Rangerul, ursul și braconierul

Mă uitam pe Facebook la o fotografie cu rangeri din Africa, mai concret 3 dintre cei 20 de africani care patrulează în cele 5.000 de hectare ale Nakavango Estate din apropiere de Cascada Victoria; oameni angajați de International Anti-Poaching Foundation. În imagine se văd oameni hotărâți, cu armele ținute în direcția de înaintare, străbătând desișul verde, Paradisul a cărui faună sunt meniți să o protejeze în fața braconierilor. Tshabangu, unul dintre ei, a fost anterior gardă de corp/ securitate, pentru turiști care vizitează zona. Un comentariu la imagine zice “God bless them!” “Dumnezeu să îi binecuvânteze!”… Chiar că au nevoie. Bănuiesc că nici braconierii din zonă nu sunt mai puțin hotărâți.

Cândva a existat și pe la noi ceva de acest gen, măcar o vreme, prin Rezervația Biosferei Delta Dunării. Dar mafia a găsit modalități de lichidare a acestui sistem de protejare a naturalului. Am încercat cândva să îl întreb pe dr. János Botond Kiss despre aspectele delicate ale braconajului deltaic, dar cine vorbește despre astea? A existat cândva pe la începutul anilor 1990, Corpul de Pază și Inspecție a Deltei Dunării… karatiști, judokani, care aveau abilitatea fizică de a se pune în fața elementelor infracționale ale peisajului deltaic. Dar praful s-a ales. Se zvonește că a mai dispărut câte unul dintre ei în imensitatea bălților, dar sunt aspecte complicate despre care rar se vorbește mai deschis. Se mai zice că a fost prins la braconaj un apropiat al premierului de atunci, iar consecința a fost că șeful Corpului de Pază a trebuit să își dea demisia, să își ceară transferul în locuri mai retrase.

Cum arată braconierii și rangerii de pe la noi? O parte a braconierilor sunt oameni marginali în societate, periculoși că nu mai au nimic ce pierde; aceștia braconează de foame, umblă în grupuri mici, mai greu se percepe prezența lor în peisaj… dar ei sunt acolo, păstori, tăietori de lemne, locuitori de pe la margini de sate șamd. La fel de periculoși sunt bogătașii care au mult de pierdut și care ies la braconat din plăcerea de a ucide, ca mod de distracție când nu mai găsești ceva mai uman de făcut pe această Planetă. Aceștia nu se feresc, pot fi văzuți cu grupuri de mașini de teren pline de vânători/ braconieri dotați cu arme moderne, echipamente de vedere pe noapte șamd; aceștia împușcă orice le iese în cale, ei știu că un telefon rezolvă orice, și mai ales nu trebuie să îți faci probleme pentru astfel de nimicuri cum ar fi braconajul – totul este să ai prieteni unde trebuie.

“Braconajul cel mai incredibil” este cel făcut de vânători la mod organizat, culmea – legal, prin supraevaluarea drastică a efectivelor de animale sălbatice… fără nici un contact cu realitatea… în scopul alocării unor cote de împușcare care au efecte incalculabile asupra viabilității populațiilor, până și în așa-zise “arii protejate”. La cât de puțini cerbi sunt în peisajele noastre, în mod normal nu ar putea să fie executat nici unul de către vânători… dacă ar exista măcar minima moralia a bandiților. Cum treci de frontiera noastră către vest, vezi căprioare multe la modul frecvent, ziua, oriunde prin peisaj… la noi este o minune să vezi câteva. Evident, cauza este vânătoarea și braconajul scăpate de sub orice control.

Pe lângă braconierii/ vânătorii locali, mai primim în peisajele noastre și o infuzie de braconieri/ vânători de prin Germania, Italia șamd… iar dacă faci o plimbare pe lângă ceva lac sau baltă unde se adună păsări de apă, vei vedea cantitatea incredibilă de cartușe trase. E aproape incredibil că în asemenea condiții mai există pe la noi păsări de baltă, sau că mai supraviețuiește cerbul… ursul. Câte sunt în realitate, nimeni nu știe, pentru că nici nu se vrea să se știe (pe lângă dificultatea reală a evaluărilor din teren).

Am fost sunat de la Radio Guerrilla/ Liviu Mihaiu pentru a face câteva comentarii referitoare la situația actuală (24 septembrie) cu urșii – braconierii – vânătorii – campania mediatică împotriva animalelor sălbatice șamd. Este interesant de văzut cum lobby-ul de vânătoare încearcă să își promoveze interesele, indiferent de realitatea din teren… probabil că există bune relații cu anumiți reprezentanți ai presei. Plus că și cei din media au nevoie de senzațional, pentru a crește vânzările sau audiența… Cu toate aceste eforturi de manipulare, opinia publică este de partea ursului… ceea ce arată că societatea noastră mai are și licăriri de uman. Dacă vezi sutele de like-uri la articolele care vorbesc de necesitatea protejării animalelor în fața braconierilor/ vânătorilor, vei înțelege la ce mă refer.

Care este însă situația din teren? Cei numiți rangeri sunt puțini, slab plătiți, lipsiți de echipamente și mai ales lipsiți de orice susținere politică… ceea ce se vede. Poți parcurge un milion de km prin arii protejate din România și nu vei vedea mai mult de 1-2 rangeri, eventual interesați să păzească “vânatul”. Diferența este la fermele piscicole, unde imediat se face simțită prezența celor care se ocupă de stoparea furtului de pește… în rest, pace bună. Un om care era angajat să protejeze natura prin peisajul de zeci de mii de hectare din Parcul Național Munții Rodnei – Rezervație a Biosferei, când a întâlnit un grup de braconieri bogați a fost sfătuit să plece imediat, dacă vrea să plece pe picioarele lui; așa a făcut. Te poți întreba, cine poate monitoriza 22,66% din suprafața țării (doar siturile Natura 2000). Când vorbim de protejarea valorilor naturale de pe suprafața unei țări, este nevoie de o prezență semnificativă în teren, de capacitate de deplasare de la un punct la altul în teren accidentat, ceea ce ar însemna dotarea structurilor cu vehicule de teren adecvate peisajului; acestea au nevoie de carburant, ca să nu prindă rădăcini în garaj. Fără o prezență semnificativă a personalului în teren, nu se reușește monitorizarea situației măcar în ariile protejate, nici atât descurajarea agresiunilor asupra valorilor naturale. Fără personal suficient, dedicat, hotărât să protejeze cerbul în fața braconierilor… evident că populația cerbilor este viabilă mai ales pe documentele povești-vânătorești. Deci, de fapt, se face ”salvarea naturii pe dischetă”, așa cum era o glumă amară în trecut.

Dacă nu există vehicule de teren, carburant, echipamente de comunicare, cine poate să îi urmărească pe braconierii care au echipamente ultimul răcnet. Îți dai seama cât de impresionați ar fi braconierii, vânătorii italieni șamd, când după mașinile lor de teren ar veni în fuga pe jos unul “de la mediu”… cu ecuson de ranger. Fără drept de control, fără armament, fără susținerea din partea colegilor prezenți… care prin privire par hotărâți să protejeze ursul, capra neagră, cerbul. Această situație nu este produsă de hazard, ea este rezultatul implementării deciziilor unor mafii interesate de exploatarea naturalului, indiferent de consecințe.

Oricum, situația este dură, complicată, iar soluții clare și implementabile nu se prea arată. În privința conservării biodiversității, a managementului ariilor protejate, a finanțării adecvate a structurilor necesare protejării naturalului, autoritățile statale sunt ca inexistente. Paza din teren este făcută de niște oameni care “protejează animalele” doar pentru ca găștile lor să le poată împușca. Rare sunt excepțiile de la această regulă, poate chiar inexistente. În acest context, când auzi că un braconier ilegal sau legal a ajuns în contact cu ursul încă viu… nu poți zice că te deranjează, din contră. Apare o admirație față de sălbăticiunea care moare cu demnitate, ucigând agresorul. A fost percheziționată casa braconierului omorât de urs în Dâmbovița… și au fost găsite capcane de fier care prind ursul de picior… în care animalul se chinuie sfâșiat de durere,… precum și variate “trofee”. Credeți că prin zonă nu se știa de stilul de acțiune… dar pe cine interesează… animalele sălbatice. Apar văicărelile când ursul, adevăratul ranger, ca un zeu sălbatic care face dreptate, îi trage braconierului o ultimă labă… înălțătoare la cer.

© dr. Peter Lengyel

Urșii simplu
Câteva aspecte din viața urșilor

Omul are în mod natural un respect față de Urs… și invers. Asta provine din experiența unuia cu celălalt! În general luat, urșii din Carpați au un comportament foarte pașnic în relația cu oamenii; este aproape incredibil cât de puține sunt cazurile de atac asupra oamenilor, când te gândești că este vorba de un carnivor mare, care are oricând puterea să ucidă un om. Totuși, extrem de rar o face și mai ales când se apără… pe când oamenii ucid numeroși urși. Înălțimea la greabăn a unui urs brun carpatin este de circa 90-150 cm, dar în general dimensiunile sunt supraestimate de cei care văd un exemplar în natură. Greutatea urşilor adulţi este de multe ori supraevaluată; la 33 de masculi cântăriți, greutatea corporală maximă a atins și 440 kg, iar la 12 femele, maximul a fost de 303 kg (Almăşan, Vasiliu, 1967). Oricum… Ursul este impresionant, iar când se ridică în două picioare un exemplar mai mare poate avea și peste 2,5 m înălțime. Nu te pui cu el sau ea la trântă, că sigur nu ai șanse, chiar deloc.

Dacă ursoaica cu pui și omul ajung să se întâlnească… pot să apară situații conflictuale; puii pot urca rapid în copaci, iar ursoaica are tendința de a intimida omul, venind repede spre el dar oprindu-se la 2-5 metri; probleme mai mari nu se creează în general. Dacă omul este mult prea aproape de pui, ursoaica poate să simtă că progenitura îi este prea amenințată și poate ataca la un mod mai dur, ceea ce înseamnă că în principiu poate să și ucidă omul, deși în general vrea doar să îl vadă plecat din zona puilor. Poți avea impresia că este o mamă bună și încearcă să își protejeze urmașii, cum poate.

(…)

Ursul Zeu

Oamenii trecutului trăiau în peisajul natural și aveau contact direct și zilnic cu vastitatea forțelor Naturii; cu ceea ce se naște, cu ceea ce persistă și ceea ce dispare, cu ciclicitatea transformărilor; trăirile lor, ritualurile, modul de existență – se legau de Natură în milioane de feluri. Ei făceau parte din comunitatea vietăților din peisaj, zeificând elementele dominante cu care aveau ocazia să se întâlnească nemijlocit… iar Ursul era acolo. Ursul a devenit o Zeitate în vechile culturi umane formate în peisajele locuite de ambele specii: Ursul și Omul. Dacă ai ocazia să discuți cu un amerindian din careva trib din zona care azi este Canada… poți avea surpriza să deslușești o abordare non-carteziană, în care omul este o ființă a pădurii… mai apropiat de a înțelege esența Ursului decât orice zoolog, etolog, bio-chimist șamd.

Oamenii aceia “primitivi” aveau așadar o gândire radical diferită de cea a omului “civilizat” actual care izolat de Natură într-o nișă societală ultraspecializată, își face impresii din ce în ce mai lipsite de realism. Omul acela al trecutului sălbatic a ajuns să cunoască bine viața celorlalte specii cu care conviețuia, și le putea înțelege existența la un mod intuitiv și mult mai profund decât omul actual postmodern poate să își închipuie. În acest context, viziunea despre Lume… o viziune pe care noi îngâmfați am considera-o primitivă, avea o extraordinară adecvare la Natural; apare o simbolistică, animale-zeu, ceremonii, ritualuri, sacrificii, trăiri de comuniune cu existentul șamd, o viață spirituală care lipsește de la preoțimea actuală consumeristă, cea pervertitoare de copii, ahtiată după bani și Lamborgini, precum și din masele turmelor de oi proaste.

Ursul și Omul. Două specii cu multe asemănări… căutând fructe de pădure și animale de vânat, ciuperci și faguri de albine… Două specii omnivore, care își cunosc mediul de viață, ființe capabile să exploreze și să exploateze, să fie vârful piramidei trofice… aparent invincibil de puternici… dar având fiecare sensibilitatea lui. Când omul se uită la Urs, față în față, apare senzația că dincolo de deosebirile externe, te uiți la o entitate oarecum similară cu tine, temerară, inteligentă, agilă și independentă, o ființă doritoare de liniște, destul de puternică pentru a se situa deasupra „altora”, o ființă puternică și abilă, cu înfățișări variate, iubindu-și puii și apărându-i până la auto-sacrificare, simbolizând incredibila forță a „anima”, a sufletului viu, totuși o ființă vulnerabilă. Omul trecutului simțea o fraternitate față de Urs și poate că îl poți înțelege.

Ursul, natural și nu doar atât, era privit ca un mesager sacru între Lumi. Constelațiile Ursa Mică și Ursa Mare erau privite pe Cer în nopțile senine. În continentele emisferei nordice, de milenii era stimat ca ființă mitologică, perceput ca fiind strămoș al variatelor triburi și posesor al puterii de a comunica în sfere unde omul nu are acces. Retragerea subterană pentru „hibernare” și „renașterea” din primăvară era o frumoasă metaforă dătătoare de speranțe. Prin retragerea de iarnă, în bârlogul săpat sub rădăcini sau sub stânci, ursul dădea senzația că știe când merită să se retragă, să dispară și știe când la primăvară vine momentul să aibă din nou activitate. Un simbol al renașterii anuale a viului.

Cum a devenit Ursul o ființă sfântă? Zeița ursoaică a grecilor antici Callisto, nenumăratele legende, credințe, mitologii, zeificări ale ursului în Eurasia și America de Nord la popoarele din natură, arată cât de important era acest animal pentru omul care exista în peisajul sălbatic. Mitologia grecească din antichitate considera ursoaica simbol al auto-sacrificiului matern. Respectul, iubirea față de el, observarea asemănărilor, zeificarea dar și uciderea lui erau parte a existenței umane. Pare ciudat, poți să ucizi ceea ce consideri că ar fi o zeitate? Dar constați și abordările metaforice asemănătoare ale consumului trupului și sângelui din textele creștine… Aici este trupul meu, aici este sângele meu. Cu ursul de cavernă, omul primitiv împărțea și grotele care ofereau o oarecare protecție în cruntele friguri glaciare. Dacă ai văzut cum arată ursul actual, și dacă ai văzut dimensiunile la care ajungea ursul de cavernă… poți să înțelegi ușor de ce omul primitiv, îmbrăcat în niște piei de animale, avea un respect atât de mare față de urși. Îl respecta, și mai mult decât atât, îl considera Zeu – zeul de a cărui bunăvoință avea nevoie.

Va urma…

Acest articol a fost publicat în Animal Salbatic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Rangerul, ursul și braconierul

  1. Razvan spune:

    Cateodata imi doresc ca toti braconierii si jegurile numite „padurari” sa fie transformati in animale si haituiti pana isi dau sufletul. Langa casa socrilor mei, in Olt, este o padure (rest fata de cea care era inainte) defrisata cu acordul padurarului noaptea. In urma cu cativa ani, puteai sa vezi fazani, iepuri, din cand in cand cate o caprioara, mai auzeai cate un porc mistret, dar incepand de anul trecut, n-am mai vazut nimic. Cand umblii prin padure ai mari sanse sa te prinzi in laturile puse pentru braconaj.

  2. Ana-Maria spune:

    Hm! Mi-a ramas in minte o secventa din Matrix.
    Robotul spune unui om pe care l-a luat prizonier ceva de genul:
    Ce sunteti voi? Voi nu sunteti mamifere. Mamiferele traiesc in comuniune cu natura. Voi va asezati intr-un loc pana epuizati si distrugeti toate resursele, apoi va mutati in altul ca sa faceti la fel. Asta e definitia virusului, voi sunteti virusi!

  3. peterlengyel spune:

    http://observator.ro/172568/au-ucis-un-urs-cu-topoarele-172568.html

    Poliţiştii din cadrul Postului de poliţie comunal Tisău au prins în fragrant delict doi bărbaţi, din comuna Tisău, la scurt timp după ce au braconat un urs. În ziua de 8 noiembrie a.c., poliţişti din cadrul Postului de Poliţie Tisău au descoperit în timpul unei acţiuni, doi bărbaţi, în vârstă de 41, respectiv 35 de ani, ambii din localitatea Tisău, judeţul Buzău la scurt timp după ce aceştia au ucis un urs. Cei doi sunt suspectaţi că au prins ursul într-un laţ, pe care îl amplasaseră pe un fond de vânătoare de pe raza comunei Tisău, iar în momentul în care animalul a căzut în capcană, l-au omorât cu topoarele. Cei doi bărbaţi au fost reţinuţi pentru 24 de ore, pentru comiterea infracţiunii de braconaj. Administratorul fondului de vânătoare a estimat valoarea prejudiciului cauzat la aproximativ 40.000 de euro, întrucât ursul vânat ilegal face parte dintr-o specie ocrotita de lege.

  4. Pingback: European Wilderness Society Rangers, wildlife and poachers - European Wilderness Society

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s