Situl Natura 2000 Măxineni – Brăila

Situl Natura 2000 Măxineni ROSPA0077 este situat în județul Brăila, în Câmpia Dunării de Jos, în regiunea biogeografică stepică. Situl are o suprafață de 1.504,3 hectare cuprinse altitudinal între 1 și 22 metri.  Conform Formularului Standard, 55% din suprafața sitului sunt reprezentate de râuri, lacuri, 43% mlaștini, turbării… o amenajare piscicolă cu numeroase bazine îndiguite; este menționat că situl este important pentru cuibărirea unor specii rare, precum rața roșie (Aythya nyroca), iar în perioada de migrație situl găzduiește peste 20.000 de păsări de baltă, fiind potențial candidat sit Ramsar.

_DSC4093Lăcar de stuf (Acrocephalus scirpaceus)

_DSC4098 _DSC4099 _DSC4104 _DSC4108 _DSC4114 _DSC4118

_DSC4333 _DSC4353Lăcar mare (Acrocephalus arundinaceus)

Conform Formularului Standard al sitului (decembrie 2006), aici cuibăresc peste 2 perechi de stârc roșu (Ardea purpurea), peste 1 pereche de buhai de baltă (Botaurus stellaris), peste 4 perechi de erete de stuf (Circus aeruginosus), peste 4 perechi de piciorong (Himantopus himantopus), mai mult de 11 perechi de stârc pitic (Ixobrychus minutus), peste 36 perechi de cresteț cenușiu (Porzana parva) șamd. De menționat este că în mare parte din cazuri din greșeală în formular nu sunt menționate perechi cuibăritoare ci indivizi… spre exemplu 1 individ cuibăritor. În perioada de pasaj, Formularul Standard menționează prezența a peste 20 exemplare de stârc galben (Ardeola ralloides), 750 gâște cu gât roșu (Branta ruficollis), peste 120 de chirighițe cu obrajji albi (Chlidonias hybridus), peste 66 de lebede de iarnă (Cygnus cygnus), peste 40 de egrete mari (Egretta alba), peste 150 de egrete mici (Egretta garzetta), peste 2 indivizi de codalb (Haliaeetus albicilla), peste 30 de picioroange (Himantopus himantopus), peste 2 ferestrași mici (Mergus albellus), 120 stârci de noapte (Nycticorax nycticorax), 2 uligani pescari (Pandion haliaetus), peste 20 de pelicani creți (Pelecanus crispus), peste 20 pelicani comuni (Pelecanus onocrotalus), peste 120 exemplare de cormoran pitic (Phalacrocorax pygmeus), peste 20 de bătăuși (Philomachus pugnax), peste 60 de lopătari (Platalea leucorodia), peste 40 de țigănuși (Plegadis falcinellus), peste 20 de ciocîntorși (Recurvirostra avosetta), peste 120 de chire de baltă (Sterna hirundo), peste 60 de fluierari de mlaștină (Tringa glareola), peste 10 berze negre (Ciconia nigra) șamd.

_DSC4208Codobatură galbenă (Motacilla flava)

_DSC4144 _DSC4154 _DSC4163 _DSC4173

În Formularul Standard actualizat în ianuarie 2011, se mai menționează cuibărirea a 20-40 perechi de rață roșie (Aythya nyroca), 30-80 perechi de ciovlică roșcată (Glareola pratincola), 400-500 perechi de chirighițe cu obraji albi (Chlidonias hybridus) șamd. La iernat sunt menționate sub 350 de indivizi de ploier auriu (Pluvialis apricaria)… (dar iernarea lor aici?). Pentru perioada de pasaj, la pelican comun (Pelecanus onocrotalus) sunt menționate 60-340 exemplare, la lopătari (Platalea leucorodia) 60-210, la rața roșie (Aythya nyroca) 550-720 de exemplare, 10-20 ereți suri (Circus pygargus), peste 1 exemplar de acvilă țipătoare mare (Aquila clanga), peste 2 cocori (Grus grus), sub 127 exemplare de prundăraș de munte (Charadrius morinellus), bătăușii sunt menționați ca fiind 900-1100 de exemplare, becațina mare (Gallinago media) peste 1 exemplar. Pe lângă acestea, se mai menționează 14.000-20.000 de exemplare de gârliță mare (Anser albifrons) aflate în pasaj și 600-1500 care iernează aici.

_DSC5254Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio)

_DSC5259 _DSC5267 _DSC5274

_DSC4258 _DSC4263 _DSC4293Berze albe (Ciconia ciconia)

_DSC5327Barză neagră (Ciconia nigra)

_DSC5334 _DSC5344 _DSC5348

La o vizită în zonă în toamna anului 2012, în perioadă de migrație, am avut de constatat o realitate totalmente diferită decât cea din Formularul Standard, cu ale lui date oficiale. Bazinele secate, pescăria părăsită, nici un fel de păsări de baltă. Poate că pe undeva o mai fi existat ceva zone mai puțin uscate, dar din câte am reușit eu să văd… garantat că nu erau în zonă acele zeci de mii de păsări de baltă… eu nu am văzut nici măcar un exemplar… Am mai văzut astfel de situații prin țară, unde situri Natura 2000 existente pe hârtie, raportate către Uniunea Europeană ca zone de protejare a variatelor specii și habitate de interes comunitar… de facto arată altfel… foarte diferit. Dar cine să meargă să le vadă?

La două vizite în zonă, în mai și în august 2013, situația era mai rezonabilă. În primăvară existau niște zone cu băltiri de ape, precum și ceva luciu de apă în câteva bazine relativ mici; multe dintre păsări erau pe lângă canalele care mai aveau ceva apă. În august au fost vizitate din nou acele locuri, desigur zonele cu băltiri au secat, dar persista luciu de apă în 5 sau 6 bazine (greu de definit dacă în stuf ele erau separate de diguri sau nu). Aceste bazine au mare brâu de stuf, care atrage multe păsări pentru noapte, de la stoluri de rândunele, lăstuni, grauri, la circa 50 de egrete mari șamd.

_DSC5302Rațe mari (Anas platyrhynchos) în penaj de eclipsă

_DSC5323

Gâște de vară (Anser anser)

_DSC5318

_DSC4203Stârc pitic (Ixobrychus minutus)

_DSC5279Rață roșie (Aythya nyroca)

_DSC5288 _DSC5289 _DSC5299

Amenajările piscicole sunt niște unități de producție de pește, iar ele pot intra oricând în faliment. Bazinele pot să fie golite de apă, iar locul rămâne un peisaj lipsit de importanță pentru speciile de păsări de baltă care își pierd locurile de cuibărire, de hrănire și de iernare. Oare câte situații de acest gen există pe la noi și câte o să mai fie?

_DSC5106Șorecar mare (Buteo rufinus)
DSC_4149 DSC_4165 DSC_4174 DSC_4184 DSC_4190 DSC_4195 DSC_4203 DSC_4219 DSC_4225 DSC_4255 DSC_4270DSC_1333 DSC_1338 DSC_1362_DSC4003 _DSC4008 _DSC4014 _DSC4023 _DSC4033 _DSC4049 _DSC4053 _DSC4063 _DSC4068 _DSC4078_DSC3964 _DSC3984 _DSC3994_DSC4248Lopătar (Platalea leucorodia)

_DSC4233DSC_1372 DSC_1382 DSC_1388_DSC4394

Căprioară (Capreolus capreolus)… cu salturi destul de spectaculoase, deși la lumină atât de slabă în seară încât greu pot să fie făcute niște imagini rezonabile

_DSC4398 _DSC4404_DSC4222Stârc roșu (Ardea purpurea)… deși pare cam cenușiu când soarele nu îl iluminează bine…

_DSC4230

Panouri recent instalate, pe care apare o hartă cu mari suprafețe de apă, dar realitatea din teren în 2013 este că există câteva bazine mai mici (5 sau 6) care au apă, dar marile incinte sunt uscate, cât vezi cu ochii. Probabil că acoperirea cu apă este pe la 5% din ceea ce era pe vremea când pescăria funcționa la capacitate. Aceste bazine relativ mici, în comparație cu marile incinte îndiguite ale zonei, adună acum la apele lor variate păsări de baltă, care se concentrează în aceste locuri… singurele din zonă care le permit existența.

DSC_0534 DSC_0551 DSC_0554

_DSC5223Gâște de vară (Anser anser)

_DSC5224 _DSC5227 _DSC5229 _DSC5232 _DSC5234 _DSC5237 _DSC5239

DSC_0500 DSC_0505 DSC_0510 DSC_0525

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Campia Dunarii de Jos. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Situl Natura 2000 Măxineni – Brăila

  1. Ştefan Ciurescu spune:

    La reportajul lui Peter, n-ar strica niţică istorie a Amenajării Piscicole Măxineni, executată prin anii
    `70, într-o zonă de sărătură sulfato-cloro-sodică datorată aquiferului care ajungea la suprafaţă şi
    se împletea cu revărsările Siretului, formând bălţi şi mlaştini, grinduri şi canale care palpitau de viaţă…În stilul pompieristic şi entuziasmat al epocii, recepţia lucrărilor nu s-a făcut pe baza măsurătorilor ci….al consumului de motorină / utilaj! – încât, harnicii constructori, după ce au ghiftuit toţi chilipirgii din zonă, se duceau noaptea şi deversau cisternele în Siret!…Astfel, canalele şi digurile nu s-au mai efectuat la cotele prestabilite şi, digurile din pământ sărăturat s-au dizolvat,
    canalele s-au colmatat….De nevoie, digurile au fost placate cu dale de beton pe care le ciufuleau
    valurile, vânturile…Ulterior, la cele mai mari bazine – până la sute de hectare – s-au turnat diguri
    de beton armat!…În aceste condiţii, nu s-a mai realizat adâncimea de 1,8 m ci, doar de 40 cm, ca o invitaţie la masă a tuturor ichtyofagelor: pelicani, cormorani, stârci şi pescăruşi, spre disperarea
    piscicultorilor care pocneau în zadar cu puştile, de pe diguri…Era prin anii `80 şi Măxineniul era
    considerat o „gaură neagră a pisciculturii româneşti”….După `89, un specialist de profil a venit
    cu proiectul construirii unui plaur artificial din butoaie sudate între ele, şi nişte instrucţiuni ca, la
    apropierea păsărilor pofticioase de peşte, peştele să dea fuga şi să se ascundă sub plaurul de
    tinichea….Nu râde, cititorule! Prostia omenească este infinită, în timp ce inteligenţa are limitele ei.
    Totuşi, cândva, păsăretul menţionat prea târziu în Formularul Standard, a existat…dar, pe vremea aceea, nu stătea nimeni să-l numere…nici măcar eu care, lucrând în zonă, doar mă
    amuzam pe seama conflictului dintre lăcomia omenească şi isteţimea păsărilor…Vremuri!

  2. Dan Ionescu spune:

    Mai sunt probabil astfel de situatii in tara. In acest fel se vede ca oricat de rea este pentru biodiversitate o ferma piscicola, situatia abandonului cu modificarea totala a habitatului este practic de nedorit. APMul local, ONGurile / specialistii care stiu situatia respectiva ar trebui sa informeze forurile superioare despre disparitia obiectivelor de conservare. Directiva Pasari spune ca ar trebui renaturata zona, dar cine sa o fara si pe banii cui ???
    Din pacate, exista astfel de Situri N2000 care fizic nu mai exista, dar in alte situatii zone umede bune nu sunt incluse. Mai rau este ca anumite institurii care se vor protectoare a naturii, nu au vrut (din motive necunoscute si oricum ilogice …) sa introduca unele zone umede in actuale Situri. Este exemplul unor malstini de la Rotbav / Brasov, care fara protectie pot fi oricand afectate …

    Dan Ionescu

    • Doina Cioaca spune:

      Ai perfecta dreptate Dan! Aici intervine rolul custozilor ariilor naturale protejate, sau a structurilor statului la nivel local, sa semnaleze lipsa apei in teritoriu si sa putem actiona in sensul refacerii zonelor afectate.

  3. Louise Duff spune:

    Thanks Peter,

    Interesting to see how different it is on the ground compared to the documentation.

    Louise Duff

    Regional Coordinator Hunter

    WetlandCare Australia

  4. vernescu marius spune:

    Buna ziua tuturor.
    Subsemnatul a facut in zona Maxineni o inventariere a speciilor in perioada mai – decembrie 2011 pentru SOR. Apa a fost in bazinele piscicole pana in octombrie, dupa care a fost scoasa, pestii vanduti, etc etc ( detin fotografi). Am facut cunoscuta situatia celor de la SOR… Situatia era destul de tensionata in zona bazinelor piscicole la aparitia mea…prima iesire am facut-o cu colegul Mihai Avedic cu microbuzul SOR-ului cu numar de Cluj, iar pe drumul ce ducea la cherhana am fost depasiti violent de seful punctului piscicol. La punctul piscicol am stat de vb cu acesta si ne spunea ca il disperasera pelicanii, ca vin cateva sute ( noi am numarat numai 48 parca). La alta iesire, unii dintre paznici nu stiau ca eu sunt acolo si trageau cu armele dupa pasari, seful punctului piscicol a reusit cu greu sa dea de ei prin telefon si sa le spuna sa nu mai traga deoarece eram eu acolo…:))).

    • Doina Cioaca spune:

      Am citit si eu pe internet si am vazut cateva fotografii cand aceasta zona era bazin piscicol, al unui italian, daca nu ma insel. Numai ca este o ilegalitate sa faca asa ceva, adica sa scoata apa dupa ce si-a incheiat afacerea, dar este necesara o investigatie mai ampla, sa vedem cine ce responsabilitati are pe acest teritoriu si cum s-ar putea repara situatia.

      • vernescu marius spune:

        Bazinul piscicol era in posesia consiliului local dar exista o persoana care revendica acea zona….asa ca s-au dat in judecata pana s-a ales praful de tot….si au ales solutia de a scoate pestii si a secat baltile.

  5. Georgeta Ionescu spune:

    dezolant! o interventie nesustenabila asupra naturii , facuta in dispret pentru investitie, fara finalitatea asteptata, dar cu efecte dramatice pe termen lung, fiindca acum din ce se vede, habitatele au ramas fragmentate, circulatia naturala a apei este blocata, iar diversitatea initiala compromisa. Acele betoane ramase in loc compromit chiar si utilizarea pentru agricultura! Ar putea fi folosita la cursuri ca model pentru „asa nu”…

  6. From: Chris Rostron via WWN spune:

    That’s a depressing picture indeed . . .

    Mr Chris Rostron
    Chair of World Wetland Network

  7. This calls for updating the profile of all the Ramsar sites on a country to country basis. I am sure there may be many more such examples.

    • peterlengyel spune:

      This place is a Natura 2000 site, part of the implementation of the European Union’s legislation on nature protection (Birds Directive and Habitats Directive). In the official documents of the site, there is mentioned the large number of birds in migration time, more then 20,000 – making the site a potential candidate for a Ramsar designation. The problems are in the field… Mismanagement and the end of fish farming business, no water in the basins, producing the difference between the official data of a Natura 2000 site (with tens of thousands of wetland birds) and the realities in the field (zero).. – at least in the autumn of 2012.

    • Mihai Valentin spune:

      This contempt towards Nature is typical for most Romanians – be it the authorities or simple people. Any true on-site checking of the situation will reveal that beyond a shred of a doubt. Romania’s natural parks, reserves, so called Natura 2000 sites etc. are in mortal danger because nobody actually gives a damn. Unfortunately, Europe, of many hoped will become a supervising & law enforcement entity, especially in matters as these, is only happy to scribble reports and numbers on paper and to announce this and that about Nature conservation. Not even the USSR or the Ceausescu regime behaved as ignorant, careless or even irresponsible and as that ! THE PROBLEM IS NOT REEVALUATING THE SITUATION. IT IS TRUE, ONEST-TO-GOD ENFORCEMENT OF LAWS AND CONSERVATION ACTIONS.

  8. GG Arsene spune:

    Stimate Domnule Lengyel,
    Cunosc situația trecută a amenajării de la Măxineni și localitățile învecinate. Am copilărit în acele locuri și pe canalele care ieșeau din pescărie sau cele din orezărie (a existat și așa ceva) am deprins pescuitul cu undița. În anii 1980, imediat după ce a început să funcționeze orezăria, locul era o mică deltă, din privința abundenței păsărilor. Orezăria a dat faliment pe la sfârșitul anilor 1980 (a mai funcționat puțin și după 1990) datorită invadării parcelelor cu stuf. Pe fondul natural al bălților și terenurilor sărăturate, s-au construit pescăria și orezăria. A dispărut astfel în mare parte vegetația halofilă, iar ecosistemele acvatice și palustre au fost perturbate definitiv. Iarba de pe sărături era hrana oilor care produceau în interbelic o brânză de o calitate excepțională, vândută numai în restaurantele de lux din București și alte orașe mari (brânza de Gulianca, o localitate învecinată). Ca fapt divers, ce reflectă importanța bălților pentru locuitori, se pare că prima menționare scrisă a Măxineniului este cea a unor negustori de pește sărat, ajunși pe la 1500 și ceva la Brașov. Îmi aduc aminte de felul în care s-au populat bălțile pescăriei: puietul a fost adus cu elicopterul (nu știu de unde). Paznicii de la pescărie aveau arme de foc, iar de pe atunci pelicanii au devenit personaje negative (foarte negative). Pe digurile pescăriei se construise o cale ferată cu ecartament mic pentru transportul furajelor (repede abandonată). Pe când se amenaja orezăria, am văzut parcuri de mașini și utilaje imense și făgașe lăsate pe drumuri în care intram cu totul, ca în niște tranșee. Cred că toată suprafața orezăriei ar fi putut fi inundată cu un strat de motorină de câteva zeci bune de centimetri, la câtă s-a consumat. Ideea spălării solurilor sărăturate prin irigare s-a arătat încă odată o prostie imensă (comuniștii aveau această idee și au aplicat-o în multe locuri din țară, că și când solul ar fi o cârpă îmbibată cu saramură), când, după secare, s-au semănat porumb, ovăz, floarea soarelui, ulterior sorg. Plantele creșteau cam până la brâu și nu se recolta mai nimic. Pe când mai era apă în orezărie, am văzut populații numeroase de păsări. Am fost acum doi ani în locurile în care am cunoscut pentru prima oară natura, singur, acolo de unde bunicul tăia mlajă (răchită) din care împletea coșuri, unde era pădurea de luncă din care își aduceau lemne de foc, unde tata pescuia și păștea caii și oile. M-am deprimat. Nu cred că a cercetat cineva impactul în social al amenajărilor de la Măxineni, care mie mi se pare la fel de important ca efectele asupra populațiilor de păsări. La drept vorbind, o reconstrucție ecologică este oricând posibilă (e.g. inundarea incintelor), păsările vor reveni, însă istoria comunității a fost definitiv schilodită.
    În opinia mea, este mai bine să avem situri declarate, chiar dacă starea lor actuală nu este tocmai cea propice conservării, pentru că măsurile (eventual și respectate) de conservare ar putea împiedica deteriorarea și mai avansată. Mai grav mi se pare că avem parcuri naturale și naționale, SIC-uri și SPA-uri de mare valoare (încă), în care luminatele autorități și castorii cu uniforme verzi continuă „dezvoltarea” și mint Bruxelles-ul ca în raportările comuniste din anii 1980.
    Cu stimă,
    G.-Gabriel ARSENE

  9. peterlengyel spune:

    Față de imaginile situației dezolante din toamna 2012, am mai inclus niște imagini cu ceva viață prin zonă, realizate în mai și în august 2013. Dar, aceste zone cu apă, care atrag păsările de baltă, sunt foarte mici față de cele care erau cândva… și care se păstrează prin documente.

  10. Ionel Onofras via FB spune:

    mi-ar placea o tura foto pe acolo!

  11. Paul Silva via FB spune:

    stunning work ! my compliments for the pictures and text

  12. Furba Dario via FB spune:

    It is, really interesting

  13. DM Ruști spune:

    ar merita făcut un studiu de caz pe situ’ ăsta: ar fi o lecție extrem de utilă pentru multe subiecte, de la industrializarea comunistă la (pseudo-)protecția naturii din vremea de azi; publicată undeva într-o revistă de profil povestea ar putea servi măcar ca ilustrare a proverbului „în tot răul e și-un bine”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s