Scrieri naturalistice post-moderne

Cunoașterea realităților naturalistice este un fundament pentru ca eventual omul să dorească să protejeze natura și viitorul civilizației noastre. Scrierile naturalistice adecvate momentului cultural actual, prezente în mediile de informare ale omului de secol 21, pot ajuta formarea unei percepții naturalistice la un număr relevant de oameni. Departe de a rămâne înțepeniți în crisparea rece a omului de știință care nu își permite să facă o glumă sau o referire personală, aceste scrieri pot să își rezerve libertatea de a fi eliberate de pretențiile scolastice, ale unei hiperspecializări de detaliere a tuturor-detaliilor-despre-nimic de dragul detaliului, închistate în jargonul ermetic, sau ale unui academicianism cu pretenții de infailibilitate.

 

Pe lângă frumusețea naturii, aspect la fel de important care crește atractivitatea preocupărilor naturalistice, este splendoarea intelectului uman capabil de a pune întrebările care să conteze, de a găsi modalități de aflare a răspunsurilor, de a desluși modul de derulare a fenomenelor, cauzalitatea evenimentelor, totodată de a înțelege semnificația acestora pentru noi. Adică, avem de a face cu o combinație a splendorilor naturale aflate în procesele lor evolutive, cu splendoarea intelectelor umane, capabile de a înțelege fenomenele de complexitate mare, în dimensiuni spațio-temporale variate, de la cele infinitezimale până la cele de amploarea celor derulate la scară geologică.

 

Pe la noi există o lipsă cruntă de scrieri naturalistice apte să atragă atenția cititorului intelectual de secol 21. Există superficiale articole-eco scrise de te-miri-cine, există texte științifice de specialitate, greoaie, complicate, inaccesibile celor de altă specializare, ascunse în volume prăfuite și groase. În rest, există o mare tăcere. Desigur, putem găsi în biblioteci splendide cărți ale lui Antipa, Vâlsan, Darwin șamd, dar ele sunt altceva, deși captivante și azi, ele nu tratează subiecte naturalistice de actualitate în spațiul locuit de noi la ora actuală…. spre exemplu privind variatele arii protejate de pe la noi, sau situația speciilor care trăiesc pe aici, ori diferite alte aspecte de ecologie cu relevanță mai generală. Ar fi nevoie de autori actuali care să analizeze subiecte la nivelul înțelegerii de azi a fenomenelor naturale. Reușita în acest demers presupune pre-existența unei pregătiri naturalistice destul de coerente, interesul de a înțelege subiecte complexe și a le descrie în așa fel încât textul respectiv să fie deopotrivă relevant, atractiv și inteligibil.

 

Te poți întreba, de ce ai face asta? Doar dacă chiar crezi că asta te-ar face mai fericit. Bani din astfel de scrieri nu vei lua prea ușor, sau oricum incomparabil mai puțin decât pentru o muncă la fel de dificilă făcută în interesul câștigului financiar. A depune proiecte în care să incluzi și scrierea anumitor texte ar fi destul de riscant, deoarece variatele termene-limită, parametri de performanță prestabiliți, lista subiectelor de abordat șamd ar cam submina orice creativitate… și ar face ca scrierea respectivă sub presiunea obligației să devină un chin… iar asta se poate percepe ușor de către cititor. Subiectele “mai alunecoase” greu ar putea primi finanțare, dar până și idea de a face astfel de activități pentru bani, subminează esența activității, anume dorința sinceră de a cunoaște. Dacă lucrezi la o instituție care oricum “are problemele ei”, nu prea mai ai dorințe de a analiza subiecte naturalistice “de dragul artei”. Fragmentarea analizelor științifice pe domenii de expertiză din ce în ce mai specializate, și definirea persoanei cu preocupări științifice ca aparținând căruiva din ele, face și mai dificilă crearea de sinteze naturalistice înglobând aspecte provenite din diferite specializări. Se înțelege în acest fel și pleiada de cauze care au dus la lipsa scrierilor naturalistice rezonabile, predominând texte științifice ale analizei unui detaliu sau scrieri superficiale făcute no-name sub presiunea căruiva “măreț proiect”…

 

În lumea actuală, domeniile științifice devin atât de hiperspecializate încât articolele științifice de la frontierele cunoașterii analizează detalii lipsite de relevanță chiar și pentru intelectuali, respectiv oameni de știință aflați în alt domeniu hiperspecializat… astfel că aceștia nu mai înțeleg ce se întâmplă în afara propriului lor cerculeț de expertiză, nu au timp de altele… și nici măcar capacitate de a înțelege alte domenii. Fără specializare, era imposibil de atins gradul de detaliere a cunoașterii care caracterizează știința actuală, dar această cunoaștere fragmentată așteaptă să fie integrată. Fragmentarea pe hiperspecializări ale domeniului științelor naturale biologico-geologice, în cercuri de expertiză atât de restrânse încât specializarea este pe careva grup de copepode sau anelide sau ceva detaliu al proceselor de carstificare, este oarecum contrabalansată de ecologie, un mod integrator de a privi procese naturale la o scară relevantă pentru naturaliști. Dacă Darwin nu era un naturalist ci un specialist în paleontologie, ornitologie, entomologie sau alt studiu al detaliilor, nu avea cum să ajungă la înțelegerea evoluției naturale, iar dacă nu avea capacitatea de a scrie în așa fel încât textele în cauză să fie până și azi extraordinar de atractive… iar nu era prea bine.

 

Riscul specializărilor face ca expertul hiperspecializat pe careva detaliu, deși este evident perfecționat în acel domeniu, să dea o importanță mai mare acestuia și astfel acea persoană greu poate avea o abordare ecologică de ansamblu. Până la urmă, ecologul este cel care are menirea să analizeze rezultatele diferitelor studii de specialitate și să le integreze la nivelul de abordare al ecosistemelor în cauză. De la lucrări multidisciplinare, o abordare ecologică modernă ar trebui să ajungă transdisciplinară, deoarece astfel ea poate pune noi întrebări și poate ajunge la concluzii de alt ordin de relevanță, mai ample față de studiile de specialitate sectorială care se rezumă la analiza unei oarecare componente din ecosistem. Valoarea unei sinteze bine realizate provine din faptul că ea incorporează într-o singură unitate inteligibilă o serie întreagă de idei dealtfel disparate, creând o unificare aptă de a deveni relevantă pentru multitudinea de oameni care nu ar avea niciodată timpul, energia și determinarea necesară pentru a înțelege subiectul în lipsa unei astfel de sinteze. Se poate spera că o sinteză ajunge valoroasă și prin faptul că este mai mult decât părțile separate, fragmente risipite ale căror integrare poate duce la concluzii anterior inexistente.

 

Pentru a scrie texte naturalistice interesante, este nevoie de existența unui interes de documentare din partea autorului, combinat cu un spirit critic apt de a defini ce anume este relevant din aspectele de detaliu-de-specialitate care se cunosc; totodată, este nevoie de capacitatea de a formula concis și la obiect, nu mai detaliat decât este necesar pentru înțelegerea adecvată a situației, de către un om inteligent care citește textul. Un astfel de text devine o entitate care trebuie „să funcționeze”, adică să aibă o coerență internă dată de structura și fluența lui, și să contureze subiectul la un nivel de integrare care depășește evident scrierile anterioare de specialitate care se focalizează pe frânturi ale subiectului… analize ale detaliilor aflate în imposibilitatea de a cuprinde măreția fenomenului la un mod care să fie inteligibil și de către un nespecialist. Din multitudinea de elemente aflate în natură și în lucrările despre acel loc, scrise de autori cu diverse preocupări, în diverse timpuri, trebuie să selectezi ceea ce consideri că este esențial încât prin unificarea acelor idei să se poată contura o abordare coerentă și demnă de a deveni cunoscută.

 

A căuta activ acele informații care au relevanță pentru analiza subiectului, însemnă parcurgerea unei bibliografii mai mult sau mai puțin vaste, chiar dacă nu vei avea cum să citești chiar toate articolele științifice și rapoartele despre subiectul în cauză (din cauza accesibilității grele a unora și din lipsă de timp și energie pentru altele). După extragerea informațiilor relevante, se poate face analiza acestora, ajungând la concluzii parțiale. Încercarea de a include în text cele mai autorizate opinii asupra unor aspecte de detaliu, trebuie să ducă la inserarea de citate relevante, nu mai scurte decât cele care oferă “informația necesară”, dar nici mai lungi decât cele care satisfac această cerință. Adică, este vorba de stabilirea limitei dintre relevant și irelevant, încât un cititor presupus inteligent să poată rămâne atent și să continue citirea textului, fără să se plictisească și să se piardă în detalii, dar totodată să nu se rezume la un text banal care nu are cum să schimbe ceva în percepția lui asupra subiectului.

 

De ce sunt interesante sintezele? Deoarece ele incorporează rezultate ale variatelor cercetări de specialitate a detaliilor, și bazat pe aceste idei, încearcă să recompună Imaginea Mare, fenomene derulate în realitatea spațio-temporala care a dus la existența acelui loc, așa cum îl vedem noi azi; o astfel de sinteză incorporează rezultatele a milioane de ore de gândire rațională a cercetătorilor specializați, care, fiecare în parte, s-au ocupat de elucidarea detaliilor căruiva element al sistemului și de înțelegerea unor procese aflate în sfera de interes a specializării lor… A recompune din aceste frânturi de informații o entitate mai mare și mai complexă, cu aspectele ei paleogeografice, geologice, paleontologice, paleoclimatice, hidrologice, biologice etc și interacțiuni ale acestora, totodată a desluși semnificații ale cunoașterii sistemului pentru acțiunile noastre de acum… este o călătorie inițiatică naturalistică și pentru autorul oricărei sinteze,… o călătorie în care pleacă fără a avea o părere clară despre ce anume va descoperi, pentru el și pentru cititorul textului.

 

Unde anume se situează o asemenea scriere? Literatura beletristică este altceva, ea nu este constrânsă să se mențină în contact cu realitatea, dar de la stilul artistic literar se poate prelua dorința de a face ca textul să fie atractiv, frumos, interesant, memorabil șamd. Literatura științifică actuală este orientată către tabele, grafice, ecuații și modelare matematică, dar acestea pe lângă faptul că își pierd relevanța pentru cei din afara specializărilor-strâmte și fragmentate pe bisericuțe, au neajunsul că nu pot să descrie realitățile naturalistice complexe, cum este cazul unei anumite regiuni cu caracteristicile ei paleogeografice, geologice, hidrologice, biologice șamd, care interferează în crearea unei realități ecosistemice naturale. Așadar, un text de acest gen este o încercare de abordare rațională (științifică) a unei entități ecologice care se pretează la o descriere naturalistică, o încercare de a crea un model mental inteligibil de către orice om inteligent care are cunoștințe despre termenii utilizați în text (fiind de preferat să se încerce reducerea pe cât posibil a ifoselor limbajului ermetic-specializat).

 

Cum anume definești un subiect pentru care să merite să muncești, cum îi trasezi limitele și cât de multă energie investești în el pentru a îl elabora,… toate acestea sunt aspecte greu de analizat… depinde mai mult de fler, de capacitatea de a simți, decât de o decizie rațională. Crearea unui astfel de text are o componentă artistică, în sensul necesității de găsire a echilibrului care creează unitatea și coerența fluentă, atractivă și bine fundamentată, astfel încât scrierea respectivă să aibă capacitatea de informare mai bună decât orice text anterior scris despre subiectul în cauză. Desigur, acest gen de pretenții destul de mari în realizarea „materialului”, presupun investirea de energie și timp la un mod mult mai serios decât se poate bănui de pe banca celor care caută să chibițeze. Citirea unui text naturalistic de sinteză este ca și vizionarea unei expoziții sau a unui spectacol, în care se poate eventual bănui cam cât efort a fost investit, înainte de eveniment. În spatele unei sinteze demne de respect, pe care poți să o parcurgi în 10-20 de minute, poate să stea o muncă de o săptămână sau două, ceea ce nu se vede și așa este bine să fie. Textul finalizat trebuie să fie ca o sculptură pe care nu rămân zone neșlefuite. Desigur, întotdeauna se poate îmbunătăți câte ceva la orice scriere, ceva detalii noi și interesante pot să apară, dar după investirea unei anumite cantități de energie în elaborarea subiectului, este clar că la un moment dat se ajunge la situația în care o creștere nesemnificativă a calității să se poată face doar prin eforturi foarte mari. La un asemenea moment, din punctul de vedere al analizei naturalistice de sinteză, scopul scrierii textului este deja atins: el este adecvat să poată ajunge citit și de alții.

 

În principiu, textul scris de tine trebuie să fie de așa natură încât să îți placă și ție, și atunci poți presupune că alte persoane inteligente și având dorința de a înțelege mai bine Lumea noastră, vor avea și ele aceeași senzație… și dorința de a parcurge textul în cauză. Există cărți scrise într-un limbaj atât de dificil, încât chiar dacă mă interesează subiectul și am încercat de mai multe ori să le citesc, nu am energia să mă zbat cu stilul butucănos și incoerent, cu lipsa de gracilitate și fluență a unor scrieri făcute așa cum nu este bine. Dacă te apuci să scrii ceva, trebuie să ai permanent în minte că cineva va dori să citească acel text, iar dacă el nu este bine scris, practic textul pierde șansa de a fi parcurs, deci munca ta își pierde utilitatea. Niciodată nu o să fie un text perfect, așa cum totul este perfectibil. Va fi criticabil, se vor găsi unii care să comenteze binevoitor, alții cu multă ură, dar asta nu mai contează. Orice om cu bun-simț va înțelege că ai făcut ceea ce a depins de tine în condițiile date, maximul posibil în contextul limitărilor tale personale, ai încercat să înțelegi esența subiectului și să îl faci accesibil și altora. Oricum, un asemenea text trebuie să rămână un document aflat în lucru, cu posibilitatea de a fi retușat, restructurat, finisat la un nivel din ce în ce mai bun, încât poate cândva să devină o bijuterie-intelectuală naturalistică.

 

PS. Acesta este un draft, care mai necesită acele structurări interne și finisaje de care se vorbește în text, dar are incluse măcar ideile de bază…

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Despre Cunoastere. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Scrieri naturalistice post-moderne

  1. blogideologic spune:

    Sincere felicitări pentru articol. Sînt onorat a fi contemporanul dumneavoastră.

  2. DM Ruști spune:

    Cred că o posibilă direcție de abordare ar fi ca autorul să povestească dintr-un punct de vedere personal drumul parcurs într-o carieră științifică / expediție (nu neapărat în Laponia, poate fi și în parcul orașului sau doar în laborator); evident e nevoie și de oarece talent de comunicator, care-i din născare, deși se mai poate și educa pe ici-colo.

    Pe de altă parte, cred că ar merita finanțate proiecte de traducere a unor opere consacrate sau moderne, „la zi”, știu că piața din RO e proastă, da’ tocmai aici ar fi rolul finațatorului în a deschide un canal de comunicare cu ceea ce se (mai) întâmplă în lume.

    Altă idee de proiect pentru un ziarist/reporter talentat și onest ar fi să viziteze savanții necomunicativi „în bârlogul lor” și să realizeze reportaje/interviuri „comestibile” pentru publicul larg atât dpdv al formei cât și – mai ales! – al conținutului.

  3. peterlengyel spune:

    Da, sunt importante aceste abordari legate de popularizare a stiintei. Totusi, sintezele naturalistice de care ziceam eu au si alta componanta, de creare a unei analize ecologice integratoare, care sa prezinte un oarecare subiect… la un nivel eventual interesant si pentru specialistii care doresc sa iasa din cercul stramt al specializarii lor. Serii de astfel de lucrari ar putea contribui la formarea unei constiinte ecologice la nivel de populatie, mai concret la nivel de elite eventual capabile sa inteleaga astfel de subiecte. Cat despre finantare, ce se mai poate zice daca din Fondul de Mediu se finanteaza distrugerea naturii prin betonarea de maluri de ape (la atata se pricep cei care trebuie sa ia banii)… iar din restul de bani indirect se finanteaza industria producatoare de masini… Cu asemenea decizii politice aberante, nu se poate spera ceva bun pentru ecologie, ecologism, natura, biodiversitate, sustenabilitate. Nu ai cu cine… si aceasta constatare se refera la toata clasa politica actuala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s