Consiliul Europei – Managementul Sustenabil al Vânătorii – Budapesta 2003

Deși de atunci a trecut aproape un deceniu, cred că a rămas interesant acest text postat pe Lista Mediu la data de 14 decembrie 2003:

Consiliul Europei – Managementul Sustenabil al Vânătorii – Budapesta 2003

Council of Europe – Sustainable Management of Hunting, Budapest 2003

Stimaţi Colegi,

Aveţi aici notiţele mele de la conferinţa la care am participat la Budapesta, o întâlnire despre vânătoare şi managementul populaţiilor de animale sălbatice în contextul extinderii Uniunii Europene. Am inclus şi câteva idei care să arate atmostera în care s-a desfăşurat întâlnirea, pentru a vă da o imagine mai clară despre cele întâmplate. Uneori apar fraze, alteori sunt punctate idei; nu au fost notate toate chestiunile zise, deoarece a fost şi câte o prezentare care nu a fost deloc interesantă, având ori detalii nesemnificative ori fiind doar o alocuţiune politică sau repetari ale unor chestii banale cu iz de lobby de vânătoare. Astfel, spre exemplu, a fost menţionat că vânătoarea are o lungă tradiţie în Europa şi că trebuie păstrată. Nu am vrut să-i întreb ce părere au despre tâlhării, furturi, violuri care şi ele au lungi tradiţii…, că nu era cazul să agit spiritele în situaţia de acolo. Totuşi, aşa cum veţi vedea în text, am notat chestiunile care meritau reţinute, indiferent că acestea sunt argumente pentru o atitudine ca a mea, deci contra vânătorii, sau ele susţin tabăra cealaltă. Prezentarea mea a fost în partea a doua a întâlnirii, iar cele zise de mine le aveţi la sfârşitul textului.

 

Consiliul Europei a organizat un colocviu la Budapesta, la data de 11 decembrie 2003, întâlnire care a avut titlul: „Sustainable management of hunting: challenges for the countries of Central and Eastern Europe”. Întâlnirea a fost organizată de Parliamentary Assembly of the Council of Europe, Committee on the Environment, Agriculture and Local and Regional Affairs. Locul evenimetului a fost European Youth Centre Budapest, http://www.eycb.coe.int, care este o clădire din zona rezidenţială Rózsadomb din Budapesta cu statut de arie diplomatică, aparţinând Consiliului Europei, şi având săli de conferinţe, hotel, restaurant etc. În timpul conferinţei, traducerea simultană a fost realizată în limbile: engleză, franceză, germană, italiană şi rusă, iar documentele au fost disponibile în engleză şi franceză. Au participat circa 60 de persoane din Austria, Bulgaria, Cehia, Estonia, Elveţia, Finlanda, Franţa, Grecia, Italia, Lituania, Marea Britanie, Olanda, Polonia, România, Rusia, Slovenia, Spania, Turcia, Ungaria.

În introducere, în seara de 10 decembrie la un restaurant luxos de pe Váci u. (centrul turistic al Budapestei) a fost un dineu oferit de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din Ungaria, un meniu cu supă de fazan, fripturi de căprioară şi vinuri renumite din Ungaria, precum şi Unicum. Cântau ţiganii la vioară, contrabas şi ţambal, totul a fost foarte bine. În atmosfera destinsă au fost purtate discuţii foarte interesante, fără a fi influenţate părerile de controlul autoimpus în cazul unor afirmaţii publice. În faţa mea stătea Dieter Schramm, preşedintele CIC, fumând liniştit o pipă, iar lângă mine István Pinter, şeful Departamentului de Management al Vânatului şi Pescuitului, din cadrul Ministerului Agriculturii al Ungariei, vânător pasionat… mi-am dat seama că circa 80 % din cei prezenţi vânează, am constatat că opiniile care sunt total contra vânătorii vor fi greu de susţinut, chiar dacă în invitaţia oficială nu era foarte clar care va fi direcţia în care va decurge întâlnirea.

Aveţi aici un text care a fost pe programul colocviului: “The Parliamentary Assembly of the Council of Europe is concerned about how the liberalisation of hunting legislation in the countries of central and eastern Europe will affect wildlife, natural resources and the environment in those countries, and particularly how the provisions of the Council of Europe Bern Convention on the conservation of European wildlife and natural habitats and of the European Landscape Convention are respected.

 

The Assembly believes that hunting can be managed in a way that will contribute to sustainable development. The hunting legislation of countries preparing for accession to the European Union has been adapted to the EU standards. Which are the concrete changes as far as hunting is concerned in these countries? Will they be able to protect biological diversity and untamed nature from the negative effects of the proliferation of commercial and tourist hunting? Economic interests should be subordinated to the need to ensure sustainable development, but which are the best ways to achieve such goals?

 

The Colloquy will try to answer these questions and will provide appropriate information for a report including concrete recommendations to the governments of all 45 member states of the Council of Europe.

În 11 decembrie, deschiderea a fost făcuta de:

Mr Alan MEALE, MP, United Kingdom, Member of the Parliamentary Assembly of the Council of Europe: Consiliul Europei a fost permanent activ în domeniul conservării naturii: Convenţia de la Berna, Landscape Convention, PEBLDS, etc. Nu suntem aici să vedem dacă vânătoarea este bună sau rea, ci să vedem relaţia dintre vânătoare şi implementarea convenţiilor care se ocupă de conservarea diversităţii biologice.

 

Mr Sándor CSÁNYI, Head of Department, of Wildlife Biology and Management at St. Stephen University, and representative of the Hungarian Hunters’ Association, susţine prezentarea care trebuia să fie prezentată de Ministrul Agriculturii, Mr Imre NÉMETH, care nu a putut veni. În Ungaria, proprietatea asupra vânatului o are proprietarul terenului. Un fond de vânătoare trebuie să fie de minim 3.000 ha. Cea mai mare problemă o prezintă braconajul şi nu vânătoarea legală. Oprirea vânătorii fără a vedea ecologia speciilor şi impactul socio-economic nu pot avea efecte benefice de lungă durată. Administratorii terenurilor de vânătoare trebuie să facă planuri de management pe câte 10 ani. La sfârşitul iernii se fac evaluări de efective, pe baza cărora anual se stabilesc cote de vânătoare. În Ungaria, două treimi dintre căprioare trăiesc în terenuri agricole deschise, în afara pădurilor şi tufărişurilor. Au crescut puternic populaţiile de cerb, căprior, mistreţ. Vânătoarea poate contribui la dezvoltarea rurală, păstrarea tradiţiilor, producerea de locuri de muncă etc. Utilizarea şi conservarea nu sunt antagoniste. Utilizarea durabilă înseamnă îmbunătăţirea condiţiilor de mediu pentru animale.

Mr Jenő MANNINGER, deputy, member of the Committee on the Environment, National Assembly of Hungary: CAP (Common Agricultural Policy) este favorabil pentru managementul vânatului. Relaţiile importante dintre ecoturism şi vânătoare.

Mr Dieter SCHRAMM, President of the International Council for Game and Wildlife Conservation (CIC): preşedintele CIC mulțumeşte că în Ungaria, Guvernul a creat condiţii pentru ca centrul mondial al CIC să fie în această ţară. CIC are delegaţii în peste 80 de ţări, creează alianţe, deci nu se ocupă doar de vânători şi vânătoare. Se lucrează pe baza principiului că animalele nu cunosc frontiere. Prin munca cu natura, oamenii se cunosc între ei. Importanţa economico-socială a vânătorii nu poate fi neglijată. Cei care sunt contra vânătorii spun că vânătorii omoară animalele doar pentru a avea trofee mari pe pereţi. Adevărul este că vânătoarea înseamnă a ieşi în natură, prietenii, etc.

Mr Giovanni BANA, Vice-President of the Federation of Associations for Hunting and Conservation of the European Union (FACE), un cunoscut avocat din Milano: Nu suntem aici să discutăm dacă trebuie sau nu trebuie să se vâneze. Vânătoarea este o realitate, un business la fel ca şi agricultura etc. Vânătoarea trebuie controlată, trebuie organizată, că nu ne putem permite pierderea capitalului reprezentat de vânat. Dacă nu este sustenabilă, este doar o plăcere de a scăpa din rutina zilnică, dar nu este vânătoare. Avantajele economice sunt mari pentru ţările unde se practică vânătoarea.

Mr Viorel COIFAN, deputy, Romania, Member of the Parliamentary Assembly of the Council of Europe, Rapporteur of the Committee on the Environment, Agriculture and Local and Regional Affairs, de origine din Timişoara: Ungaria, ţară cu îndelungate tradiţii în vânătoare, şi o ţară care trebuie să zicem că este un exemplu pentru noi. Vânătoarea nu este doar un mod de a obţine hrană. Vânătoarea trebuie să contribuie la dezvoltarea durabilă a zonei. În noile democraţii din Europa Centrală şi de Est, vânătoarea se schimbă. Din perioada comunistă, erau puţini vânători, acum există mulţi. Vânătoarea nu mai trebuie să fie doar un business, ci trebuie să devină o unealtă de management. Corupţia din vânătoare. Probleme legate de educaţia noilor vânători. Să se facă educaţie că un safari, o expediţie de vânătoare nu are doar scopul de a omorâ animale şi a le duce acasă rămăşiţele ca trofeu, ci este o aventură complexa. Aici trebuie să se producă azi un document politic care să arate viziunea Consiliului Europei asupra vânătorii.

Dr. Yves LECOCQ, Secretary General of the Federation of Associations for Hunting and Conservation of the European Union (FACE): Vânătoarea şi managementul vânatului în Europa Lărgită. Nordicii: Cei nordici vânează într-o formă naturală, producând hrană, la fel cum culegerea de fructe de pădure produce hrană. Aici este un vânător la 20 de cetăţeni. Toate partidele, inclusiv verzii acceptă vânătoarea, sunt în favoarea ei. Ţările Anglo-Saxone: În ţările anglo-saxone vânătoarea este un sport, practicat în aşa fel încât se dau şanse mari animalului să scape. Vânătorul este un gentleman. Aici este 1 vânător la 60 de cetăţeni. Europa Centrală: În Europa Centrală vânătoarea este bazată pe un comportament etic, este puternic reglementată, iar aici este 1 vânător la 300 de cetăţeni. În Europa, cei 7 milioane de vânători cheltuiesc pe vânătoare anual 3 miliarde de Euro, prin care se produc 120.000 locuri de muncă, generate doar de vânătoare.  În Europa, turismul de vânătoare este considerat o formă particulară de ecoturism. Legătura vânătorii cu CITES. Realizarea unor planuri internaţionale de conservare: lup, urs, râs. Pentru râs şi urs, toate vânătorile trebuie să fie considerate excepţie de la regulă. La lup sunt unele state care au cerut “exceptare” de sub previziunile din Convenţia de la Berna, iar acestea vor vâna lupi în continuare, la o rată acceptabilă. Pentru lup se pune astfel întrebarea de a fi o protecţie strictă versus management sustenabil al populaţiilor. Profilul public ridicat al carnivorelor mari face important ca managementul lor să fie de succes, să arate modalitățile de folosire durabilă a resurselor naturale.

Mr Sándor CSÁNYI: O lungă prezentare a legislaţiei care reglementează vânătoarea în Ungaria. Date ale schimbărilor în legislaţie, detalii. Apoi: Managementul vânătorii în Ungaria se bazează pe date ştiinţifice puternice, astfel încât să sa asigure supravieţuirea unor populaţii sănătoase de animale. Pe fiecare fond de vânătoare, planurile de management se fac pe câte 10 ani. Pentru a avea un management adaptativ, anual se fac planuri de activitate pentru implementare. Există un sistem de colectare de date şi monitoring al populaţiilor, care include şi date despre calitatea trofeelor, care formează o bază de date naţională, funcţională de peste 10 ani. Este bazată pe GIS, se poate modela evoluţia populaţiilor. Anual se publică statisticile despre vânat şi deci datele sunt făcute accesibile pentru public. Nu se poate face un management corect, fără informaţii corecte şi fără baze ştiinţifice şi analize statistice. Educaţia celor care se ocupă de managementul vânătorii în Ungaria: Se pot obţine diplome universitare şi de masterat în managementul vânatului, iar la două universităţi se pot face doctorate despre vânat-managementul vânatului.

Mr Petru STEOLEA, Honorary President, Ecomontana-Coranda-Carpați Association, Romania: (fost parlamentar, acum este la o asociaţie la Deva): În condiţiile poluării, degradării habitatelor, intensificarea braconajului şi vânătorii, cei care sunt vânători ar trebui să fie cei mai interesaţi de a ocroti populaţiile de vânat. Este nevoie de păstrarea echilibrului dintre vârste, sexe, în cadrul populaţiilor de vânat. În Romania, legea cinegetică a fost realizată de reprezentanţii lobbyului de vânătoare din ţară. Ar trebui la nivel european un manual pentru vânători, fără cunoaşterea căruia să nu poţi practica această activitate, ca şi un manual de etică vânătorească. (aceste idei sunt preluate din documente anterioare ale Consiliului Europei – în afară de chestiunea legată de România).

Mr. Leo PLATVOET, Deputy, Netherlands, Member of the Parliamentary Assembly of the Council of Europe: Provine dintr-un partid care este foarte critic la adresa vânătorii. Nu este convins că doar tradiţia vânătorii este îndeajuns pentru a apăra viitorul vânătorii. Multe alte tradiţii dispar în lumea în schimbare. În toate discuţiile anterioare, doar cineva a amintit de interesul animalelor şi nu de interesul vânătorilor. Dl Csányi ar trebui să dea un răspuns, cine controlează practic situaţia vânătorii în Ungaria. În Amsterdam vezi pliante despre vânătoarea în Ungaria, dar în acestea este doar despre împuşcarea de animale şi nimic din teoria legată de dezvoltare durabilă, etică, managementul capitalului natural.

Răsuns de la mr. Csányi: În Ungaria, vânătoarea este controlată de Ministerul Agricultrurii.

Mr Renzo GUBERT, Italy, Vice-Chairman of the Committee on the Environment, Agriculture and Local and Regional Affairs of the Council of Europe: În Trentino, Italia, corupţia în domeniul vânătorii a fost un subiect care a fost dezbătut ani de zile. Cine va controla vânătoarea? Vânătorii sau cei care doresc protecţia? Când în Trentino a fost observată prezenţa râsului, vânătorii au văzut în el un competitor care le mânâncă vânatul şi astfel au încercat să îl distrugă…

Mr. BANA: Acum, vânătoarea este echivalentă cu protecţia mediului. Dacă mediul, natura nu există, nici vânătoarea nu va mai exista. Vânătoarea este controlul wildlife, controlul populaţiilor de animale sălbatice. Vânătorul este cel mai bun gardian al vânatului, care nu va permite braconajul, vânătoarea ilegală, care este contra intereselor lui.

Mr LECOCQ: Vânătoarea este parte a bunăstării mele. Vânez păsări. Am plăcerea de a vâna. Este o chestiune de democraţie. Producem carne de vânat. Râsul produce probleme nu doar pentru vânători, dar mai ales pentru păstori. România ar trebui să zică Olandei: vă dăm 10 lupi, introduceţi-i în Olanda, şi apoi, peste 5 ani, mai vorbim de protecţia lupului în România.

Mr Alexander MERLO, Parliament of Slovenia: În Slovenia sunt 22.000 de vânători. Slovenia a reintrodus râsul cu 10 ani în urmă. Vânătorii erau contra reintroducerii, dar acum au acceptat prezenţa animalului. Numărul lupilor a crescut, dar nici ei nu prezintă o problemă pentru vânătoare, ei fiind mai mult o problemă pentru păstori. Circa 70 de urşi sunt vânaţi anual în Slovenia.

Mr ATINGTON (care nu este pe lista participanţilor, dar cred că este de la RSPB): Mulţi au vorbit favorabil despre vânătoare, despre beneficiile ei. Aş dori să aud şi părerea celorlalţi. În Marea Britanie, vânătoarea cu câinii, producerea de suferinţă animalelor sălbatice care ajung sfâşiate de câini etc, acestea sunt probleme dezbătute, iar vânătoarea nu este foarte acceptată de publicul larg. Capturarea cu capcane, cruzimea pe care o produce vânătoarea au o puternică opoziţie în Anglia. Mulţi consideră că vânătoarea nu mai este necesară.

Mr. Atilla KELLEMEN, Deputy, Romania, Member of the Parliamentary Assembly of the Council of Europe: În România, vânătorii sunt „armata de eliberare” pentru deţinătorii de animale domestice. În timpul lui Ceauşescu, în Mureş un urs a omorât peste 100 de vaci şi doar după aceea a fost eliberat un permis pentru a îl împuşca. În Braşov, urşii mânâncă din containerele de la marginea oraşului, printre blocuri, iar la 5 metri de aceşti urşi se joacă copii mici. În Germania se zice despre urşi că mânâcă miere, dar în realitate ei ucid. În vremea lui Ceauşescu, sate s-au mutat în altă parte deoarece erau prea multe animale sălbatice. De ce să nu vorbim despre pescuit? Dacă peştele ar ţipa când este scos din apă, ar face AAAAaaaa atenţia mediei ar fi imediat sporită. În România sunt prea multe animale sălbatice şi de aceea sunt din ce în ce mai mulţi oameni în favoarea vânătorii.

Mr Gábor NÉCHAY, Senior Counsellor, Ministry of Environment and Waters, Hungary, and Permanent Representative to the Convention on the conservation of European wildlife and natural habitats (Bern Convention): Comunicarea dintre conservaţionişti şi vânători este pur emoţională. Practic, în Europa, doar 10 % din populaţie are ceva interese legate de natură, de la vânători şi agricultori, la conservaţionişti şi deţinători de animale domestice. Actualmente există o legătură între imaginea vânătorului şi cruditatea omului care ucide. Ca şi conservaţionist, nu poate accepta cum vânătorul pune piciorul pe cerbul ucis, este fotografiat şi imaginea apare în ziare. O scurtă povestioară: Când Ungaria a fost chestionată de ce a permis vânarea unor lupi, ea a răspuns scoţienilor care au întrebat, ca prima dată să reintroducă şi ei lupii, iar apoi se poate discuta. Scoţienii au zis că aşa ceva nu e posibil, că sunt oi, că oamenii nu ar fi de acord etc. Noi trebuie să fim capabili de cooperare. Ca şi conservaţionist, trebuie să zic că vânătoarea va continua să existe ca şi o activitate importantă. Dar trebuie să fim capabili să găsim o modalitate de gospodărire durabilă a populaţiilor de animale.

Mr Joseph KOMLOSSY, Consulting Engineer, Dubendorf, Switzerland: Vânătoarea nu înseamnă numai ucidere, ci ea înseamnă cunoaşterea animalelor, observarea naturii. Când era copil în Ungaria, tatăl lui zicea: niciodată să nu ridici puşca până nu eşti 100 % sigur că vei ucide animalul din primul foc, fără a produce durere şi chinuri.

Mr. Gábor NÉCHAY: În trecut a făcut cercetare pe dinamica populaţiilor de mamifere mici, acum lucrează la Ministerul Mediului în Ungaria. Ungaria a fost prima ţară din Europa Centrală şi de Est, care a aderat la Convenţia de la Berna. Néchay a participat şi la realizarea textului Convenţiei asupra Biodiversităţii. A fost rugat de secretariatul Convenţiei de la Berna să prezinte datele mai importante despre ea, la această întâlnire. Convenţia de la Berna are acum 45 de ţări care sunt părţi. Descriere detaliata a istoricului Convenţiei, a anexelor etc. Vânătorii sunt stakeholderi importanţi în implementarea Convenţiei deoarece ştiu multe despre animale, iar unele specii de vânat sunt pe anexele Convenţiei.

Mr Massimo MARRACCI, Secretary General of Italian Delegation of CIC (International Council for Game and Wildlife Conservation): Prin creşterea economică accentuată din Italia anilor 60, a început turismul de vânătoare, care a dus la multe călătorii ale italienilor în străinătate, de la Europa de Est până în Africa, Americi, Asia etc. După datele lor, din ultimii trei ani, în România vin anual circa 1.500 de vânători italieni, iar în Ungaria anual circa 5.000. În Ungaria, Ministerul Mediului şi Ministerul Agriculturii au publicat o broşură în italiană, despre cum trebuie să se vâneze în Ungaria, reglementările legale. Apare aici şi punctul că dacă o specie este protejată în Ungaria, nu se poate tranzita ţara nici cu exemplare ale acestei specii vânate legal în alte ţări. De ce vânătorii italieni vâneaza în alte ţări? Specii rare sau absente în Italia, pot fi vânate pe rutele lor de migraţie, în afara Italiei. Spre exemplu, gâsca de vara, Anser anser este protejată în UE dar nu în afara ei. Posibilitatea de a găsi păduri şi zone umede bogate în vânat. Vânătorii vor să vadă stilul de viaţă ancestral care a dispărut din Italia în urmă cu 50 de ani, dar mai poate fi văzut în ţările din Europa de Est.

Mr Christo MIHAYLOV, President of the Union of Hunters and Anglers of Bulgaria: Publicul general este foarte sensibil la chestiunea vânătorii. Cum va evolua vânătoarea în direcţia durabilităţii? În Bulgaria, vânătoarea a fost considerată o cale spre atingerea echilibrului ecologic. Acum, turismul de vânătoare este un business, servind interesul celor care îl controlează şi nicidecum interesul animalelor. În acest stil, viitorul acestor animale este periclitat.

Prezentarea mea (aici Mr. Peter Lengyel, scientific secretary, UNESCO Pro Natura, Romania, member organisation of IUCN The World Conservation Union): Voi aduce nişte noi date, după prezentarea de la Chavalese, Italia, organizată de Consiliul Europei, unde am prezentat pe larg situaţia managementului capitalului natural, a animalelor sălbatice şi a ariilor protejate în România (June 16-18, Cavalese, Trento, Italy, Council of Europe – Parliamentary Assembly (Committee on the Environment, Agriculture and Local and Regional Affairs), Congress of Local and Regional Authorities of Europe, authorities of the Provincia di Trento, Italy“Conference on Sustainable Development of Mountain Regions” June 16: “The Carpathians: status of biodiversity, conservation problems and the future of the Carpathian Convention in the framework of an enlarged European Union”.). În Munţii Rodnei, din Carpaţii din România, au existat în 1989 circa 500 de capre negre, iar la evaluarea din 7 noiembrie 2003, au fost văzute doar 5 capre. Este prima evaluare în Romania, când pe lângă organele silvice şi cele care fac managementul vânătorii, participă şi reprezentanţi ai societăţii civile. Datele silvice oficiale arată existenţa a mult mai multe capre negre în acest Parc Naţional şi Rezervaţie a Biosferei. Este foarte dificil să recunoşti, când tu eşti cel care administrează o anumită suprafaţă de teren, că populaţiile de animale sălbatice se reduc drastic. Este foarte greu să recunoşti ca ai scăpat braconajul de sub control, că în realitate activitatea ta de manager este un mare eşec. UNESCO Pro Natura a pornit acest proiect, deoarece în activităţile noastre anterioare în zonă am constatat reducerea efectivelor de animale sălbatice. Am găsit la un moment dat resturile foarte proaspete ale unei capre negre braconate, am fost la silvici şi la poliţie. Nici măcar nu sa încercat rezolvarea cazului. În noiembrie 2003, în Bucegi, un alt masiv din Romania, silvicii au numărat 650 de capre negre, dar aceste date sunt contestate de societatea civilă care se ocupă de natură şi biodiversitate. Lupii, urşii şi râşii străbat distanţe mari pentru căutarea de hrană, de aceea ei sunt “contabilizaţi” în 2-3 sau mai multe fonduri de vânătoare, iar aceste date sunt adunate, astfel că la sfârşit rezultă numere mari, pe baza cărora se stabilesc cote de vânătoare. Deci, dintr-un număr teoretic mare de animale se împuşcă realmente un număr stabilit pe baze nerealiste. Datele oficiale arătau existenţa în România a circa 6.200 de urşi, 4.000 de lupi şi 2.000 de râşi. Dacă aceste date sunt de acurateţea datelor despre caprele negre din Munţii Rodnei, atunci cum stăm? Baza pentru orice management este existenţa datelor ştiinţifice de calitate, care să arate dimensiunile reale ale populaţiilor de animale. Pentru a avea date corect fundamentate, dorim ca reprezentanţi ai societăţii civile, persoane neutre privind interesele vânătorilor, să participe la evaluările efectivelor de animale sălbatice, iar sustenabilitatea populaţiilor să fie asigurată prin monitoringul corect al populaţiilor. Doresc să se cuprindă în lista de recomandări, ca societatea civilă care se ocupă de conservarea naturii să fie cooptata în realizarea evaluărilor de efective şi în managementul populaţiilor de animale sălbatice. (Deoarece am vorbit liber, cum am obiceiul, fără a citi textul, doar urmărind punctele care trebuie atinse, am mai avut câteva idei incluse în alocuţiunea mea, care nu toate apar aici,… sunt legate de inspiraţia de moment).

Mr MEALE: Greşeala pe care vânătorii au facut-o prin introducerea de animale pentru vânătoare, animale care au modificat echilibrul ecologic pe arii întinse, etc. Împerecherea a tot felul de raţe exotice cu populaţiile naturale duce la pierderea identităţii naturale a speciilor. În Olanda este o piaţă enormă a produselor din specii exotice: la restaurante poţi mânca oricând aligatori sau păsari exotice, ceea ce nu este sustenabil.

Au mai fost câteva chestiuni pe care nu le-am notat, nefiind subiecte interesante, iar mai apoi a urmat o discuţie despre animale şi plante introduse, de cine au fost ele introduse, cu veveriţa cenuşie, cu plante în Marea Mediterană, cu cerbi asiatici şi nurci, cu ţestoase de uscat şi ratoni, oricum, toată discuţia a fost deturnată de la subiectul vânătoare. Iar apoi întâlnirea s-a terminat.

Referitor la situaţia din Ungaria, atât dl István Pintér de la Ministerul Agriculturii, cât şi dl Attila Steiner de la Traffic Europe – WWF Ungaria – IUCN, mi-au zis că este o suprapopulare cu cerb şi caprior, astfel că deja nu se poate planta o pădure, fără să fie terenul împrejmuit cu gard din plasă de sârmă, la fel se face şi pentru a permite regenerarea pădurii, din cauza că aceste animale sunt atât de multe încât distrug exemplarele tinere ale speciilor de arbori şi arbuşti. Chiar mă gândeam, ce diferenţă între cele două ţări, România şi Ungaria, una este mai absurdă decât cealaltă.

Cred că merită să preiau un paragraf dintr-un document numit „Deer and hunting in Slovenia and the new law – Republic of Slovenia, The National Assembly, Committee for Agriculture, Forestry and Food” anume: „(..) the legal regulation of hunting is not part of the acquis and was therefore not a subject of Slovenia-EU accession negotiations or harmonisation with the acquis. With regards to hunting, the EU advocates the principle of subsidiarity, meening that it does not unify the legislation but leaves it up to the Member states to regulate the issue in a way that mostly suits their historical and traditional values and natural and cultural characteristics. EU Member States therefore have very different hunting laws and systems; which sometimes vary even within the state, as for example in France and Italy. (…) The level of preservation and the state of deer in Slovenia, particularly of big beasts such as the bear, the wolf and the lynx, are very envied by many european countries. Thanks to the solutions proposed in the new law to be adopted by the National Assembly next week, it will stay such also in the future.” Vedem că se foloseşte „deer” pentru termenul de „game”, dar în rest e OK.

Mai există câteva documente interesante, pe care le am pe hârtie, dar am să încerc să fac rost de ele în format electronic şi să vi le pun la dispoziţie.

Cu prietenie,

Peter

Acest articol a fost publicat în Animal Salbatic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s