Ursul, mafia și prompteristele

Mafia vânătorii avea nevoie ca de aer de un scandal cu urși, pentru a crea o atmosferă în care sunt găsite motive pentru uciderea legală a câtorva sute de urși “protejați”, care vor ajunge secerați de gloanțe în anul care urmează. O clasă politică masiv infiltrată de vânători, are tendința de a reduce cât mai drastic reglementările de conservare a biodiversității, protejare a valorilor naturale, acțiuni care dealtfel ar limita posibilitățile lor de a practica preferatul joc al uciderii din plăcere. În acest fel, mafia vânătorii nici nu mai are nevoie de lobby politic, deoarece ea decide legile. Totuși, de ochii lumii, și mai ales din cauza reglementărilor europene, este nevoie de ceva “motive” pentru a împușca an de an sute și sute de mamifere mari… protejate…

_DSC1559

Recent am avut cu toții de constatat că în mass media de pe la noi omul a intrat în conflict cu ursul. În contextul în care totul este perfect din punct de vedere social, politic, economic șamd, a fost nevoie de un scandal în care ursul era hăituit mediatic… un circ penibil în care actorii secundari erau braconieri/ vânători, politruci și prompteriste, jurnaliști și alte specii asemănătoare. Din lipsă de ceva mai bun, au fost 3 cazuri puternic mediatizate: cazul unui urs bolnav de rabie… un urs atacat de braconieri și un altul rănit de vânători.

Rabia sau turbarea este o boală necruțătoare produsă de un virus dintre Rhabdoviridae; infecția aceasta poate fi contactată de câinele tău, de copilul tău, de tine, de urs, de mine, și pare că inclusiv oameni din ministere au contactat această boală. Ursul în cauză a contactat virusul… iar când era sub influența maladiei, el practic nu mai era stăpân pe sine… așa că trebuie să ne fie milă de el… și trebuie să avem compasiune față de bătrânul care a avut neșansa să îl întâlnească. Atunci când are rabie, orice animal poate ataca omul, iar omul la fel… Doar că omul și fără să aibă rabie, poate ataca orice animal sau alt om și îl poate ucide, adică are un fel de pseudo-rabie, sete de ucidere din plăcere, proslăvită de corul vânătorilor. Când este vorba de animale mai mici afectate de turbare, după o eventuală mușcătură iei niște injecții antirabice și cu asta povestea este încheiată. Dar când este vorba de urs… și de un bătrânel care avea 71 de ani… consecințele potențiale sunt destul de clare. Acest urs bolnav de turbare a mai atacat alte două persoane, printre care – culmea – una este rudă a ministrului care a aprobat cota de împușcare a 365 de urși. Ursul în cauză a fost căutat inclusiv din elicopter dotat cu echipamente de termoviziune, și a fost ucis, o situație la care nu se poate comenta nimic.

Cazul ursului “prins” de braconier în Dâmbovița? Dacă tu ai sta în capcană o zi și o noapte, cu carnea de pe picior sfâșiată de colții de metal care au intrat în tine… iar apoi ar apărea ceva ciudați să te omoare cu cuțite și bate… tu nu te-ai apăra de ei cu o mișcare tranșantă? Nu este însă o știre că un braconier prins omorând animale protejate este pus în libertate instantaneu, chiar dacă este recidivist. Sutele, miile de animale braconate, nu contează. Știre este însă dacă un urs chinuit în capcană, ripostează celui care încearcă să îl omoare… și îl elimină pe unul dintre braconieri (ceilalți 2 scapă,… dar la proxima situație…). Așa cum scria Doru Bușcu în Cațavencii: “Așa că ursul care mănîncă săteni o face la el în casă. E în legitimă apărare. E ca și cum l-ai găsi pe unul umblîndu-ți la gogoșari pe balcon sau pe altul punîndu-ți capcane în baie.” Un comentariul la articol, făcut de Alexandru Ștefan Ghetaru zice: “mi se pare stupid să te duci pe capul ursului și să te aștepți ca un animal aproximativ sălbatic, de vreo 300 de kile și cu gheare spre 10 cm să te lase în pace.”

Vezi însă cum vânători în grupuri de-abia așteaptă o bună ocazie de a încărca armele și a face pe Terminator sau Predator… să caute măcar un ursuleț, ceva, îi bun și acela să îl împuști în cap, în plăcerea de a ucide. Se zice la știri că sute de vânători, jandarmi, polițiști caută ursul dar nu pot să îl găsească. Bravo lui. Jurnaliști “mai sufletiști” consideră că ursul trebuie capturat și închis la o grădină zoologică… ăștia nu sunt capabili să înțeleagă ce înseamnă pentru un urs sălbatic, care cutreiera sute de km prin pădure… să fie închis în cușca aceea de 2 metri; mai bine este să fie împușcat, deoarece pentru Natură oricum este pierdut dacă este la zoo, iar în cușcă viața lui este un chin, nu o Viață demnă pentru Regele Pădurilor. Dar la ce trebuie împușcat când el era în defensivă, doar se apăra? Orice om rațional, indiferent de afinitățile politice personale, trebuie să îi dea dreptate premierului Ponta, când acesta afirma legat de braconierul de 64 de ani, căsăpit de urs: “și-a cam căutat soarta.” Când un braconier sau un vânător cade pradă furiei animalului rănit… nu prea ai de unde să simți milă… decât pentru animal. Așa cum zicea Nicolae Dărămuș într-un articol din Kamikaze, Când ursul care moare te privește în ochi, asta pune punct: „Oamenii din zonă abia așteaptă să apară un urs ucigaș, să-i vezi cum se îmbracă în haine de camuflaj, iau puștile de parcă debarcă în Normandia. Este un spirit al tîmpitului care abia așteaptă. Eu nu-i doresc acestui urs decît să moară eroic, mai omorînd niște tîmpiți.”

_DSC1470

Cazul ursului rănind vânătorii/ hăitașii în Argeș? Dacă tu ai fi împușcat, rănit și hăituit de o gașcă de creaturi în verde, care vor să te termine că asta le face lor plăcere, nu ai trage câteva mușcături… măcar așa să îți simtă prezența? Nu este o știre că sute de exemplare aparținând unor specii protejate sunt masacrate legal în fiecare an, hăituite și scoase în bătaia armelor unor “sportivi” care se concurează pe planul uciderii din plăcere. Sutele de urși uciși nu contează. Știre este însă atunci când un oarecare urs rănit mușcă din hăitași, la unul îi capsează zona feselor (era pe aproape… dar data viitoare…), la celălalt îi lasă fractură deschisă pe antebraț (în loc să îl omoare). Ulterior, la acest urs împușcat, a fost constatat că și acesta avea turbare! Oricum, dacă ești sincer când zici că iubești Natura, nu poți să nu simți o oarecare fericire când doi vânători care au ieșit să omoare din plăcere… se împușcă între ei sau sunt uciși de “pradă”.

Interesant de remarcat este și faptul că în mijlocul acestui scandal, a fost găsit răgazul pentru a aproba la minister cota de împușcare a urșilor pe sezonul de ucidere care urmează. A fost semnat Ordinul prin care urșilor din România li se dă o nouă serie de Plumb. Prin Ordinul 3456 din 18 septembrie 2012, se alocă spre împușcare legală 365 de urși, 520 de lupi și 430 pisici sălbatice. Vânătoarea râșilor a fost stopată, deoarece nu au putut fi fabricate motive pentru a împușca aceste animale protejate în Uniunea Europeană. În mod normal, și la urs – la fel de protejat – ar trebui să se emită autorizație doar pentru împușcarea exemplarelor care au făcut probleme (atacând oameni sau animale domestice), dar asta ar însemna că cei care trag foloase de pe seama vânătorii cu străinii prin vânzarea blănii chiar și a ultimului urs din pădure, ar ajunge “să plimbe ursul”. Interesant este că din cota de extragere a sezonului anterior, 2011-2012 (335 exemplare de urs), nu a fost “pusă în operă” decât omorârea a 67%… Oare de ce, când pentru bani această mafie ar fi scos ursul și de sub pământ? Prin perioada de dinainte de 1989, datele oficiale arată existența a 8.000-9.000 de urși, iar datele actuale arată că ar exista în România circa 6.000, dar aceste surse sunt preponderent bazate pe povești vânătorești. Oricum, dacă ai vizitat locuri sălbatice prin care trăiesc urșii, și îți dai seama cam ce distanțe pot ei să parcurgă, vei înțelege că date exacte niciodată nu vor exista,… dacă este imposibil să faci recensământul actualizat al oamenilor din această țară.

De ce era nevoie de acest circ cu urșii? Evident, conflictul acesta mediatic se putea prevedea că o să apară. Există o industrie a vânătorii de urși, care poate produce anual câteva milioane de euro. La cât de mare foamete-financiară este, aceștia ar scoate la împușcare și ultimul urs viu pentru a mai face rost de niște bani pentru whisky, caviar, parfumuri fine și un upgrade pe cardul de shopping al pipițelor aflate în întreținere. Ca sursă de bani, sunt ademeniți la urs mai ales vânători străini, capabili să plătească cca 10.000 euro pentru executarea animalului, dar acești “sportivi iubitori de natură” nu au chef să piardă vremea prin munți, ci vin să îl omoare pe Moș Martin care apare la ora exactă la locul de hrănire, în fața ascunzișului în care stă pitit mizerabilul care așteaptă să îl ucidă. Așadar, urșii sunt hrăniți artificial, devin obișnuiți cu omul, cu mirosul acestuia, cu prezența lui și chiar pot să îl asocieze cu hrana. De aici este un pas mic pentru urs… ca să se apropie de localități. Când ajunge pe la periferia zonelor locuite, poate apare oricând o situație în care ursul este surprins de omul care ajunge cumva prea aproape, iar ursul interpretează greșit o mișcare mai bruscă și reacționează prin atac… mai ales dacă are și ceva experiențe cu braconieri din fața cărora a scăpat cândva. Dar acum nu a fost ceva de acest gen. Urmează. Dar în general conviețuirea oamenilor cu urșii gunoieri este remarcabil de rezonabilă… am văzut în urmă cu circa 7-8 ani o fotografie în gara CFR Brașov în care un om și un urs țineau cu buzele o aceeași napolitană sau eugenie… Tare, nu?

Dacă vezi cam ce cantitate de ciuperci se vinde pe la marginea drumurilor și cât se trimite în Italia, apoi ce cantitate de fructe de pădure sunt extrase din peisaj de către hoardele de culegători care periază totul… plus câte o secetă cum a fost anul acesta… te poți oare mira dacă animalele sălbatice – spre exemplu urșii – nu mai au ce mânca? Ierbivorele mari (cerb, căprior) sunt aproape exterminate, au devenit atât de rare încât ele nu pot asigura o parte natural mai consistentă în hrana marilor carnivore. Așadar, ursul, de foame mai ucide câte o oaie sau un vițel – așa cum o făcea de când suntem împreună în aceste peisaje – , dar este incomparabil mai puțin nociv decât vânătorii care ucid din plăcere sute de mii de animale din toate speciile sălbatice… sau politicienii care ucid viitorul.

Dacă pădurea este permanent cutreierată de oameni săraci care adună ciupercile de sub fiecare tufă, care culeg fructele de pădure, iar animalele sălbatice care ar trebui să fie în mod natural parte din hrana ursului… nu mai pot fi găsite că au fost vânate/ braconate… se poate ajunge la lipsă de hrană în pădure… iar asta devine problematic mai ales în toamnă când ursul trebuie să mânânce mai mult pentru a acumula grăsimea necesară ca provizie energetică vitală, care să îi asigure supraviețuirea pe timpul iernii când stă retras în bârlog, fără să se hrănească, dar trebuie să își mențină metabolismul ridicat, femela chiar să alăpteze puii… Adică la urs, ceea ce greșit este numit hibernare, nu este o stare de reducere dramatică a metabolismului cum este la lilieci… ci animalul are nevoi energetice destul de mari… ceea ce însemnă că toamna trebuie să mânânce foarte bine.

Urșii mai coborau toamna prin livezi, să mânânce prune coapte, dar nimeni nu era surprins de asta. Era natural, ca venirea toamnei. Acum o blondă țipă în microfon, descreierată și turbată și ea, că ursul a ieșit din pădure… și a intrat în livada de pe careva deal. Isterizată, surescitată, fata înghite acum în sec și strigă, vorbește despre urșii ca fiare însetate de sânge, care terorizează braconierii și vânătorii, că nu vor să moară atât de ușor și uneori ripostează la atacul oamenilor… Extraordinar. Te uiți la ea și te întrebi, cum ar prezenta ea o știre în cazul unei situații de criză dură și neașteptată, la o situație catastrofală?

Desigur, nu se putea urmări în detalii tot fluxul nenumăratelor intervenții pe variatele canale TV; au fost multe opinii lipsite de contact cu realitatea naturală, gâlceava oamenilor de birou care se contraziceau ca la birt. “Analiștii” care se pricep la toate, vor explica “poporului” cum stau lucrurile. Variați somnambuli vor să zică ceva despre urs, iar mai apoi despre lupi și râși… Muți pe oricare canal și vezi Breaking News… a mai ieșit un urs din pădure. Incredibil, senzațional! Prezentatoare timorate rămâneau fără voce sau țipau când au văzut o imagine cu Ursul, fiind ele obișnuite să transmită live de pe centură…. Așa se face rating, țipă toate proastele… transmisii în direct de la marginea satului. Citirea câtorva articole și ascultarea unor păreri televizate, arăta destul de clar nivelul de înțelegere a naturalului pe care îl au “formatorii de opinie” de pe la noi. Te poți întreba, oare este natural acest linșaj mediatic al ursului, din goană după rating, sau este implementarea unui plan al mafiei vânătorești?

Dacă analizezi situația, constați că bătălia din mass media nu este între urs și oameni, ci între o mafia a vânătorii care dorește să extragă bani din vânarea animalelor versus câteva persoane din societatea civilă interesată de conservarea biodiversității… protejarea naturalului încă existent pe la noi. Oricum, cei care reprezintă interesele vânătorii stau destul de bine camuflați în toată povestea asta, dar interesele lor se pot vedea prin intervenții ale persoanelor presupuse a fi neutre… precum variați jurnaliști.

O altă jurnalistă neprihănită explică atacul râsului: un reportaj arată “o doamnă” de 77 de ani, care pretindea că a venit ceva mare, și ea și-a pus mâinile pe față și a fost zgâriată pe mâini… Nici nu se vedeau zgârieturile… dar jurnaliștii comentează că a fost atacată de un râs, căruia îi era foame. Ceva mai penibil decât asta greu poți găsi prin fluxul de știri cafenii de pe canale. Îmi place un comentariu scris de Ionuț Popescu: “E plăcut să vezi jurnaliști experți în wildlife. Pe baza unei descrieri sumare din partea unei bătrâne, terifiată și cu mâinile la ochi, au și stabilit că era râs…” Sau zâmbet. Îmi mai place o afirmație a lui Csibi Magor: “În curând în presa noastră quality o să apară atacurile de căprioară. Nu trebuie decât să terminăm cu urșii și râșii și o să ajungem să facem tot profitul din salam de căprioară și mistreț. Cum bine spunea un pădurar din Brașov, în zece ani nici veveriță nu o să mai avem în pădure…”

Oare cine decide cum va fi prezentată știrea, ce cuvinte vor apare pe ecran? Se poate accepta căutarea senzaționalului în direct, cu orice preț, indiferent de efecte? Masele de oameni cu educație precară sunt foarte ușor de manipulat, iar isteria creată prin mass media se amplifica prin noi intervenții locale… este ușor creată o psihoză în masă în zonele în cauză. Poți vedea ușor cum un asemenea linșaj mediatic poate transforma orice entitate în paria… deoarece sistemul care promovează goana după rating nu se interesează de dezastrul care rămâne în urma circului. Un asemenea scandal mediatic poate să facă mult rău imaginii urșilor și a naturalului, pierdere de imagine ce greu poate să fie compensată prin activitatea ONGurilor de mediu care se zbat cu proiecte de educație ecologică.

După ce a fost semnat Ordinul cu uciderea legală a sute de exemplare a mamiferelor din specii protejate, Ministerul a mai făcut un Grup de Lucru manual cu ONG-uri, în timp ce braconierii cumpără sârmă, vânătorii lustruiesc armele, își încarcă puștile… Iar urșii protejați așteaptă… deschiderea sezonului în care vor fi executați legal 365 de urși… aproape cât tot Parlamentul. Mai ales vor fi executați cei mari, că au “trofee frumoase” și scumpe, iar cei de pe la gunoaie, din margini de localități vor fi lăsați ca sămânță pentru următorul scandal mediatic.

Toate cele 3 “cazuri cu urși”, dacă sunt analizate de un om cât de cât rațional, arată că urșilor nu poți să le reproșezi nimic. În schimb braconierilor, vânătorilor, oficialităților, prompteristelor… jalnic. Nici societatea civilă organizată în ONGuri nu a arătat vigurozitatea necesară pentru a interveni eficient în astfel de cazuri. Mai mult societatea civilă difuză, oamenii de pe Facebook, au creat și distribuit mesaje care să arate iubirea naturalului și scârba față de braconieri/ vânători însetați de sânge. Desigur, orice om inteligent și cu bun-simț, se situează sentimental mai aproape de urs decât de braconieri, vânători dornici să ucidă din plăcere și prompteriste toante. Dar oare marile mase de consumatori de media… hoardele celor cu 4 clase?

Ne putem întreba, când vom vedea prin mass media de pe la noi prezentări interesante despre splendorile naturale, spre exemplu despre viața urșilor, a cerbilor, caprelor negre, a lupilor sau râșilor care trăiesc prin peisajele noastre? Nu este spațiu pentru așa ceva, cât timp manelizarea a cuprins totul, de la spălarea rufelor murdare ale unor fufe și alte jeguri, până la detaliile vieții fotbaliștilor, certurile interminabile despre nimicuri. Totuși, ce este cel mai frumos în toată povestea asta? Că mai există pe la noi câteva mii de urși, mai există păduri virgine și peisaje sălbatice, mai există Natura care dă speranțe de supraviețuire a unui spațiu locuibil de oameni… pentru a cărei protejare merită să îți investești toată viața.

© dr. Peter Lengyel

PS. Acesta este un draft, care în principiu ar mai trebui aranjat, dacă ar exista timp pentru el.

Acest articol a fost publicat în Animal Salbatic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Ursul, mafia și prompteristele

  1. dorinte verzi spune:

    Se vede clar ca este tendentioasa toata aceasta isterie. Problema este ca ursii au de suferit din toata aceasta poveste.

  2. Stefana Bianu spune:

    va multumesc pentru acest „draft” al justetii si revoltei…

  3. nicu spune:

    As face din acest articol un manifest, ar trebui ca toti oamenii cu discernamant (dar si ignorantii) din ciudatenia asta de tara sa citeasca randurile de mai sus…

  4. Bujanca Mihai spune:

    Sunt total de partea ursilor, dar as omite in locul dvs. partea cu ursul din gara CFR Brasov. Totusi trebuie sa admitem ca o gara nu este tocmai locul in care ar trebui un urs, iar o apropiere de genul pozei de care pomeneati in contextul garii nu este neaparat de dorit, cred ca atat dvs cat si cei care sunt impotriva uciderii animalelor salbatice isi doresc ca aceste animale sa ramana in continuare salbatice.

    In rest, un articol excelent, ar trebui citit de toata lumea!

    • peterlengyel spune:

      Multumesc pentru aprecierea pozitiva. Hai sa vedem ideea in cauza: „în general conviețuirea oamenilor cu urșii gunoieri este remarcabil de rezonabilă… am văzut în urmă cu circa 7-8 ani o fotografie în gara CFR Brașov în care un om și un urs țineau cu buzele o aceeași napolitană sau eugenie… Tare, nu?”

      Fotografia era afisata undeva in gara CFR Brasov, probabil ca a fost facuta undeva pe la Racadau – zona a Brasovului – vestita pentru ai sai ursi gunoieri. Evident ca o asemenea apropiere a omului de urs nu este de dorit, vroiam sa arat doar ca ea poate exista… in cazul unui urs crescut in salbaticie… O asemenea imagine doar sublinia cat de departe este ursul de epitetele cu care il caracterizau recent, ca bestie ordinara insetata de sange, care terorizeaza oamenii. Un om rational niciodata nu va uita insa ca ursul este un animal salbatic foarte agil, contrar aparentelor, totodata foarte puternic, care cu o lovitura poate ucide si organisme mai masive decat un om. Nici nu prea da semne de nervozitate, dar ceva care il deranjeaza poate produce declansarea unui atac fulgerator… mai ales la ursoaice cu ursuleti – pui de urs pe care ursoaica doreste sa ii apere de orice pericol, cu un fanatism matern exemplar. De aceea este foarte important sa ii respecti, sa pastrezi distanta, chiar si in cazul exemplarelor aparent obisnuite cu oamenii… Daca iubesti ursii salbatici, ii iubesti de la distanta!

  5. mihai moiceanu spune:

    In spiritul acestui articol mi-ar fi placut ca fotografiile sa fie semnate daca nu sunt ale autorului.

    • peterlengyel spune:

      Toate fotografiile de pe acest blog, probabil ca acum sunt vreo 20.000 incluse in postari, sunt realizate de mine🙂 Daca si cand timpul va permite, vor mai aparea aici imagini realizate de mine prin calatoriile efectuate candva in trecut prin Canada, Thailanda, Japonia, India, Coreea de Sud, Kazahstan, Azerbaijan samd nenumarate locuri de pe la noi, precum si de prin arii protejate de prin Europa, din Finlanda pana in Italia si Grecia si Olanda, Austria, Franta, Georgia, Turcia, Bulgaria, Spania, Belgia, Cehia, Germania, Polonia, Ucraina, Serbia, Bosnia, Ungaria samd samd🙂 Si cine stie cate altele vor urma?

  6. Sincere felicitari pentru fotografii in acest caz!!🙂

    • peterlengyel spune:

      Domnule Moiceanu, va multumesc pentru aprecierea pozitiva, care are valoare speciala venind de la o personalitate a fotografiei de pe la noi de calibrul Dvs, care a demonstrat un grad ridicat de creativitate in acest domeniu. Cu respect.

  7. Sanda spune:

    Are dreptate Nicu….articolul ar trebui sa devina un manifest…pentru sanatatea pamintului dar mai ales pentru insanatosirea hoardelor de mafioti ….cu 4 sau… mai multe clase (astia sunt periculos de bolnavi) .
    Domnule Lengyel va multumesc pentru minunile dumneavoastra (pe care le primesc si urmaresc prin intermediul romania_eu_list…si le si redirectionez citorva prieteni)!

  8. Cristy spune:

    foarte frumos si plin de adevar articolul. chiar si daca ar fi fost adevarat ca ursii au atacat din alte motive decat cele prezentate mai sus (cele 3 cazuri), vina e a oamenilor care le distrug habitatul, si astfel intalnirile dintre oameni si ursi sunt tot mai frecvente. majoritatea oamenilor nu inteleg cat de usor se poate destabiliza lantul trofic si ce efecte pot sa apara. o zi buna

  9. belovedmaquis spune:

    Superbe imagini… animale vizibil de calibru, nu ca bietii gunoieri pe care i-am vazut pe masa veterinarului, chipurile fiorosi ursi turbati…

  10. Géza spune:

    Dupa nici zece ani de la ultimele scandale cu ursi am ajuns iarasi acolo… si nu din coincidenta. Peter, daca ai studiat de aproape problema ursilor, exista cateva fenomene, ce nu trebuie ascuns de oamenii de rand: in primul rand ca comportamentul lor s-a schimbat in ultima perioada, si in al doilea rand ca se reproduc intr-o masura tot mai accelerata. Cu 10-15 ai ani urma ai vazut cate 2 pui cu o ursoaica, acum cel mai frecvent vezi 3, si in ultimii 2 ani sunt tot mai multi cu 4 pui! (Ar trebui studia motivul!) Problema principala este ca nu stim exact nr. lor (cu metoda folosita in prezent nici nu vom stii), dar sa riscam sa facem un calcul pesimist: daca sunt doar 3000 de exemplare in tara asta si sa luam „doar” 25% sunt femele cu 3 pui: insemana 2250 pui pe an!! Nu stim mortalitatea la pui dupa 2 ani parasiti de mama lor, mai rau de 60% nu poate fi, atunci supravietuiesc 1350 exemplare pe an! Cotele de vanatoare sunt mult mai mici de aceasta cifra. Si daca avem intr-adevar 5-6000? Cand se stabilesc cotele de vanatoare sunt luate in considerare cifrele raportate de fondurile de vanatoare. Unii raporteaza mai mult, dar am la cunostinta de fonduri care nu au raportat nici unul, desi au avut urs. Braconajul: este un fenomen ce este alimentat de nr. mare de ursi. In majoritatea cazurilor nu vanatorii sunt braconierii ci oameni simpli, agricultori, pastori, care sunt pagubiti zi de zi de urs. NU DE PLACERE braconeaza oamenii, ci de disperare. Cine nu ma crede sa petreaca o noapte cu apicultorii dintre Gheorgheni si Lacul Rosu, sau la o stana din HR-dimineata va avea alta parere. Stau aproape de TG MS, aici de 40 ani nimeni n-a vazut urs, anul trecut am avut 4, anul acesta au avut loc 2 atacuri la turmele de oi, ultimul chiar la inceputul lunii trecute. Zilele trecute am cunoscut o familie care sta putin deoparte de restul satului Sacareni (MS), desi traiesc acolo de 40 ani fara ursi, acum nu mai au curajul sa lase copii afara, fiindca mama lor a fost fugarita deja de urs. Saptamana trecuta a fost goana langa ei, si au fost scosi (si nu impuscati!!) 7 ursi din tufarisul aflat la 100 m de casa lor. Cine ar dori sa traiasca asa??? Pentru ei stirea cu cota marita a fost sarbatoare. E usor de vorbit (si pentru mine🙂 ) de la birou, dar nu mi-as dori o viata ca a lor. Pana nu acceptam realitatea, nu vom reusi solutionarea intrebarilor existente: cati exemplari avem, de ce fac tot mai multi pui, de ce vin la gospodari ( nr. prea mare raportat la capacitatea de hranire pt. ecosistemele naturale sau ca stiu instintiv ca iau hrana mai usor?) unde dispar exemplarele mai in varsta (majoritatea intilniti de mine, sau dupa urmele gasite sunt de 3-5 ani – selectie naturala, sau omeneasca?) etc.

    • peterlengyel spune:

      Despre viata ursilor am intentia sa postez pe blog cateva articole in luna noiembrie. Primul dintre ele va fi despre relatia omului cu ursul, in contextul triburilor si popoarelor apropiate de natura. Vor urma si altele, cu detalii despre viata acestor splendide animale. In acele texte veti gasi si raspunsuri la mare parte din chestiunile ridicate de dvs.

    • Doua precizari se impun, dle GEZA, fiindca viziunea dvs. nu include decat factorul „urs”, rupt dintr-un context mult mai vast:
      – braconajul nu este alimentat de numarul crescut de animale- niciodata numarul de animale nu e suficient de mic pentru ca braconajul sa inceteze, cu o exceptie: cand animalul este atat de greu de gasit, incat nu mai merita efortul. Numarul mai mare de animale eventual faciliteaza, dar nicidecum nu cauzeaza braconajul;
      – daca este necesara o reducere a numarului de ursi, de ce se extinde aceasta decizie la nivel national, si nu punctiform, pe indivizii-problema? Si aici, folosind termenul „individ-problema”, va fac un mare rabat de logica, fiindca ignor voit cauzele multor incidente.

  11. Ciprian Hentia spune:

    Va felicit pentru rabdarea de a scrie acest articol-manifest pentru intelegerea si protejarea animalelor salbatice. Sunt absolut de acord cu tot ce contine el. Vreau sa va mai spun ca anul trecut m-am hotarat, dupa mai multa vreme de ezitari, sa ma fac vanator – m-dus la asociatia de profil din orasul meu si am inceput demersurile, scoala de vanator, apoi am dat examenul (si l-am si promovat). Si a aparut dilema: a trage sau a nu trage in ceva viu, ceva frumos si care are locul lui in natura si acelasi drept ca si noi sa traiasca si sa isi perpetueze specia in masura calitatilor individuale. Si daca nu eram foarte hotarat sa renunt la aceasta activitate ( nu o pot numi sport, nici hobby), articolul dvs. m-a convins.

  12. Am omis ceva, dle GEZA: numarul ursilor. Cine poate garanta acuratetea recensamantului? Singura explicatie a incursiunilor ursilor in HR sau MS sa fie neaparat cresterea numerica? Seceta severa din acest 2012, cel mai cald an (ca medie) din istoria inregistrarilor meteorologice, sa nu aiba nici o influenta?? Indiferent de efective, astfel de veri cred ca determina ursii disperati la incursiuni in zone populate sau stane… dupa o iarna calda si uscata, care a aratat a iarna doar de la sfarsitul lui Ianuarie, si a tinut cam o luna- fie ea si cu ger si zapada, o vara secetoasa si calda, un inceput de toamna ca o vara normala, la ce va asteptati? Deficitul de apa in sol este crancen, porumbul a realizat pierdere de 100% la hectar, iar flora salbatica, inclusiv speciile prezente in dieta ursilor, s-a comportat pe masura-> productivitate foarte redusa.
    Chiar ma intreb, angajatii ocolurilor silvice sunt absenti totalmente si nu anticipeaza nimic nici macar in conjuncturi extreme, precum cea de fata? In astfel de ani, trebuie sa te astepti la perturbarea modelelor comportamentale ale TUTUROR speciilor, nu doar ale ursilor! Stii sigur ca intr-un an prost, ursul flamanzeste si va fi silit sa coboare in vale, la un moment dat! Sau ignora deliberat ceea ce anticipeaza, pentru un oarecare castig dupa ce se da liber la masacru?

    CIPRIAN HENTIA: felicitari, sunteti un adevarat vanator. Vanatorul nu e nici sportiv, nici hobbyst cu complexe peniene- exemplul bombonelian… vanatorul poseda o abilitate de folos atunci cand este cazul: pentru supravietuire, si numai pentru asta. In nici o cultura vanatorul nu ucide pentru sport, placere sau trofeu- vanatorul ucide pentru supravietuire, cu respect pentru prada ucisa si grija pentru populatia-prada, care e doar unul din firicelele prin care curge energia in ecosistem. Fiecare flux perturbat determina dezechilibre in lant.
    Cel putin in fata mea ati trecut testul unui adevarat vanator.

    • Géza spune:

      dle Fabian Vanghele: daca cititi cu atentie comentariul meu, puteti constata ca nu m-am bazat pe articole din diferite ziare, sau stiri de la Pro Tv, ci pe propria experienta.
      – in legatura cu braconajul: ati avea perfecta dreptate, daca s-ar realiza un castig material in urma acestuia. DAR majoritatea ursilor braconati sunt ingropati fara nici o urma (de frica legii), deci este clar ca oamenii vor doar sa scape de ursi cu orice pret (afirm acest lucru pe baza spuselor unui paznic de vanatoare). Multe persoane cu care am stat de vorba asteapta solutii de la autoritati, si dupa parerea lor – degeaba, deci iau masuri din propria initiativa.
      – reducerea numarului ursilor se face INTOCMAI punctiform, ca fiecare trebuie autorizat de APM-uri, iar autorizatiile se dau in primul rand la acele fonduri unde s-au inregistrat pagube/atacuri sau prezenta mai multor ursi, pana la epuizarea cotei nationale (ceea ce nu s-a realizat de demult). Neraportarea acestora din timp, atrage dupa sine neacordarea autorizatiilor.
      – numarul ursilor: in comentariul de mai sus mi-am exprimat clar parerea in privinta metodei folosite pt. evaluare populatiei de ursi, de aceea am incercat sa fac un calcul propriu, care sa demonstreze, ca populatia ursilor din Romania este in crestere (fenomen inbucurator, cu conditia sa nu schimbe echilibrul natural al speciei). Datorita profesiei mele (nelegat de urs) petrec mult timp in teren, si tot mai frecvent dau de aceste animale, si cu greu as crede, ca sunt doar cativa exemplare care ma urmaresc in trei judete, sa-mi para ca avem multe🙂. Sigur, conditiile meteorologice din acest an au efect asupra comportamentului lor, DAR eu n-am vorbit doar de anul acesta ci de ultimii 10-15 ani. In cazul zonei TG MS descris mai sus nu numai in acest an au avut loc atacuri, ci si in 2010 un urs salbatic a patruns in gradina zoologica din TG MS, unde a mancat 2-3 mistreti – intr-un an care nu se poate numi secetos. (in luna mai si iunie 2010 a plouat intr-una) Daca cautati articole, sigur mai gasiti cateva relatari pe net despre acest caz.

      • Dle Geza,

        Se vedea ca nu din stirile ProTv v-ati extras informatiile… si nici eu nu luasem in calcul factorul „localnici care doresc sa scape de ursi”… aveti dreptate, acest aspect al fenomenului mi-a scapat, si poate fi deloc neglijabil.
        Totusi, saca am inteles bine, 2 din 3 victime au fost braconieri, iar a treia victima o intamplare nefericita… sunt chiar ruda indepartata, prin alianta, cu acea doamna din Dambovita. Ursi disperati de foame au coborat si au devastat si un numar de pomi fructiferi- deci, desi nu ataca doar in anii secetosi, ursii se incumeta doar cand nu mai au de ales.
        Cazurile din zone mai salbatice- ex. dat de dvs. din Mures- le-as incadra la acel procent de risc, mai crescut in astfel de zone fata de altele, cum ar fi Vrancea, Dambovita, Arges- locuri in care sunt ursi, dar care nu se aventureaza spre zonele populate decat in cazuri extreme, cum ar fi acest an sarac. Conformatia terenului, climatul, altitudinea, densitatea populatiei etc. fac ca agricultura intensiva sa nu ocupe prea mult din teritoriu, ramanand in schimb numeroase zone de padure, munte- salbaticie, intr-un cuvant- in care densitatea populatiei de ursi sa fie in mod firesc mai mare.
        Daca in ansamblu va referiti la trei judete, si acelea sa fie exact Harghita, Covasna, Mures (dvs. fiind maghiar, am presupus ca la acea zona va referiti), atunci nu ma mira ca aparitiile sunt mai frecvente acolo. Eu chiar consider ca e un echilibru, fiindca nu ati ajuns sa vorbiti de atacuri, ci inca de aparitii. Zona e mai bogata in hrana salbatica, mai ferita de capriciile climatice ale zonelor mai joase, ursii au inca frica de om… ca amator, cred ca e o situatie departe de a fi numita problema. Poate ca-mi scapa unele aspecte, desigur, dar nu pare a fi o situatie critica.

  13. Laura Seles spune:

    Un articol minunat! m-a umplut de speranta dupa ce zile in sir, in deprimarea mea, am crezut ca sunt singura din tara asta care „tin cu ursu”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s