Munţii Ţibleş

Era spre seară, deja. Pădure, stâncării, margini de pășune. Un biolog–ornitolog-vânător trecut prin multe se plimba în teren cu doi tineri interesați de natură. La un moment dat, în vârful unui molid foarte înalt, ei observă o pasăre, iar bătrânul le zice că este alunar (Nucifraga caryocatactes). Cei doi tineri au mai văzut alunari destui, au pus mâna pe exemplarele împăiate… și vedeau clar că pasărea din vârful arborelui este altceva, este rozalie… și sigur alunar nu poate să fie. Era clar și evident că trebui să fie altă specie, alunar nicicum. Finuț i-au zis bătrânului că poate să fie și altceva… dar în sinea lor erau convinși total că greșește. A ieșit un fel de discuție, o situație destul de tensionată. Penibilă, puțin. Fără să zică, tinerii păsărari se gândeau că profesorul nu mai vede bine, că au trecut anii peste el, că nu mai recunoaște nici măcar o asemenea pasăre cu caractere morfologice evidente… și cumva simțeau un fel de milă față de el. Încercau să îi dea dreptate, să schimbe subiectul, să nu îl mai streseze, dar bătrânul se simțea jignit… A devenit o chestiune de prestigiu. Fără să zică nimic, a scos pușca și a doborât vietatea din vârful molidului. Și alunar era. A fost o lecție, cu o victimă colaterală. Cum vedem noi până și lucrurile evidente, și cum nu le vedem. Cum percepem culori, o mișcare, un sunet, un pattern de manifestare… și cât de mică este marja în care pe bune avem dreptate? Tăcut, cei trei coborau spre cabană.

Munţi vulcanici în zona nordică a Carpaţilor Orientali, Munţii Ţibleş sunt bine împăduriţi… încă. Totuşi, vârsta pădurilor se reduce, cele bătrâne sunt accesibilizate şi tăiate, rând pe rând. Dacă faci o vizită în astfel de zone cu exploatări forestiere, vei rămâne surprins cam cât de abrupţi sunt versanţii pe care se fac drumuri de TAF (tractor articulat forestier)… iar odată ce accesul este deschis, arborii mai mari nu mai au mult de trăit. Există căi de acces pe unde nu ai crede că este tehnic posibil ca ele să fie create. Destule sectoare sunt extrem de abrupte, pentru a urca trebuie utilizată troliere, legarea cablului de oţel pe careva copac şi apoi înfăşurarea acestuia. Mare lucru nu prea ai ce fotografia în aceste păduri aflate în exploatare, în afara unor detalii, eventual a câte unei specii cum avem aici alunarul sau gaiţa de munte (Nucifraga caryocatactes). Evident, dacă ai timp de stat şi chef de a face imagini macro, ai nenumărate specii de insecte, detalii de plante etc. Eu în schimb am fotografiat câteva TAF-uri în acţiune, care adună trunchiurile tăiate şi le coboară către baza muntelui, unde acestea sunt încărcate pe vehicule de transport rutier. La limita de sus a pădurii, la marginea golului alpin, un silvicultor-vânător lucra în molizi la construirea unui ascunziş de unde vor fi împuşcaţi cerbi şi urşi.

Aceste imagini au fost făcute în 2010 şi 2011. Dacă ai merge acum în acea zonă, situaţia ar fi garantat mai dramatică. Nu degeaba sunt deschise drumuri de zeci de km… ci acelea sunt utilizate până rămâne în zonă doar “pădure tânără”, adică “beţe”. Aproape în orice zonă montană de pe la noi, vei găsi situaţii similare… chiar şi în arii protejate… unde pădurea bătrână se exploatează… ce să mai zici în afara lor. Desigur, în general aceste chestiuni nu sunt pe lângă şosea, ci dacă intri câţiva km… sau zeci de km atunci vezi că de fapt pădure bătrână nu prea mai găseşti în locuri în care se poate avea acces motorizat… iar TAF-urile trag trunchiuri şi din zone de ţi se face părul măciucă! În principiu, greu se poate închipui loc unde tafurile să nu poată să îşi facă drum, din cauza limitărilor de relief… Aceste imagini sunt încă soft, adică realitatea este de multe ori mai dramatică, numai că în acele locuri nu este recomandabil să faci poze cu ei, că poţi rămâne ascuns sub o tufă… definitiv.

Putem constata că orice vale din Carpaţi, mai ales în Orientali şi în Apuseni are mari suprafeţe în exploatare, iar prin aceste intervenţii dispare pădurea bătrână din întregul peisaj… Se ajunge acolo că dacă vei căuta câte un arbore mai bătrân şi mai spectaculos prin dimensiune, pentru a face măcar o fotografie… chiar dacă parcurgi zeci de km prin “pădure”, greu vei găsi unul. Dacă vezi cum coboară camioanele zi şi noapte, inclusiv în weekend, vara şi iarna, cât poate să reziste pădurea? Sunt târâte trunchiurile şi pe firul apei, ceea ce afectează la nivel local situaţia biodiversităţii acestora. Cine poate să controleze ce se petrece în munte? Cu ce resurse, ce echipamente se poate ajunge în asemenea locuri şi pe cine să ia la rost că a fost tăiat mai mult decât ceea ce era prevăzut în amenajamente? Cine să se lege de Mafia Lemnului… când ştie că face un pas sinucigaş… în orice regim, sub orice conducere politică… va fi eliminat curând… numai să înceapă să se ocupe de el cei care trebuie. Altfel nu se poate explica cum de pădurile cât de cât mai bătrâne, dispar în ritmul acesta într-o ţară din Uniunea Europeană, şi deja se ajunge să se taie arbori subţiri… că nu mai este altceva! Dacă am compara camioanele care în urmă cu câteva decenii transportau buşteni de la arbori uriaşi, iar acum deja cară copaci mai subţirei în multe cazuri… că nu mai au altceva… dacă se continuă stilul actual… vor urma să taie şi beţele.

Dincolo, pe versantul nordic al Ţibleşului, pe cel maramureşean… avem agresiuni antropice reprezentate de ape de mină care se revarsă cu năduf din galerii săpate în munte… portocalii-roşiatice ape, în care viaţa este imposibilă (imagini vor fi incluse cândva în viitor). În rest, este frumos.

Alunarul sau gaiţa de munte (Nucifraga caryocatactes)

Tractor Articulat Forestier – TAF

Construirea platformei pentru vânătoare…

Izvor cu apă minerală feruginoasă

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Carpatii Orientali. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Munţii Ţibleş

  1. Stefania spune:

    Buna ziua, domnule, dr Peter Lengyel.
    Cu toate pe mine ma doare sufletul, cand vad arbori sanatosi taiati, am dat like, ca semn de recunostinta pentru implicarea dumneavoastra in protejarea mediului si-al biosferei. Eu va apreciez foarte mult pentru asta, va felicit totodata si va multumesc pentru toate articolele dumneavoastra.
    O zi minunata va doresc! 🙂

  2. Atata tmp cat nu se va trece la confiscarea lemnului taiat cat si a mijloacelor de transport complice la crime, asa cum de altfel i-am propus ministresei MMP, nu sunt sanse de stopare a acestui jaf inimaginabil in orice tara civilizata. Ma voi zbate pentru aceasta idee, inclusiv luni, la noua intalnire cu R.Pb, cauzata de subiectul Rosia Montana. Nu-mi vine sa va felicit pentru exceptionalul material documentar, dat fiind dramatismul continutul sau…O Doamne !
    NRDobrogea

  3. Andrei COSTESCU spune:

    o remarca am si eu, stiti ca trebuie sa folositi un manson de protectie pe copacul de care va ancorati cu cablul de la troliu?, legat de despaduriri pot afirma ca acest lucru se intampla fara nici un fel de retineri si in zona pietrii craiului de unde coboara constant camioane cu lemn pe drumul ce vine de la plaiul foii sau o situatie similara am vazut si in muntii cindrel unde versanti intregi sunt rasi….aceste lucruri se intampla in locuri mai izolate, acolo unde inca putini oameni vad ce se intampla!

  4. braileanca spune:

    Va invidiez ca sunteti acolo,aproape de Ei si ca-i ingrijiti.Felicitari,codrul sa va ocroteasca si muntii sa va inalte!

  5. E jale in tara asta cu taiatul copacilor. Ma mir ca mai are. E mai rau ca nu se replanteaza acolo unde ii taie. Si prin zona cabanei Balea din judetul Hunedoara se taie intr-o veselie, si nu numai…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s