Creativitate științifică și artistică – pentru bani

„Out of ourselves we can never pass, nor can there be in creation what in the creator was not.” – Oscar Wilde

Creativitatea intelectuală-artistică este cea care ne face diferiți în mod vizibil de celelalte ființe vii. Ea este cea care a stat la baza operelor de artă realizate până acum, ca și la baza progresului științific. De fapt, constatăm că fără a avea creativitate manifestă, noi încă eram sus în copaci și trăgeam de banane. Înțelegerea Lumii prin analiza rațională a realităților stă la baza științei: în era modernă a ultimilor 250 de ani, știința a luat locul religiozităților variate, ca modalitate de interpretare și înțelegere a Lumii, ca fundament al unei societăți din ce în ce mai umane…

 

Creativitatea artistică îți dă libertate nemărginită în domeniul muzical, fotografic, grafic șamd… În domeniul științific, creativitatea deși esențială, trebuie să păstreze un bun contact cu realitatea rațională, în sensul să fie capabilă să explice și să prezică mai bine fenomenele, decât abordările de până atunci. Cred că este evident valoarea inimaginabilă a intelectului uman relevant, a capacității extraordinare a geniului… savant sau artist… în comparație cu marile mase de oameni din mediocritate. Este interesant de privit și comparat trecutul cu prezentul, cam pe ce sunt orientate aceste minți sclipitoare și de ce contexte sociale/administrative/ financiare sunt ele controlate.

 

Probabil că mare parte a oamenilor nu va avea niciodată legătură directă cu creativitatea artistică și chiar mai puțin cu cea științifică, în sensul că foarte mulți oameni sunt constrânși să lupte pentru supraviețuirea minimală, și nici nu au de unde să aibă educația necesară pentru preocupări de acest gen; totuși, probabil că diferența de fundament dintre creatori și ceilalți este existența versus inexistența unei determinări interioare, sufletești, a atracției față de creativitatea artistică și/ sau științifică. Probabil ca oamenii din respectiva majoritate nu au nevoie de creativitate în viața lor personală. Ei sunt uriașele mase de executanți, care fac prin munca lor ca societatea să existe, dar nu au capacitatea să producă acea noutate care face ca societatea să progreseze… pe baza descoperirilor științifice, a inovațiilor tehnologice și a dezvoltării artelor apte de a produce frumusețe… armonie… fericire.

 

Există persoane care au zugrăvit pereții și au vopsit gardul, alții care au creat opere de artă picturală sau arhitecturală care te fascinează… dacă ai ocazia să le vezi… și capacitatea intelectuală de a le pricepe. Unii oameni nu au învățat să citească, alții au scris opere literare impresionante. Niște persoane au realizat opere științifice care stau la baza modului nostru de a vedea și percepe/ înțelege Lumea, oameni care au fost capabili să deschidă noi perspective care apoi să fie finisate și detaliate de hoardele de epigoni. Creativitatea mare, cea deschizătoare de drumuri noi, de noi perspective, cea care schimbă paradigmele, necesită o genialitate care să dea șansă de apariție a ideilor noi, a noilor abordări mai cuprinzătoare, care pot explica și previziona mai bine ce anume se întâmplă în Lume.

 

Există o similaritate între creativitatea artistică și cea științifică, deoarece ambele necesită o dăruire extraordinară… chiar totală față de subiect: o dăruire la modul cel mai sincer posibil, o iubire a acelui domeniu, interesul personal de a înțelege și de a dezvolta subiectul la un mod artistic-original… sau științific-original. Devine evident că o activitate creativă de acest gen nu se poate face pentru bani, sau nu prioritar pentru bani. Nu există sume cu care să îl poți face pe Darwin să lucreze decenii pentru scrierea acelor cărți. Nu există bani pentru care cineva să picteze Mona Lisa/ Gioconda… pentru asta trebuie ca sufletul și intelectul tău să fie chiar Leonardo da Vinci; nu există bani pentru care cineva să proiecteze Sagrada Familia… pentru asta tu trebuie să fii Antoni Gaudi și să lucrezi la subiect… susținut și înflăcărat timp de decenii… până la momentul în care te lovește un tramvai.

 

În ultima vreme, în epoca societății de consum, lucrurile se schimbă radical. Pentru a face cercetare, este nevoie de bani, resurse financiare consistente. Cei care orientează finanțarea, predefinesc în mare parte și direcțiile de cercetare și tipul de rezultate la care trebuie să se ajungă, totodată au control asupra utilizării acestora. Finanțarea cercetărilor poate sugera sau chiar prevedea la ce rezultate „trebuie să se ajungă”, adică ce „trebuie demonstrat” conform contractului, spre exemplu că poți arunca în mare deșeuri nucleare fără a periclita ecosistemele, sau că activitățile miniere de suprafață duc la crearea de noi habitate… bune pentru biodiversitate. Corporații de bioinginerie și medicamente, dezvoltatoare de tehnologie sau de soft, și mai puțin vizibil dar cu atât mai finanțat domeniul militar și cel al serviciilor de informații… atrag o bună parte a creierelor capabile de a face știință… iar rezultatele capacităților lor creative și intelectuale sunt folosite și controlate de structurile care îi angajează.

 

Analizând situația științei actuale, se poate constata că finanțarea acesteia este controlată de grupuri de interese politico-economice care dețin puterea decizională. Așadar, resursele sunt direcționate către cercetarea subiectelor care prezintă interes pentru acele grupuri care decid alocarea banilor (manipulare genetică, biotehnologii, armament nuclear și biologic, tehnologii de comunicare etc), astfel că știința este utilizată ca o cârpă cu care îți ștergi bocancii. Oare ce procent din finanțarea cercetării din UE este alocată cercetărilor nucleare? 75%? Cercetarea, știința de vârf, a ajuns astfel înhămată la interesele agribusiness (GMO, chimizare etc) a industriei militare, telecomunicațiilor șamd, toate controlate de grupuri de interese puternice din punct de vedere economic (și deci și politic).

 

Cumpărarea de expertiză științifică face ca cel care deține controlul asupra banilor să poată demonstra ceea ce vrea, cumpărând cercetarea necesară. În aceste situații, concluziile raportului sunt preexistente, sub forma sintagmelor de genul „investiția este benefică pentru mediu și nu produce distrugere sau riscuri”… doar datele trebuie ajustate. „Dezbaterile publice” sunt simple caricaturi care mimează “ceea ce ar fi trebuit să fie”, iar deciziile „dezvoltării” sunt preexistente… cu foarte rare excepții, mai cu seamă reprezentate de situații totalmente scandaloase. Cumpărarea adversarilor, introducerea de cai troieni în mișcările de opoziție, iar în cazul situațiilor când astea „nu rezolvă problema”, discreditarea oponenților, alipirea de ei a unor „iraționalități” și „ignoranțe” este o tactică replicată deja de milioane de ori.

 

Societatea consumeristă modernă îi sugerează-forțat copilului, prin 1.000 de metode, că succesul uman se măsoară în bani. Nu mai contează să creezi Sagrada Familia, nu mai contează Evoluția Speciilor sau Teoria Relativității, ci contează pentru câți bani poți scoate la produs creativitatea ta, cu cât te poți vinde… indiferent la ce folosește și în ce scopuri este utilizat ceea ce ești pus să lucrezi. Nu mai contează ca tu să fii autorul unei opere științifice care aduce noutate reprezentativă și benefică pentru civilizație, contează să te plătească bine ceva laborator de cercetări în domeniul armelor biologice, ceva corporație care produce GMO-uri… Ești bine plătit și nu mai contează ce consecințe are munca ta… ești chiar fericit, iar restul nu mai contează.

 

James Lovelock, fost cercetător la NASA, zicea că dacă cercetătorul vrea să se poată ocupa de întrebările pe care le consideră importante la modul real, el trebuie să caute să fie independent financiar. Ușor de zis. Dar, altfel, se ajunge la faza când „acum sunt bani pentru a demonstra încălzirea globală”.

 

Evident că o astfel de situație face ca în Lumea actuală post-modernă știința să fie privită ca o preocupare care poate produce bine sau rău în societate, depinde cum este folosită… și de cine. Cum este ea finanțată? Câteva exemple relevante de “domenii ciudate” pot să fie organismele modificate genetic, agricultura chimizată, armamentul nuclear și armele biologice, dezvoltarea unor softuri agresive care distrug sistemele informatice ale adversarilor sau permit extragerea de date…, dezvoltarea platformelor de manipulare în masă șamd.

 

Sistemul actual este de așa natură încât chiar dacă vorbește de libertate, de fapt există o libertate-controlată, ținută în chingi birocratice și financiare inimaginabile. Te poți întreba, dacă Darwin ar fi fost angajat pe undeva, nu îl puneau „să facă curat prin depozit”, eventual să facă o colecție de „ceva” și să scrie o lucrare despre ele? Ne putem întreba, dacă Darwin ar fi fost constrâns să depună diferite proiecte cu stufoasa lor birocrație, scrise pe gustul finanțatorilor, să facă rapoarte și bugete, dacă făcea foi de deplasare și calcula kilometri și carburant, reușea cumva să se afunde printre hârtii care veșnic au o mică problemă cu ștampila care trebuie să fie în când în colțul X, când Z sau Y deasupra semnăturii… poate că noi și acum eram lipsiți de roadele intelectului lui creativ, care stă la baza înțelegerii Lumii aflate în evoluție…. La fel cu Giordano Bruno, Galileo Galilei, Albert Einstein, Alfred Russel Wallace, … Goethe șamd. Dacă mintea lor stătea la deadline-uri și obligația de a publica în jurnalul cu factor de impact X, poate că și acum aveam o viziune XXX asupra Lumii similară cu cea a pitecantropilor. Exista riscul mare ca ei să se înece în birocrație și calcularea de punctaje care să măsoare performanțele lor intelectuale, științifice. Iar dacă manuscrisele lor revoluționare erau citite de ceva editori care a priori erau deținătorii Adevărului și știau că evoluție-așa-ceva-nu-se-poate,… exista și varianta ca acele scrieri să fi fost aruncate la gunoi.

 

Creativitatea are nevoie de momentele extraordinare când sufletul-intelectul se revarsă în capacitatea persoanei de a crea artă, știință sau o simbioză a acestora. În lumea birocrației constrânse în programe fixe, îți poți închipui poetul mergând la muncă unde scrie 8 ore… și îți poți închipui cam ce poezii poate să producă, la comandă, un robot imbecil. Îți poți imagina că cineva ar fi venit să facă punctajul lui Aristotel sau Kant, să vadă cât a lucrat și dacă a făcut bine treaba? La fel Mozart, Beethoven, Monet, Salvador Dali… șamd.

 

Tinerii artiști sunt angajați azi în firme de publicitate și de producere de soft și puțini mai rămân liberi pentru a face muncă de artist, adevărată… liberă… nu aflată în solda corporațiilor adică a manipulărilor prin reclame. Artistul, fără publicitatea realizată de unii sponsori, nu se știe cât ar putea să supraviețuiască. Poate unul ici, altul colo… dar nu în număr consistent. La fel cei interesați de știință…  Riscurile supraviețuirii “pe o piață instabilă”, fac aproape imposibilă existența artiștilor și savanților/ experților liberi, așa că aceștia devin înregimentați în diferite structuri care au agendele lor, departe de cele care ar fi în interesul general al societății umane. Așadar, cercetătorul angajat în sistemul de unde primește salarizare, este constrâns să cerceteze „ce trebuie” și să își țină părerea pentru discuții eventual între prieteni. Astfel de cercetători au mandatul să producă cunoaștere sub contract de confidențialitate… controlată de cei care îi au ca sclavi angajați. Incredibil?

 

Până nu demult, în Japonia energia nucleară era considerată sigură, dar dezastrul de la Fukushima a arătat cam ce capacitate intelectuală de prevenire…, de management a dezastrelor există până și în această țară care simbolizează perfecțiunea tehnicii și managementul de performanță. Dacă explodează o centrală nucleară, este un dezastru local sau regional, cu implicații în timp și spațiu, uneori la mare distanță. Dar a te juca cu organisme biologice contaminante, cu niște bacterii sau virusuri… și a le transforma în arme biologice… este o cu totul altă situație. Te poți întreba, unde găsești oare un expert realmente independent, capabil să analizeze problematici de energetică nucleară, impact de mediu al unui proiect sau al unei strategii de dezvoltare, organisme modificate genetic (GMO) șamd? Unde este un expert în arme biologice care să analizeze riscul cercetărilor militare din acest domeniu… un expert care să fie în afara sistemului și să aibă credibilitate? La experți în GMO… există câțiva dezertori care s-au săturat din variate motive de apartenența-formală la sistem și au ieșit pe margine, eventual implicați în ceva organizații neguvernamentale… dar nu ai cum să evaluezi care este afilierea lor reală… cât de mult sunt niște simple cârtițe… niște cai troieni.

 

„Știința” este utilizată ca oferind credibilitate în tot felul de reclame promovate intensiv prin mass media, în care actori profesioniști joacă „savantul deștept și ciudat”, manipulând masele de creduli… pe baze științifice. Un asemenea sistem face ca scopul nobil al cercetării și al artei să se transforme în mecanisme de manipulare a maselor, scopul nobil al științei ca iubire a cunoașterii este pervertit la rangul de creatoare de arme biologice, ciomag în mâna celui care deține virusul ucigaș, bacteria mortală, împreună cu antidotul. Este oarecum o capcană prin care cele mai luminate minți sunt atrase, absorbite, anihilate sub controlul corporatist și al unor agenții la fel de controlate. Incredibil că geniul uman poate să pice în asemenea capcane create de societate.

 

Există azi echipe de cercetare care lucrează la detaliul-detaliului la careva subiect, și desigur că prin eforturile lor se avansează în cunoaștere. Există o competiție acerbă, o goană furibundă pentru a mai afla ceva detaliu și a publica mai repede decât echipa competitoare… Dar nu mai există “nici un fel de timp” pentru abordarea marilor subiecte… care trebuie gândite în liniște… poate decenii… așa cum zicea Einstein… să se retragă în liniștea clădirii unui far, la malul mării. Marile progrese în înțelegere rezultă din schimbările de paradigmă, cum a fost cea concepută de Darwin sau Einstein. A fost nevoie de geniul creator al câte unui om, care să adune date, să le sistematizeze, să analizeze subiectul o viață întreagă, plin de pasiune sinceră și dăruire nelimitată în încercarea de a înțelege esența fenomenelor. Doar așa se putea să apară cumva o șansă minusculă de a avea Ideea care să revoluționeze domeniul… idée care apoi a trebuit să fie formulată în așa fel încât ea să devină inteligibilă, sub forma unei teorii testabile și de alții. Deși științele progresează în analize ale detaliilor și există o uriașa cantitate de microefervescență, totuși mari reinterpretări par să fie oarecum mai rare față de uriașul aparat pus în mișcare; te poți întreba, oare sistemul acesta favorizează doar cercetarea micilor detalii-de-detalii și nu este apt de a oferi condițiile pentru progresul înțelegerii marilor sisteme?

 

Se constată că marii gânditori… savantul deschizător de drumuri, ca și artistul creator, sunt în mare parte în afara sistemului acesta al evaluărilor în bani, al punctajelor de 2 lei și al altor mizerii birocratice. Atât creatorul de artă cât și creatorul de știință lucrează pentru că așa este firea și starea lor naturală, asta le produce satisfacție și împlinire. Lucrează pentru ei personal și pentru umanitate, nu pentru bani și nu pentru corporație, nu pentru agenția care îi angajează. Desigur, există artiști disponibili să lucreze la reclamele manipulatorilor în masă, savanți disponibili să lucreze la comandă pe bază de contract, spre exemplu la studii de impact ale proiectelor care distrug biodiversitatea, dar aici ei seamănă mai mult cu Șacalul sau alt lichidator, care înțelege țelul, execută acțiunea, ia banii și pleacă.

 

Parcă ar fi două specii diferite, una a creatorilor adevărați de științe și arte… care au trăit pentru aceste scopuri, pentru înflorirea umanului civilizat… o alta a “artiștilor” care contribuie la o mai facilă manipulare a maselor, o lume a târâturilor care aleg să fie plătite pentru a face “studii de impact” care pretind să demonstreze că betonarea va face biodiversitatea mai exuberantă, cei care au făcut posibilă existența semințelor sinucigașe sau a armelor biologice de distrugere în masă.

 

În lumea modernă-postmodernă actuală, se ajunge ca știința și arta să își piardă acea sacralitate pe care o avea (măcar) în sufletul celor care își dedicau viața acestor preocupări. Acum faci artă și știință pentru bani… iar cei care nu așa fac sunt marginali și nesemnificativi: asta înseamnă că artistul și omul de știință sunt puternic controlați de cei care pot să ofere banii. De la Știința care duce omul către cunoașterea Lumii, se ajunge la o știință în care prioritară este în cel mai bun caz relevanța socială imediată, cu rolul de a crește competitivitatea economică. Astfel știința devine o oarecare unealtă în mâna grupărilor puternice economic și politic, situându-se din ce în ce mai departe de a fi un factor de echilibru, o analiză rațională a realităților.

 

O astfel de situație duce la subminarea esențialului din artă și știință… subminează libertatea de gândire, de exprimare, de creativitate și de cunoaștere. Acum, când omenirea are nevoie de a fi aptă să analizeze marile subiecte, esențiale pentru viitorul civilizației, geniile sunt absorbite în laboratoare corporatiste și ale “agenturilor”. Creatori de artă ai vremurilor apuse, gânditori, savanți… cu toate dificultățile existenței, pare că au fost mai norocoși și mai liberi decât cei din lumea actuală? Pare aproape incredibil. Einstein, Darwin, Giordano Bruno, Galileo Galilei, Stephen Hawking, mă gândesc la ei cu sentimente de curiozitate, admirație, și chiar iubire față de omul genial prin faptul că îl interesează Lumea și își investește toată viața în înțelegerea realităților, și reușește să deschidă noi orizonturi intelectuale, are capacitatea să aibă dreptate chiar și în cazul când este ars pe rug de prostimea conducătorilor imbecili și habotnici, care au pierdut din sufletul lor orice urmă de uman.

 

© dr. Peter Lengyel

PS. “Instead, intellectuals are now typically public employees, even if they work for nominally private institutions or foundations. Almost completely protected from the vagaries of consumer demand („tenured”), their number has dramatically increased and their compensation is on average far above their genuine market value. At the same time the quality of their intellectual output has constantly fallen. (…) What you will discover is mostly irrelevance and incomprehensibility. Worse, insofar as today’s intellectual output is at all relevant and comprehensible, it is viciously statist. There are exceptions, but if practically all intellectuals are employed in the multiple branches of the State, then it should hardly come as a surprise that most of their ever-more voluminous output will, either by commission or omission, be statist propaganda. (…) Even if most intellectuals have been corrupted and are largely responsible for the present perversities, it is impossible to achieve an ideological revolution without their help.”
– Hans-Hermann Hoppe, professor of economics at the University of Nevada, Las Vegas.
http://mises.org/etexts/intellectuals.asp

Acest articol a fost publicat în Despre Cunoastere. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Creativitate științifică și artistică – pentru bani

  1. Gelu RUS spune:

    Violent de realista analiza ta.
    Super

    • peterlengyel spune:

      „Intellectual property rights has very little to do with individual initiative. I mean, Einstein didn’t have any intellectual property rights on relativity theory. Science and innovation is carried out by people that are interested in it. That’s the way science works. There’s an effort in very recent years to commercialize it, like they commercialize everything else. So you don’t do it because it’s exciting and challenging, and you want to find out something new, and you want the world to benefit from it. You do it because maybe you can make some money out of it. I mean that’s a… you can make your own judgment about the moral value. I think it’s extremely cheapening, but, also destructive of initiative and development.”

      Noam Chomsky

  2. Marian Tudor spune:

    Peter, no comment. Ai perfecta dreptate. Bun, si? Solutia? Cum sa faci sa supravietiesti ca om de stiinta si in acelasi timp sa-ti pastrezi independenta? Cum sa faci sa nu te prostituezi cerebral si in acelasi timp sa poti plati facturi si cumpara paine? Cum sa faci sa poti rumega o idee, o teorie, cand daca nu publici in jurnale cu factor de impact de nu’s cat, macar un articol pe an, nu existi sau mai rau nu ai niciun contractzel si, in consecinta, este foarte probabil sa nu ai nici dupa ce bea apa…..
    E infiorator….

    • peterlengyel spune:

      Solutia? Nu stiu unde poate sa fie. Chiar mai inainte am discutat cu un coleg, despre un altul care a devenit angajat (si pare ca a semnat un contract de confidentialitate) cu o mare firma interesata de exploatarea lemnului, si de o vreme nu are nici un fel de interventii pe subiecte legate de protejarea naturii… sau pe alte subiecte. Este liniste si pace. Este bine.

  3. Iulia spune:

    Interesant articolul tau, nu stiam asa de mult detalii despre ce ai scris

  4. Silvana Gliga spune:

    Nu cred ca este o noutate, nimic din ce ati scris. Chiar si in vremurile mai vechi, la care faceti apel, lucrurile stateau cam tot asa: cei care detineau puterea economica isi permiteau sa sustina o activitate stiintifico-artistica infloritoare. Primul exemplu care imi vine in minte este familia de Medici, in Florenta. Bibliotecile si operele de arta, mai ales in acele perioade de ev mediu apartineau celor bogati sau bisericilor. Puterea economica a permis, intotdeauna, si in special in Europa, dezvoltarea artelor si culturii. Iar curentele artistice consacrate au fost rasturnate de inovatia artistica: clasicismul de romantism, romantismul de realism, realismul a fost detronat de impresionism si expresionism. Arta a fost intr-o miscare si transformare permanenta.

    Nu cred ca se poate face ceva impotriva celor care uzeaza de creatia artistica; nu sunt o ‘inventie moderna’, au existat dintotdeauna. Am convingerea ca acestia vor fi eliminati de noi curente artistice care vor prinde putere si se vor afirma, chiar si in aceste vremuri post-moderne, cand totul pare ca a fost spus. Nu cred ca suntem la sfarsitul istoriei. Dimpotriva! Cred ca ce dospeste acum, va iesi la suprafata cu putere.

    Cat despre ce ar fi de facut… Exista legi, trebuie respectate. Este singurul lucru la care ma pot gandi. Legea este singurul instrument pe care il avem si care poate pune ordine pe anuminte dimensiuni ale lumii noastre, lasand in acelasi timp in planul secund conditiile propice pentru creativitatea artistica si stiintifica sa creasca, sa dospeasca, sa tasneasca la suprafata.
    Orice actiune determina o reactie: atunci cand ceva s-a manifestat suficient de mult, opozitia sau anti-curentul, sau cum vreti sa-i spuneti, va capata putere de afirmare. Este ceva natural, ca un organism care se auto-regleaza.

    • peterlengyel spune:

      Exista si in trecut mecenatul, sustinerea artistilor de catre cei care aveau bani, iar artistii faceau niste concesii, favoruri in contrapartida…. Este normal ca noi curente artistice sa apara, altele sa dispara, dar aici nu despre asta era vorba, ci despre controlarea curentelor de catre cei care detin controlul mediatic, financiar… si orientarea trendurilor in directia care le este lor utila.

      Daca ne bazam pe legile facute de cei care dicteaza regulile, atat la modul direct cat prin lobby, este o buna si inconstienta consolare…

      La ora actuala, nu prea exista conditii propice pentru creativitate stiintifica in domenii vitale pentru omenire, spre exemplu cel al sustenabilitatii ecologice a civilizatiei umane… este oarecum blocat accesul la resursele financiare fara de care initiativele nu pot sa fie prea functionale. Atat timp cat „agenda” este controlata de grupurile de interese financiare/ politice… acestia vor directiona banii catre subiectele de interes pentru ele, adica energetica nucleara, GMO, armament samd. In rest, totul este frumos si romantic.

  5. peterlengyel spune:

    TOTB – Mostenirea unei morti anuntate – Manifestul Guerilla Open Access

    Despre o sinucidere si nu numai:

    „posibilitatea unei condamnari de peste 30 de ani pentru că a downloadat 4,8 milioane de lucrări științifice din rețeaua MIT – JSTOR , pentru a le face accesibile publicului larg, fără însă a hackui sistemul
    (…)
    Vrei să citești articolele care explică cele mai faimoase rezultate ale dezvoltării științifice? Va trebui să plătești foarte mulți bani unor publisheri precum Reed Elsevier.
    (…)
    Să forțezi academicienii să plătească pentru a citi lucrările colegilor lor? Să scanezi biblioteci întregi și să îi lași doar pe cei de la Google să le citească? Să oferi acces la articole științifice unor universități de elită din Lumea Bună dar nu și unor copii din Global South? Este revoltător și inacceptabil.
    (…)
    Se numește furt sau piraterie, ca și cum împărtășirea cunoașterii este echivalentul moral al jefuirii unui vas și uciderii echipajului. Dar punerea la comun a informației nu este imorală – este un imperativ moral. Doar cei orbiți de lăcomie ar refuza să permită unui prieten să-și facă o copie.
    (…)
    Capitaliștii cunoașterii, cei care vor s-o țină sub cheie și să facă profit din ideile, talentul și magia altora, nu sunt cu nimic mai buni decât naziștii din Franța ocupată. Îndreptățirea lor e similară: se bazează pe lege. E de datoria noastră să călcăm în picioare regulile strâmbe, în memoria lui Aaron Swartz și a tuturor luptătorilor pentru libertate.
    (…)
    În acest fel, avem discuții despre etica hacktivistă, despre lăcomia corporațiilor vizavii de banii cuveniți proprietății intelectuale, despre campanii de dare la liber a PDF-urilor strașnic păzite. Bun, și acum la ce să ne așteptăm?
    (…)
    Poate că cei de la Department of Justice, cu precedentul în față, vor ezita să dea 35 de ani de pușcărie pentru share de cunoaștere următorului Robin Hood post-modern.”

    http://totb.ro/mostenirea-unei-morti-anuntate-manifestul-guerilla-open-access/

    E important să înțelegem mai mult despre inspirație, spune profesorul Jones, pentru că e un aspect cheie al creativității. Cei care suferă de tulburare bipolară apreciază condiția lor pentru efectele asupra creativității.

    835 de studenți au fost rugați să completeze un chestionar care le măsoară riscul de a dezvolta bipolaritate; testul măsoară schimbările episodice dar dramatice în emoționalitate, comportament și energie, schimbări bruște care indică tipul de personalitate numit hipomaniacală, tip de personalitate care poate degenera în tulburare bipolară. Studenții au completat și un test care arată numărul și intensitatea experiențelor cunoscute sub numele de inspirație.

    Cei care au făcut un punctaj mai mare la primul chestionar au făcut mai multe puncte și la al doilea.

    http://totb.ro/inspiratia-artistica-e-un-semn-al-tulburarii-bipolare-si-un-documentar/
    .

  6. peterlengyel spune:

    pentru doar 35.95 USD se poate citi articolul de cateva pagini… ce a vrut sa zica omul aceasta despre mizerabilitatea economica in care se pune eticheta de pret pe vanzarea biodiversitatii? Ironie, sau ce?

    Bulldozing biodiversity: The economics of offsets and trading-in Nature

    http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0006320715300446

    aici gratis: http://epub.wu.ac.at/4450/1/sre-disc-2015_01.pdf

  7. peterlengyel spune:

    TOTB Andra Matzal – Aplic, deci subzist

    „Nu există timp de pierdut, trebuie să prinzi trenul următoarei finanțări, cu regulile, cerințele și obiectivele ei specifice, pe care trebuie să le urmezi, ca să primești banii. Call-urile de finanțare imprimă marile teme și domenii de urmat, ceea ce creează, pe de o parte, awareness asupra unei felii de realitate, dar uneori poate fi doar un efect fals, care restrânge totodată libertatea tematică și, uneori, te poate determina să abandonezi subiectele care te interesau cu adevărat. Dacă finanțatorii decid, de pildă, că trebuie realizate proiecte pentru energii regenerabile, organizațiile scot din pălărie mize care să servească acestei teme, iar dacă banii se dau pentru „ceva cu romi”, automat scornești proiecte care să aibă legătură cu discriminarea etnică. Dacă există bani pentru multiculturalitate și, inițial, ai de gând să scrii doar despre expați, cele 10 puncte suplimentare pe care le poți câștiga dacă incluzi problematici de discriminare a romilor te pot pune pe gânduri: oare cum să leg astea două lucruri, ca să iau punctaj mare, adică bani?

    Cum prea multe fonduri dedicate explicit presei nu există, la rândul nostru aproape am picat în capcana acestei forme de „turism” al aplicanților. Am înscris un proiect de jurnalism cetățenesc prin orașe-fantomă ale României la componenta de implicare civică a fondurilor norvegiene, dar proiectul n-a fost nici măcar jurizat, fiindcă, din câte am înțeles, jurnalismul cetățenesc nu e considerat de către evaluatori implicare civică. Apoi am înscris un proiect la apelul Fondului de Mediu, lansat de Ministerul Mediului, unde am picat imediat sub linie, în vreme ce imediat deasupra se situau organizații obscure, multe conduse de indivizi bine înfipți prin partide și nucleele lor de acoliți. Până la urmă, în urma unei campanii a Coaliției de Mediu, care a scos la iveală neregulile și corupția din spatele evaluăriii, rezultatele concursului au fost anulate.

    Un alt proiect pe teme de mediu l-am înscris la fondurile elvețiene, de unde am primit un mesaj de felicitări, cum că proiectul a fost propus spre finanțare, dar cum fondurile totale s-au redus, vom rămâne pe lista de rezervă. Singurul proiect câștigat a fost „Jurnalist în curtea școlii”, realizat cu co-finanțare de la AFCN, dar care s-a terminat abia când începea să se dezvolte. Ca să putem lucra cu copiii pe care i-am cunoscut la ateliere, pentru că suntem convinși că poveștile lor trebuie scoase la lumină, am înscris proiectul acum câteva zile, la „Bursa binelui„, un concurs de fundraising organizat de BCR, la care primelor trei organizații cu cele mai multe donații, banca le dublează suma.

    Așa se face că timpul în care cu toții ne-am dori să scriem articole ample a fost alocat vânătorii de finanțări, fiecare cu cerințele și impozițiile ei, cărora trebuie să le servești limbaj de lemn masiv, în care să sculptezi cu lux de amănunte nenumărate lumi posibile, în care, dacă ai avea banii, ai face și ai drege lucruri, unul mai revoluționar ca altul.

    (…)

    Și așa, într-un moment de neatenție, când știi că trebuie să găsești bani ca să mergi mai departe, riscul de a te îndepărta tocmai de scopul tău inițial – în cazul nostru, de a face jurnalism – crește perfid. În cazul fericit în care te numeri printre câștigători, „privilegiul” de a face ce vrei să faci vine la pachet cu o caznă birocratică ce poate înmuia genunchii și celui mai atletic Sisif. Rapoarte și raportări se adună sadic în bibliorafturi cu ghiduri de utilizare care-i trimit pe aplicanți, fie ei jurnaliști, activiști sau artiști, în tot felul de quest-uri absurde, traduse în munți de hârtii.

    (…)

    am scris kilometri de motivații, argumente și obiective, pentru proiecte fictive, care se vor „mumifica” în bazinul fără fund al proiectelor-încremenite-în-proiect. Cineva ne sugera să încercăm să ne donăm zilele de naștere, să lansăm campanii de genul „adoptă un jurnalist” sau să facem licitații cu mâncare gătită de noi. Toate bune și frumoase, dar, cu un asemenea program, ne mai rămâne timp și de scris articole?”

    http://totb.ro/aplic-deci-subzist/

  8. peterlengyel spune:

    „Mert ahogy arra Csíkszentmihályi és munkatársai rámutatnak, hiába a biztos kereset, az emberek számára a küldetéstudat és az önazonosság is különösen fontos. Nem véletlen, hogy a három szakember az újságírók és a tudósok csoportját vizsgálta elsődlegesen, elvégre mindkét szakma képviselőire komoly társadalmi felelősség nehezedik. Valószínűleg nem kell ecsetelni, hogyan hatnak a piaci erők a gyógyszergyártásra, a gyógyászatra és a hírgyártásra.”

    http://librarius.hu/2016/06/29/harom-pszichologiakutato-kideritette-mi-a-titka-a-jo-munkanak/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s