșele și apoi se răspândește pe terenul inundabil. Filipoiul acum nu mai introduce apă ci scoate afară.”

 

Interesant este descrisă și mișcarea pe atunci naturală a peștilor precum și modul de pescuit și cantitățile impresionante de pește produse de aceste bălți; la pg. 90-94: “În timpul revărsărilor, peștele din Dunăre și în special crapul, intră în bălți, fie prin gârle fie peste maluri, pentru a-și depune icrele pe câmpiile proaspăt inundate. Pentru ca acest pește să nu fugă afară după ce și-a lepădat icrele, se așteaptă momentul când apele încep să scadă și se închide balta. Gârlele se închid cu garduri de ghiondere, pentru a opune mai mare rezistență peștelui care vrea să iasă în cârduri, iar malul se îngrădește cu pleter (adică un gard mic de nuiele de alun împletite cu papură), pe distanțe adeseori de mai multe zeci de km, care se lasă acolo până încep malurile a fi din nou vizibile. (În primăvara aceasta închiderea cu pleter s-a făcut pe 62 km lungime.) (…) un gard mare sterp la gura de la Dunăre a Filipoiului este susținut de piloni mari și are ca scop de a reține aici peștele ce vrea să fugă prin canal. În urmă se construiește mai sus leasa care servește la prinderea peștelui. Apa revărsată peste câmpii și prin pădurile de sălcii unde peștele se hrănește și crește foarte repede găsind o hrană abundentă, începe încetul cu încetul a se retrage din bălți și de aici prin gârlele lor de scurgere se varsă în Filipoi. Încetul cu încetul și peștele urmează acest drum vrând să iasă în Dunăre, așa că la retragerea apelor și mai cu seamă toamna o mare parte din peștele de pe Domeniu este deja concentrat în canalul Filipoiul. Aici el este pescuit în leasă în cantități enorme – odată am observat singur în 3 ore prinzându-se 26.000 kg. Pescuitul bălților cu năvoade și ave începe toamna pe la finele lui August, peștele care rămâne aici speriat de năvoade fuge din tote părțile și se concentrează din nou în Filipoi (…) caută a se ascunde la gropi și pe sub butucii de sălcii însă pescarii îl găsesc și-l pescuiesc pe de o parte pe sub maluri cu tărbufurile, iar pe de altă parte la gropi cu prostovoalele. Balta Domeniului Brăilei constituie pe de o parte o minunată capcană pentru a prinde peștele din Dunăre ce vine în ea pentru a se reproduce și totodată un loc minunat unde peștele se reproduce, mănâncă și crește dând o enormă producție, necunoscută în alte pescării din Europa.”

 

În această carte a lui Antipa, la pg. 95 există un tabel cu capturile de pește din anii 1903-1908, nivelul apelor, veniturile realizate șamd, unde producția este dată în kilograme: 2.431.670, 920.723, 3.296.361, 5.262.089, 6.447.793… Ce rezultă de aici? Că în sezonul 1907-1908 a fost o captură de peste 6 milioane de kilograme de pește. În explicația lui Antipa se arată la pg. 95-99: “În aceste bălți cu cât apele sunt mai înalte și cu cât durează ele mai mult, cu atât și producția crește. În anul 1904-1905 când apele au ajuns numai la cota de 3,57 m, deci nici nu au trecut peste maluri (…) producția a fost foarte mică ajungând abia la 920.723 kg. În anul 1907-1908, când apele au fost foarte înalte ajungând la cota 5,40 m și au durat 180 de zile acoperind cu totul terenul inundabil, producția a fost foarte mare, ajungând la 6.447.793, deci de 7 ori mai mare ca în anul 1904-1905. (…) Producția principală a peștelui este pe câmpiile inundate. (…) Producția nu provine numai din producția proprie a acestor bălți ci ea este considerabil sporită și prin mulțimea de pești migratori (în special crap), care ies din bălțile Deltei Dunării și intră în aceste bălți primăvara pentru a se reproduce, unde rămâne închis de garduri și se pescuiește.” Sunt analizate variate aspecte ale nivelului apelor pe perioadă mai mare, prezentate variate imagini cu instalațiile de pescuire aflate în funcțiune, colibe pescărești, idei despre păsările care prind pești mici, este analizată rentabilitatea economică inclusiv prin exploatarea stufului, a sălciilor șamd. Au rămas niște idei și niște imagini, iar acum zona este radical schimbată, din punct de vedere ecologic, peisagistic, economic șamd… Oricum, trebuie să îi mulțumim marelui savant Grigore Antipa pentru această carte minunată care are deja mai mult de un secol, și pentru alte valoroase lucrări pe care le-a publicat, o operă care ar merita să fie cunoscută mult mai bine decât este ea la ora actuală.

 

Acum, vedem o realitate în care la est apare o mare incintă agricolă îndiguită (Insula Mare a Brăilei) iar la sud-vest o arie protejată care păstrează caracteristici naturale (Insula Mică a Brăilei), un ostrov alungit iar la ape mari o serie de insule. Biodiversitatea naturală a zonei denumite Insula Mare a Brăilei a fost eradicată, aria a fost desecată în timpul comunismului, când aici funcționau lagăre de “re-educare”, în care deținuți politici anticomuniști construiau digurile prin muncă forțată, mulți dintre aceștia murind… ceea ce nu este de mirare, deoarece uciderea lor era chiar scopul acțiunii. Digul de 162 km lungime, care înconjoară incinta, a fost început în 1964 și finalizat în 1968. Azi terenurile agricole ocupă 94,6% din suprafața insulei, adică 681,3 kmp, există două comune cu zece sate sărăcăcioase unde trăiesc circa 5.000-6.000 de oameni. Dacă se va sparge digul din cauza căreiva viituri pe Dunăre, sau apele depășesc nivelul digului, în incinta desecată apele pot ajunge la o adâncime de 1,5-5 metri; au fost simulate intervenții la astfel de catastrofe, de fapt recucerirea zonei de către apele naturale cărora peisajul le aparține… și care odată se va întâmpla. La început de aprilie 2005 era pe cât pe ce să se întâmple minunea, când apele Dunării erau la 12.800 metri cubi pe secunda. Să vedem cum va fi situația primăverilor ce vor urma, când se va produce reconstrucția ecologica naturală, produsă de marele fluviu…

 

Exploatația agricolă de pe Insula Mare a Brăilei pare că este cea mai mare astfel de entitate din Europa, existând o producție anuală de 350.000-500.000 tone de cereale. Acum 2012-2013, există cultivare cu grâu pe 18.000 hectare, orz pe 8.000 ha și rapiță pe 11.000 ha. Unele date arată că aici a fost cultivată soia modificată genetic (GMO/ OMG), pe o suprafață de 17.000 hectare, dar în 2008 a fost eliminată din zonă… au fost și câteva proteste organizate de ONG-uri care se opun cultivării de OMG. Sunt utilizate utilaje agricole de mare putere, inclusiv tractoare de 670 cai putere; în perioade secetoase, pe mari suprafețe se face irigare cu apele din Dunăre. Despre zonă se aud prin mass-media variatele scandaluri politico-financiaro-economice.

 

Dacă vizitezi zona, trecând cu bacul pe insulă, poți străbate sute de km de drumuri printre terenuri agricole monotone, mari monoculturi dintre care unele sunt irigate. Drumurile arată în stare catastrofală, până și cu mașini de teren de-abia se poate avansa. Dacă vizitezi localitățile… vei avea o mare milă față de persoanele care își târăsc existența în acest loc aparte. Din punct de vedere al biologului, zona este evident un deșert antropic cât vezi cu ochii, iar idea că aici existau ecosisteme diverse și funcționale, în care biodiversitatea era paradisiacă… face ca imaginea să pară un dezastru și mai mare. Singurele zone mai naturale sunt cele aflate în afara digurilor, la marginea insulei, unde apele brațelor Dunării sunt capabile de a arăta cam cum era acest loc, odată, în trecutul ei natural. Dar citind textele lui Antipa… ce vezi aici este o altă lume. Pe lângă asta, vin aici gâște sălbatice, care sunt masacrate de vânătorii de pe la noi sau din Italia, oameni care iubesc natura, să o omoare: mai apare prin presă cum sunt folosite muniții interzise… machetele (atrape) și chemătorile uzuale pentru atragerea gâștelor și apoi executarea păsărilor sălbatice – împușcate la grămadă. O mare distracție a imbecililor, care omoară din plăcere.

 

Prin datele citate din lucrarea lui Antipa, ne putem face o impresie nu doar despre aspectele naturalistice ale acestui peisaj pe vremea când el era în stare naturală, ci și despre resursele exploatabile, despre modul în care o oarecare zonă umedă ar putea produce beneficii dacă rămânea naturală… în comparație cu situația când ea a fost desecată și transformată în teren agricol. Dacă vei compara 1. producția de pește care nu necesita mare investiție, doar capturare (ușor de zis?)… dintr-un peisaj natural utilizabil turistic, zonă producând inclusiv stuf și lemn de care menționa Antipa,… cu 2. producția de cereale în care este necesară investiția enormă în utilaje, mentenanță, carburant care să plimbe namilele de fier prin peisaj, la arat, fertilizat cu îngrășăminte, semănat, ierbicidat, irigat, recoltat,… să nu mai zic de impactul de mediu al acestor acțiuni… plus la costul realizării și întreținerii digurilor pe sute de km lungime, care oricum pot fi rupte de o mare viitură pe Dunăre… poți ajunge la părerea că desecarea acestei zone a fost o acțiune aberantă care a dus doar la lichidarea adversarilor politici ai comuniștilor. Un alt aspect important era că sistemul natural putea să funcționeze pe termen nedefinit, pe când un teren agricol oricum va ajunge să aibă probleme din ce în ce mai grave, cu pierderea de fertilitate prin extragerea de microelemente din sol, sărăturare, încărcare cu variate pesticide agricole șamd. Contează oare?

 

121

113

051

Cormorani mici (Phalacrocorax pygmeus)

070 077 082 083 090 091 095 101 108

© dr. Peter Lengyel

PS. “Balta Brăilei (…) adevărata bogăție a Bălții e peștele. E atât de mult pește în Baltă, încât și porcii se hrănesc, luni de zile numai cu pește. Miile de păsări, unele din fundul Africii, altele din regiunile polare, vin aici ca la un ospăț pregătit de-a gata, și tot mai rămâne să se prindă anual milioane de kg de pește pentru oameni.” G. Vâlsan, G. Vâlsan, Excursie pe Dunăre – Filipoiu, în Pământul romînesc și frumusețile lui, București, 1940, pp. 76-84.

Acest articol a fost publicat în Campia Dunarii de Jos. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Insula Mare a Brăilei

  1. Dan Ionescu spune:

    Cred ca nu va exista niciodata vointa umana pentru a renatura zona. Motivele suunt bine cunoscute. Mai mult, un pedolog care a lucrat la transformarea zonei umede in incinta agricola mi-a spus ca s-au carat milioane de metri cubi de pamant si s-a umplut fosta balta, deci nivelul actual este si mai mare decat cel initial. Si eu cred ca doar Dunarea printr-un nivel foarte mare poate darama digurile. Din pacate, satele sunt la nivelul insulei, putand fi inundate complet daca apa trece peste diguri. Regretabil este faptul ca statul cu institutiile sale si factorul politic nu doreste nici macar o refacere partiala a terenurilor din lunca inundabila a Dunarii, din amonte de fostele balti a Brailei si Ialomitei.

  2. Ştefan Ciurescu spune:

    Ce este ecologic- just, este economic avantajos….
    În timp ce un ecosistem natural se întreţine prin energia gratuită a soarelui, un agrosistem este întreţinut prin materia şi energia încorporate sub formă de îngraşăninte, pesticide, mecanizare, combustibili – pentru fiecare dintre acestea fiind necesare consumarea altor materiale şi energii…
    Pentru producerea unei calorii alimentare, acum vreo 50 de ani se consumau 2,5 calorii convenţionale….Acum vreo 30 de ani, se consumau peste 16 calorii convenţionale….
    Câte se consumă în prezent, nu mai ştiu….dar ştiu că toate alimentele se scumpesc pe zi ce trece….
    Şi mai ştiu că, de pildă, o cultură bacteriană după ce consumă toţi nutrienţii din mediul de cultură şi, concomitent îl intoxică cu metaboliţi – moare….Dar, nu prea: lasă spori de rezistenţă care aşteaptă vremuri mai bune…
    După ce societatea omenească va epuiza rezervele planetare şi le va intoxica cu produsele civilizaţiei tehnice, sunt al dracului de curios – ce va face….
    O eventuală revoluţie ecologică ar putea preveni sau, cel puţin întârzia sfârşitul dar… „Vânat ar fi…Dar, cine să-l împuşte?
    Din cer coboară voluptoasă lene… La capul meu, c-un evantai de pene, Un sclav buzat mă apără de muşte”…..

  3. Paul S. spune:

    Din păcate acelaşi dezastru ecologic s-a produs şi în nord-vestul României. Probabil nu mulţi au auzit de întinsele mlaştini care porneau din apropiere de Satu Mare până la Oradea – Valea (Câmpia) Ierului, Câmpia Nirului (Careiului), Mlaştina Ecedea – care au dispărut rând pe rând în ultimele decenii… Tristeţea (s-o denumesc aşa) este cu atât mai mare când recitesc biodiversitatea sau găsesc vechi poze ale ţinuturilor unde azi există doar lanuri de porumb… Şi ultimele câteva insule de biodiversitate rămase sunt în continuare asanate sau desţelenite şi nu putem face nimic….

  4. Thank you for posting this.. Could you please provide some links on the island of Braila and the birds found there in english? Would be great!

  5. very good reportage, as usual! thanks Peter

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s