Rezervaţia naturală Tinovul Mare din Poiana Stampei

Tinovul Mare de la Poiana Stampei este cea mai mare mlaştină de turbă de pe la noi. Situat în Carpaţii Orientali într-o zonă deluroasă aflată la nord-vest de Munții Călimani, avem un peisaj care acum prezintă fânaţe şi păduri, iar în zona mlăştinoasă oligotrofă apare vegetaţie de turbărie, reprezentată de specii de muşchi de turbă (Sphagnum sp.) care creează un strat gros ce musteşte de apă; pe acest strat se instalează exemplare pipernicite ale unor arbori precum și variate alte specii de plante caracteristice pentru peisajul de turbărie.

 

Poiana Stampei este declarată rezervație botanică prin Hotărârea Consiliului de Miniștri 1625 din 1955, apoi este inclusă în Legea 5 din 2000 la poziția 2715, cu suprafața de 688,3 ha. Din 2007 este sit Natura 2000. A fost desemnat sit Ramsar în 2012, pe o arie de 640 de hectare: Sit Ramsar nr. 2003. Un podeţ de lemn pe o distanţă de cca. 900 m permite vizitarea locurilor care de altfel ar fi inaccesibile (sau foarte greu accesibile).

 

Vedem aici un peisaj cu înmlăștiniri/ tinoave, arbori acoperiți de licheni, ochiuri de apă de culoare maronie, cu aciditate mare din cauza acizilor humici. Dintre speciile arborescente, pinul (Pinus silvestris f. turfosa) este specia dominantă… dar în acest mediu sărac în nutrienţi exemplarele se dezvoltă foarte lent, aşa că la vârsta de 100 de ani un pin poate avea grosimea trunchiului de doar 12-22 cm; Pinus sylvestris forma turfosa este un ecotip de pin care trăiește doar în turbării. Mai apar exemplare pipernicite de mesteacăn din specii ale căror indivizi ating doar mici dimensiuni (Betula pubescens, Betula humilis) precum şi hibrizi (Betula hybrida, Betula warnstorffii), sălcii (Salix aurita, Salix rosmarinifolia), plop tremurător (Populus tremula), scoruş (Sorbus aucuparia), iar molidul (Picea abies) apare în exemplare mai dezvoltate mai ales în zonele din imediata vecinătate a tinovului.

 

Vegetația muscinală este puternic îmbibată cu apă, apa mustește în mușchii de turbă. Depozitele de turbă au început să se acumuleze după ultima glaciațiune, când mlaștinile se colmatau lent prin acumularea de materie organică ce nu se mai descompunea în mediul acid. Ca la alte tinoave, mediul acid a permis păstrarea polenului și sporilor pe mii de ani, ceea ce face posibilă reconstrucția palinologică a florelor care s-au succedat, și conturarea unor concluzii despre variațiile climatice (temperatură, umiditate) derulate în acest interval de timp. Studiile lui Emil Pop au arătat succesiunea vegetației din preboreal până acum, prin faze în care se schimbă puternic proporția speciilor de pin, molid, salcie, mesteacăn, alun, stejar, ulm, tei, carpen, fag șamd. Rezultă existența unei perioade calde postglaciare, climat care devine uscat-arid în subboreal, subatlanticul a fost rece și umed șamd.

 

Situl Natura 2000 ROSCI0247 Tinovul Mare Poiana Stampei, constituit în 2007, avea inițial suprafața de 644 hectare, situate între altitudinile de 902 și 1032 m, în regiunea biogeografică alpină. Revizuirea Formularului Standard din ianuarie 2011 a extins suprafața sitului la 694,6 hectare, cuprinse între 900 și 1024 m altitudine. Conform Formularului Standard al sitului, 90% din aria acestuia este turbărie activă, iar 10% este turbărie cu vegetație forestieră; dar tot în Formularul Standard se arată că situl este acoperit în proporție de 92% de păduri de conifere, pe lângă care mai există 6% de păduri de tranziție și 2% teren arabil…

 

Dintre plantele de interes comunitar, Formularul Standard arată prezența speciilor: Ligularia sibirica, Drepanocladus vernicosus, iar la revizuirea FS din 2011, a mai fost adăugat Dicranum viride. Pe lângă acestea, FS mai menționează o serie lungă de alte specii de plante, printre care diferite specii de mușchi de turbă (Sphagnum angustifolium, Sphagnum capillifolium, Sphagnum warnstorhii, Sphagnum wulfianum) și alte specii de mușchi (Campylopus pyriformis), o specie de coada calului (Equisetum sylvaticum), planta carnivoră roua cerului (Drosera rotundifolia), variate specii de rogoz (Carex curta, Carex echinata, Carex pauciflora, Carex rostrata), variate specii de orhidee (Dactylorhiza cordigera, Dactylorhiza maculata, Dactylorhiza majalis, Epipactis palustris, Listera cordata, Listera ovate, Gymnadenia conopsea), specii de clopoțel (Campanula patula ssp. abietina, Campanula serrata), ferigi (Dryopteris cristata, Botrychium multifidum), vuietoare (Empetrum nigrum), ruginare (Andromeda polyfolia), merișor (Vaccinium vitis-idea), afin (Vaccinium myrtilus), strugurii-ursului (Vaccinium arctostaphylos), bumbăcariță (Eriophorum vaginatum), Calamagrostis neglecta, Cirsium helenioides, Crepis paludosa, Doronicum austriacum, Epilobium palustre, Filipendula ulmaria, Galium uliginosum, Geum rivale, Hamatocaulis vernicosus, Luzula sudetica, Menyanthes trifoliata, Potentilla palustris, Spiraea chamaedryfolia, Streptopus amplexifolius, Valeriana dioica simplicifolia, Viola biflora. Este prezentă și răchițeaua (Vaccinium oxicocos). Mușchiul de turbă din specia Saphagnum wulfianum este considerat relict cuaternar, acum răspândit în peisajul arctic si subarctic. Există aici o specie de algă considerată a fi endemică (Batrachospermum dornense).

 

Dintre speciile de nevertebrate, Formularul Standard include specii de interes comunitar, anume două specii de libelule (Cordulegaster heros, Leucorrhinia pectoralis). Dintre insecte, Formularul Standard mai menționează o serie de specii de fluturi: Anthocharis cardamines, Aphantopus hyperantus, Argynnis paphia, Callophrys rubi, Colias croceus, Colias hyale, Hepialus humuli, Leptidea sinapis, Lycaena tityrus, Maniola jurtina, Melanargia galathea, Pararge aegeria, Triodia sylvina. O ciupercă, Gomphus clavatus, este trecută ca fiind o specie de insectă, una dintre exemplele de greșeli care apar frecvent în aceste documente oficiale… Formulare Standard Natura 2000. În alte surse se mai menționează existența unor specii de nevertebrate relictare, precum tardigrade (Macrobiotus dubius), rotifere (Dinocharis intermedia, Lecane ploenesis, Elosa woralli, Morulina gigantean) etc. Dintre păienjeni, se menționează existența unor specii precum Drasodes margaritella, Tetragantha pinicola, Therium undulatum.

 

Dintre speciile de amfibieni de interes comunitar, în Formularul Standard este menționat tritonul carpatin (Triturus montandoni), cu o populație rezidentă de 5-10 indivizi; desigur, pentru o asemenea zonă această evaluare este totalmente aberantă. Mai este menționată prezența broaștei roșii de munte (Rana temporaria). Șopârlele de munte (Zootoca vivipara) sunt prezente în număr mare, inclusiv ieșind să se sorească pe frușteii de lemn ai podețului de vizitare. Dintre cele aproape 20 de specii de păsări menționate în Formularul Standard (2007), merită amintite: ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius) și cocoșul de munte (Tetrao urogallus); la revizuirea FS din 2011, toate speciile de păsări au fost șterse din acest document. Dintre mamifere, Formularul Standard menționează prezența șoarecelui pitic (Micromys minutus).

 

Deși în 2012 am trecut pe la Poiana Stampei de vreo 6 ori, niciodată nu au fost condițiile necesare pentru a face o serie de imagini așa cum îmi doream eu. Ploua, cerul era acoperit de nori, soarele era la apus și nu mai ilumina zonele întunecate din interiorul pădurii, ori era lumină prea puternică ce de sus ardea peisajul… Am inclus aici niște imagini “marginale” din cele realizate în 2012, precum și câteva din cele vechi de vreo 15-20 de ani, niște diapozitive scanate. Menționez aceste aspecte pentru a arăta că nu este prea simplu să faci imagini foarte bune nici măcar cu un loc la care accesul este ușor dacă ești prin zonă… din cauza variatelor probleme, care desigur că ar putea fi depășite tehnic, cu trepied, blitz șamd… dar a căra acele echipamente prin mlaștină, scufundat în mușchii de turbă mustind de apă, printre copaci căzuți… în speranța că vei face o oarecare imagine… atunci când nu este momentul… la un loc la care poți spera să ajungi când condițiile sunt ideale… Poate la anul care urmează o să fie mai bine.

 

Ianuarie 2019 – acum a venit timpul pentru a vedea niște fotografii de la Poiana Stampei, făcute în a doua jumătate a lui octombrie 2014. Existau câteva sute bune de cadre trase cu bracketing, dintre care am selectat 75. În imagini se pot vedea atât aspecte ecosistemice cât poteca de vizitare cu amenajările ei, panouri informative etc. Cât privește infrastructura de vizitare, ea este pe la nivelul la care trebuie să te aștepți dacă ești în Europa secolului 21 (felicitări celor care au realizat investiția). În privința aspectelor naturale, zona este spectaculoasă pentru cei care iubesc sălbăticia și biodiversitatea. Peisajul acesta în lumini ciudate are și ceva straniu, neobișnuit. Dar frumos. Când vezi licheni atârnând de pe crengi, cum se mișcă violent în bătaia vântului, substratul mustind și prezentând ochiuri de apă în care se reflectă peisajul, trunchiurile căzute la pământ și acoperite de mușchi, ferigi și altă vegetație… se simte sălbăticia. Destul de mulți arbori au fost răsturnați de vânt cu rădăcina ridicată în aer. Văzând fotografiile de toamnă, apare ideea unei ture de primăvară (2019), cândva prin mai, pentru a face imagini cu orhidee impecabile, privite de foarte-aproape.

 

… Urmează poze mai vechi…

Erete alb (Circus macrourus), în migrație

© dr. Peter Lengyel