Imagine pentru Natură

Every child is born an artist. The challenge is to remain an artist once you grow up. – Pablo Picasso

Un om rațional nu crede că dacă își cumpără un pian sau o vioară, el devine rapid un virtuos creator de muzică. Cineva care are un stilou nu se simte instantaneu mare poet sau prozator. Totuși, culmea iraționalității, dacă cineva devine posesorul unui aparat de fotografiat cât de cât performant, imediat are aere de mare artist fotograf. Desigur, aparatele actuale sunt capabile ca ușor să producă imagini tehnic-perfecte… dar ce valoare are o astfel de imagine? Zero? Când nimic nu are ce să zică? Ajungi așadar la concluzia că esența fotografiei este mesajul ei.

Specializări în tipuri de fotografie? Pentru început, mare parte dintre oamenii care au un aparat foto, fotografiază orice. La cei câțiva care trec de etapa aceasta nediferențiată, se poate contura preferința față de anumite tipuri de fotografiere, care necesită atât aparatură specializată, cât și cunoașterea abordărilor caracteristice tipului de fotografiere, încât, eventual să se poată ajunge la experimentare, performanță… Cunoașterea subiectului și pasiunea pentru a îl înțelege este premisă a succesului în fotografiere. Iubirea față de plante te poate face un mare fotograf al lumii vegetale, la fel iubirea arhitecturii, a lumii algale sau a marilor carnivore… Specializările sunt extrem de variate, spre exemplu fotografiere macro, păsări, lilieci, peșteră, fotografiere subacvatică, peisaje, portrete, viață rurală, arhitectură tradițională… șamd. Mai mult decât atât, toate aceste specializări se subdivid în subunități încât fotografierea de păsări răpitoare de zi este totalmente diferită de cea a bufnițelor, a păsărilor de baltă șamd. La fel în domeniul macro, de la fluturi de zi, insecte de câțiva milimetri, ciuperci șamd, oriunde îți îndrepți privirea deslușești elementele unui univers aparte.

Exprimarea propriilor păreri prin mijloace vizuale necesită nu atât cunoașterea tehnicii fotografice, cât capacitatea intelectual-artistică de a crea imagine. Cred că la o fotografie este mai important subiectul care trebuie defint și modul de prezentare care trebuie să descrie ceea ce vrei să comunici, dar… și aspectele tehnice minim-necesare trebuie luate în seamă… fiind și ele necesare pentru a avea o fotografie reușită… mai cu seamă în lumea actuală în care omul a devenit obișnuit cu o calitate impecabilă din punct de vedere tehnic. Așa cum au ocazia să menționeze fotografii profesioniști care utilizează cele mai bune scule existente, aparatul nu contează. Orice super-tehnică fotografică este o simplă unealtă necesară dar nu suficientă, aflată la îndemâna capacității și dorinței de creație artistică a fotografului. Pentru alegerea temei, încadrare, compoziția imaginilor, este nevoie de „formarea ochiului”, de cizelarea unui talent eventual existent; poate ajuta atât prin analiza rezultatelor personale cât și analiza creațiilor de valoare existente în spațiul public global. La o fotografie reușită atât estetic, cât și pe planul mesajului emoțional, creată prin punerea în valoare a subiectului dar și a instinctului și personalității artistului, desigur că partea tehnică este o chestiune elementară. În lumea actuală, partea tehnica a fotografierii este relativ mai ușor de rezolvat (desigur, întotdeauna se poate perfecționa setul de aparate aflate la dispoziție… cât există resurse pentru asta), dar evoluția este necesară și pe palierul învățării utilizării eficiente a echipamentelor. Timpul necesar creației fotografice este o parte importantă a “afacerii”, fără de care intențiile rămân la stadiul de potențialitate… lipsită de împlinire.

Pentru ca Imaginea să poată să vorbească, să poată transmite acel mesaj pentru care fotografia a fost creată, trebuie să ai o iubire-religioasă față de subiectele pe care le transpui în cadre. Fuzionarea naturalistului cu artistul fotograf într-o singură entitate umană produce un hibrid care desigur că nu poate să fie atât de performant ca naturalist cum este naturalistul-pur, nici atât de bun fotograf nu este ca un fotograf-pur, dar poate face ceea ce nu pot face nici naturalistul și nici fotograful, separați sau împreună… în principiu poate crea imagine cu sens pe domeniul fotografierii Naturii.

Varietatea uluitoare a condițiilor de iluminare în Natură, culorile care apar diferit, contrastele și atmosfera atât de schimbătoare, se combină cu capacitățile diferite de înmagazinare a diferitelor filme sau senzori din aparatele de fotografiat, calitatea variată a obiectivelor și rezultantele timpilor de expunere, să nu mai amintesc de potențiala prelucrare digitală a imaginilor prelevate… Se ajunge astfel ca fotografierea sa fie mult mai mult o artă decât să existe “corect” și “incorect”… fiind totuși niște standarde de focalizare clară, expunere rezonabilă… iar în rest… sentimente.

Frumusețea timidă, sau sălbăticia necruțătoare a Naturii? Surprinderea naturalului nepervertit, farmecul peisajului ancestral, delicatețea oricărui fir de iarbă… Exprimarea reușită prin fotografierea naturii poate fi considerată o contribuție la înțelegerea valorii naturii sălbatice, a proceselor fundamentale ale Lumii, fără de care nimic uman nu ar putea exista. Capacitatea de a te minuna, mirarea și dăruirea poate copilărească față de noul care se poate desluși, dorința de a cunoaște Lumea și de a crea valoare artistică, sunt premise fundamentale ale activității fotografice care are sens. Pentru fotografiere în natură ai nevoie de o profundă curiozitate, de capacitatea de a căuta și de a analiza, secondată în general de o rezistență mare, anduranță extraordinară, o duritate pentru a putea suporta peregrinările cu ocazia incursiunilor în Lume; cu echipamente sumare deplasarea este posibilă și prin excursii, plimbări… dar o mașină de teren performantă crește eficiența, capacitatea de a ajunge în zonele cheie, la acele moment care contează, cu echipamente variate și aflate în siguranță… totodată fără a fi epuizat de căratul lor încât să nu mai ai nici urmă de creativitate artistic în tine. Dacă ai indisponibilitate de a face creativitate fotografică, deși subiecte ar exista… dacă încerci să forțezi nota se produce mai cu seamă nonvaloare. Pentru a face imagini reușite, esențial este să îți dorești în acel moment să creezi imagine de performanță, excelentă, să ai starea sufletească ce permite creativitatea, dăruirea, iubirea subiectului, iubirea celor care vor vedea imaginea. Iar pentru o astfel de stare trebuie să te simți bine și să nu ai oboseală fizică sau de alt gen. Desigur, fotografie macro la modul serios poți face și în parc sau în livadă, dar această abordare este mai mult excepția de la regula… deplasărilor în locuri abrupte sau cu ape mari.

Evident că avem dorințe de a crea imagini extraordinare (adică nu imagini ordinare), dar nu e așa de ușor precum pare. Este nevoie de o sumedenie de condiții, de la echipamente adecvate subiectelor dorite și pe cât posibil cât mai performante din punct de vedere tehnic, la capacitate de deplasare, la existența timpului disponibil, la existența unui noroc destul de consistent în privința subiectelor care apar în calea ta, la adecvarea luminilor etc.. și mai cu seamă este nevoie de capacitatea artistului fotograf de a contura subiectele și a le transpune în imagine precum și cheful uman de a face imaginea atunci când se poate.

Îmi pot închipui imagini noi cu acești munți, extraordinar de impresionante imagini, pline de capacitatea de a transmite esențialul acestor spații naturale, concretizând caracteristicile esențiale ale peisajului, florei, faunei… dar toate acestea necesită condiții adecvate. Superangularul cuprinde imensitatea peisajului, la fel o imagine panoramică, pe când un teleobiectiv te apropie de viața animalelor sălbatice… Un obiectiv macro permite abordarea fotografică a unui univers al detaliilor, al ființelor mărunte care dealtfel ar rămâne ignorate. Extraordinar sentiment când te apropii și descoperi ce diversitate de ființe trăiește pe un versant de deal, pe un mal de apă…

Fotografiatul Sălbatic. O carte foarte interesantă despre fotografierea animalelor sălbatice, „Vértelen vadászat” = „Vânătoare neînsângerată” a apărut în 1985, fiind scrisă de renumitul fotograf maghiar László Bécsy… naturalist care a fotografiat mai cu seamă păsări răpitoare în sălbăticie (dar și alte animale)… materiale fotografice excelente care ilustrează multe cărți și nenumărate articole de reviste. Pe acea vreme, parcurgând textul, imaginile, am avut senzația că se deschide o atmosferă a dăruirii pentru fotografierea sălbaticului, ceva fascinant pentru viața naturalistului. Au apărut nenumărate alte cărți pe care le putem răsfoi, dar în general în acestea fotograful este retras discret în spatele rezultatelor muncii sale, și nu prezent în prim-plan… astfel încât mai greu sunt percepute aventurile și dificultățile uneori de neînchipuit, prin care omul trece pentru a realiza o imagine rezonabilă.

Insistență și Hazard. Satisfacerea nevoii de creativitate, ieșirile în Natură, fac din viața naturalistului fotograf un fel de teoretică atmosferă paradisiacă… aparent. Fotografierea animalelor sălbatice necesită cunoașterea bună a acestora, a comportamentului caracteristic speciei cu detaliile sale, astfel încât fotografierea să fie transpunerea esențialului despre acel animal în imaginea reușită: asta poate însemna și săptămâni sau chiar luni și ani de lucru pentru o imagine impecabilă. Fotografia în natură este un fel de vânătoare-fără-armă-care-ucide, este un fel de pescuit-fără-zbatere-pe-uscat… Reușita se compune probabil din 60% insistență și forțare a notei pentru a crea imaginea, și 40% noroc și hazard. Poți doar să hotărăști că vei încerca să ajungi la un anumit rezultat, dar acesta depinde de nenumărați factori externi în general incontrolabili, așa că pentru rezultatele spectaculoase ale unei expoziții sau a unui album reușit, trebuie depusă o muncă adevărată. Realizarea unor imagini depinde evident și de noroc, dar realitatea este că odată cu creșterea capacităților tale pe planul echipamentelor disponibile și a capacității de a le utiliza, ai senzația că ajungi să “devii mai norocos”… adică se vede rapid creșterea calității imaginilor.

Fotografia reușită despre Natură, mai cu seamă în aspectele ei specializate, nu se realizează ușor, ea cere mult timp, bani și energie, dacă dorim să existe șanse reale de reușită… Nu mă refer doar la costurile cvasi-exorbitante (pentru un om de rând) ale echipamentelor performante, ci și la eforturile de a ajunge în poziția fizică de unde poți face imagini reușite despre viața animalelor sălbatice, mai cu seamă a speciilor rare ori a celor ‚sperioase’, care-și fac cuiburi prin locuri de “ți se face părul măciucă”. De multe ori, nu este ușor măcar să vezi animalul în sălbăticie: un dihor de stepă, un lup, un râs, o acvilă de câmp… Dar, de la a vedea animalul până la realizarea unei fotografii rezonabile, distanța este uriașă. Sau, mai mult decât atât😉 Este nevoie de o documentare serioasă, o planificare inteligentă, investiție de timp, energie și bani. Corturi de camuflare, răbdare uriașă, sincer interes nemărginit pentru natură și fotografiere. Experiența acumulată în decenii de preocupare entuziastă pentru a fotografia natura, duce la o valoroasă capacitate de analiză a problematicii. Cazurile sunt atât de diferite, modalitățile de rezolvare la fel, încât ingeniozitatea și hotărârea de a risca inclusiv viața în mod frecvent, sunt parte a schemei.

Dincolo de partea tehnică, fotografierea este crearea de imagine care are sens, transpunerea unor idei în format vizual inteligibil. Desigur, pot exista și cazuri când partea tehnică este greu de realizat, din cauza accesibilității dificile a subiectelor (animale sălbatice rare și cu viață ascunsă spre exemplu), sau din cauza limitărilor inerente impuse până și de cea mai performantă aparatură. Dar, problema și mai dificilă este ca imaginea realizată să transpună o idee clară în format vizual, iar asta înseamnă că trebuie să existe atât ideea, cât și capacitatea de a o transpune în imagine. Mult mai simplu de zis decât de făcut. De aceea, Lumea actuală este plină de trilioane de imagini perfecte tehnic dar care nu au nimic de zis, simple revărsări de mizerie a unei societăți de consum, care nu mai are nimic de exprimat.

A încerca îmbunătățirea calității și expresivității fotografiilor tale, înseamnă rezolvarea situației “verigilor slabe” de pe traseul transformării realităților în imagine. Aceasta variază de la caz la caz, cu pași prioritari reprezentați de achiziționarea unor noi piese de echipament de performanță mai mare, sau înțelegerea teoretică/ practică a funcționalității acestora, ori modul de definire a subiectelor, și cel mai important… descătușarea creativității individuale. Degeaba ai echipamentele cele mai performante dacă nu ai cum să aloci timpul pentru a le utiliza… dacă nu ai capacitatea de a ajunge în acele puncte care merită fotografiate sau dacă nu ai capacitatea intelectual-artistică de a decide care anume este momentul optim când o imagine merită să fie realizată… Capacitatea de a transpune valorile tradiționale într-o abordare modernă, găsirea echilibrului între atractiv și sincer, între impact vizual și apropiere de realitate… ca și în cazul scrisului, în fotografie autorul trebuie să fie capabil de a formula un mesaj transmisibil, interesant, atractiv, credibil…

Aspecte Etice? Aspecte deontologice delicate apar la fotografierea oamenilor, sau mai cu seamă a animalelor sălbatice vulnerabile. Oare cât de tare au dorința aceste animale sălbatice să fie în centrul atenției? Nu prea… Dar fără a fi cunoscute de oamenii mulți… pot ele spera să aibă atenția public necesară pentru a avea șansă de a primi îndurare… a persista în fața tăvălugului civilizației? Este o chestiune de morală, etică găsirea echilibrului, a limitei până unde se poate merge în dorința de a surprinde imagini bune pe de o parte, iar pe de altă parte de a nu agresa intimitatea oamenilor fotografiați sau a animalelor sălbatice care oricum au destule probleme create de om. Până unde se poate merge cu deranjul? Este acceptabil un anumit deranj când imaginile respective vor apropia oamenii de înțelegerea naturii și protecția ei? Poate fi făcut ceva fără sacrificiu/ sacrificare? Poți oare schimba poziția crengilor care ascund cuibul în fața obiectivului? Poți perturba liniștea cuibăritului unei specii rare, aflate pe marginea extincției? Poate fotografia ajuta specia să supraviețuiască? În ce condiții? Ce este perturbarea asta față de jefuirea cuibului de către cei care se ocupa cu șoimărit, de vânarea păsărilor de prostimea cu pușcă, de defrișarea pădurii, otrăvirea răpitoarelor cu strichnină șamd? Întrebări delicate.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Fotografiere. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Imagine pentru Natură

  1. Cantemir spune:

    Tot copilul vede realitatea ca si cum s-ar afla intr-o camera intunecoasa cu un felinar in mana. Realitatea e difuza pentru el. De aceea e artist. Adultul, in schimb, intra in camera cu o lanterna: se poate concentra pe aria luminoasa, ignorand completamente restul camerei. Din punct de vedere al perceptiei realitatii, artistul e un infant, pentru ca si el o vede prin prisma felinarului. De aceea e si neinteles de cele mai multe ori…

  2. peterlengyel spune:

    This Long-Exposure Photo Captures Marin County in a River of Fog Lit by a Full Moon

    http://www.thisiscolossal.com/2016/09/marin-county-fog/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s