Ecologismul politic – a venit momentul?

Ecologismul politic real, existent în Europa, dorește să devină o forță politică aptă de a decide în problematicile majore ale societății. Fiind un domeniu relativ tânăr, aflat în construcție și remodelare, ecologismul trebuie să se autodefinească, să se fortifice, pentru a reprezenta o opțiune reală pe scena politică locală, la nivelul statelor, Europei sau la nivel global. Pentru a reprezenta un subiect de interes pentru mari mase de oameni din societățile care se pretind democratice, ecologismul trebuie să aibă o puternică componentă umană, focalizată pe sănătatea oamenilor, securitate alimentară, siguranță energetică, stabilitate economică pe baza utilizării sustenabile a resurselor naturale realmente existente… șamd. Trebuie să devină clar pentru toți naturaliștii că dacă ei vor vorbi despre protejarea unui liliac pe cale de dispariție, sau a unei bufnițe rare, în fața unor hoarde de oameni înfometați și lipsiți de resurse pentru existență umană… bătălia pentru natură și oameni este pierdută. Pentru a se ajunge într-o asemenea situație sumbră, nu este nevoie de nici o schimbare, este destul dacă stilul actual este lăsat să continue. Totodată, ecologismul trebuie să scape de stilul negativist al lamentărilor și trebuie să devină capabil să propună ceva credibil și funcțional, care să poată să ofere o nouă speranță… doar astfel ecologismul va avea susținerea publică necesară pentru a reorienta societatea umană locală/ globală către sustenabilitate.

Ecologismul are nevoie de puterea care poate fi oferită de o abordare mai optimistă, ceva legat de Oda Bucuriei, de plăcerea de a exista fericit și sănătos și a avea speranțe în bine, în sustenabilitate ecologică, funcționalitate economică și bunăstare socială… ceva capabil de a mobiliza forțele existente și a le coagula în acțiune pentru viitor uman. Este astfel evident că ecologismul postmodern trebuie să depășească faza reactivă, trauma produsă de înțelegerea realităților legate de degradarea mediului, de poluare, subminarea resurselor, dispariția speciilor etc., mai cu seamă deoarece lamentarea pe aceste probleme nu aduce mai mult decât conștientizarea acestora… ceea ce nu este decât un prim pas; totodată, modul pesimist-dramatic despre dezastre este descurajant și lipsit de atractivitate pentru mare parte a populației umane, care se izolează de astfel de subiecte ca reacție naturală de autoapărare prin negare sau indiferență. O nouă etapă este necesară, o abordare proactivă, în care accentul trebuie să fie pe soluțiile propuse, luate sistematic, pas cu pas, sector cu sector, și integrate într-o viziune despre o societate ecologic-sustenabilă, umană și atractivă.

În linii mari, liberalii reprezintă “oamenii descurcăreți” de genul afaceriștilor mari și mici, corporatiștilor și celor cu profesii liberale, socialiștii reprezintă “oamenii cu probleme”, cei din păturile mai sărace, muncitori, țărani sărmani și variate mase marginalizate, oameni care nu prea fac față agresiunii competiționale capitaliste. Te poți întreba, oare cine reprezintă interesele generale ale societății umane, în sensul de totalitate a oamenilor de azi și de mâine și din viitorul mai îndepărtat? Dacă se terfelesc săracii mulți și lipsiți de putere cu bogații puțini dar care dețin forță economică și capacitate/ pârghii de manipulare a „prostimii”, este destul de probabil că praful se alege din viitorul oamenilor.

Domeniile de importanță strategică pentru funcționarea pe termen lung a unei societăți umane sunt variate, dar este evident că mediul de existență sănătos și asigurarea disponibilității resurselor sunt două elemente fundamentale pentru persistența umanului. Totuși, mediul/ dezvoltarea durabilă sunt privite ca elemente opționale și marginale de către cretinii ahtiați după creștere economică lipsită de bază reală, variați ciudați aflați la putere în guvernele care se succed pe la noi sau în alte state. Un aspect de luat în calcul este că democrația favorizează competiția în promisiuni electorale, iar ciclurile electorale consecutive crează o presiune asupra clasei politice în direcția maximizării foloaselor pe termen scurt, relativ indiferent de consecințe pe termen mediu sau lung. Un astfel de stil favorizează abordările caracterizate prin miopie, puternic indiferente la direcții strategice relevante pe termen lung.

O asemenea dezinvoltură, bazată pe lipsă de înțelegere a importanței pentru societate a persistenței mediului sănătos și a disponibilității resurselor pe termen lung, este o desconsiderare totală față de oamenii care vor urma să trăiască în aceste zone în viitorul apropiat. Te poți întreba, este oare posibil ca acești lideri politici să fie atât de imbecili și indiferenți fără nici un motiv special, sau există o susținere prioritară a celor care permit jefuirea fără limite a resurselor pentru satisfacerea intereselor corporatiste transnaționale, indiferent de consecințe? Globalizarea face ca acele corporații transnaționale care au putere financiară consistentă, să poată dicta guvernelor și variaților politruci pârliți, pot să impună condițiile favorabile pentru ele, adică jaful fără margini a resurselor și retragerea din zonă odată cu „epuizarea rezervelor”. Ce se întâmplă „după”… nu mai contează… nici pentru corporatiștii de departe, nici pentru politrucii locali. Evident că asemenea politici jefuitoare nu pot să promoveze dezvoltarea durabilă reală și nu pot să creeze caracteristici de sustenabilitate ecologică a societății umane.

Deși palierul ecologist există în mod teoretic, el este populat până acum de creaturi destul de ciudate, care moțăie pe acest domeniu mai cu seamă din hazard, sau din motive altele decât o înțelegere adecvată și capacitate de promovare a ecologismului. Se poate spera ca dintre oamenii politici adevărați, aparținând până acum de orientări liberale sau sociale, să existe persoane capabile de transformare în veritabili oameni politici ecologiști? Sau nu? Rămâne oricum întrebarea: de unde pot să apară aceștia?

Este evident că până acum în România nu există activitate politică ecologistă reală; implicit, nu există reușite ecologiste majore, dependente de susținerea politică, posibilă doar atunci când există forțe politice focalizate pe ecologism. Cât timp scena politică este dominată doar de ideologii liberale sau sociale, evident că acestea nu vor include marile subiecte legate de mediu printre prioritățile lor. Abordările tâmpe ale acestor forțe politice clasice se focalizează pe interesele pe termen scurt chiar dacă acestea subminează viitorul, iar mediul/ dezvoltarea durabilă/ interesele pe termen lung ale omului sunt privite ca niște subiecte care pot să mai aștepte. Dezbaterea politică se rezumă astfel la detalii despre creșterea salariilor sau scăderea TVA, dezbateri despre virări la dreapta sau la stânga, fără a se pune întrebarea: unde mergem? Totuși, situația actuală este avantajoasă pentru ecologism, în sensul că acum este momentul când a devenit evident pentru oamenii raționali că atât abordarea social-comunistă cât și cea liberal-capitalistă sunt falimentare, sunt lipsite de sustenabilitate. Se deschide astfel o breșă utilizabilă de către ecologism, dacă va exista capitalul uman capabil de a construi coerența ideologică și aparatul politic apt de a se afirma. Este nevoie însă de o extraordinară grijă pentru a nu distruge ideea, deoarece este ușor de observat cât de repede și ușor se pătează culorile, roșu, portocaliu… verde… Este destul un Garcea, un Dolănescu cu “o poluție” și deja există mici probleme, care puteau să fie evitate dacă exista o implicare a ecologiștilor reali în partidele care au pretenții ecologiste, sau dacă aceste cazuri nu ar putea să fie bănuite a reprezenta niște distrugeri preventive voite ale ecologismului politic.

Work in progress

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Ecologism politic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Ecologismul politic – a venit momentul?

  1. Avram TRIPON zice:

    In esenta dezvoltarea durabila este si pentru noi o prioritate. Cred ca dezvoltarea de solutii si proiecte viabile de catre echipe mature, care incep sa produca rezultate vizibile apreciate in societate este o cale potrivita.

  2. Pingback: Ecologismul politic – a venit momentul? | TOTB.ro - Think Outside the Box

  3. peterlengyel zice:

    The world’s two most dangerous environmental trends

    http://alert-conservation.org/issues-research-highlights/2015/2/10/the-worlds-two-most-dangerous-environmental-trends

    The world’s two most dangerous environmental trends
    What are the two biggest direct threats to our natural world? One could debate this question endlessly but here are my personal candidates for two recent developm…
    View on alert-conservation.org

    Preview by Yahoo

    The world’s two most dangerous environmental trends

    What are the two biggest direct threats to our natural world? One could debate this question endlessly but here are my personal candidates for two recent developments that are especially environmentally perilous:

    1) The G20’s stunning plans for infrastructure expansion

    Believe it or not, the leaders of the G20 nations – the world’s 20 largest economies – committed during their recent global summit in Brisbane, Australia to spend an astonishing 60-70 trillion U.S. dollars on new infrastructure projects by the year 2030.

    This staggering sum will come from a variety of sources, such as public-private partnerships, pension funds, bilateral aid, and the major development banks. This will be the single biggest financial transaction in human history – and the environmental impacts will be Earth-shaking.

    Expect massive increases in roads, hydroelectric dams, mining projects, gas lines, and power lines, all across the planet. Such projects will open up many of the world’s last surviving wild areas and lead to an avalanche of new development pressures.

    2) The rise of the Chinese and Brazilian development banks

    An equally alarming trend is that the nature of infrastructure funding is changing.

    Large funding bodies such as the World Bank and the African, Asian, and Inter-American Development banks – which, after many years of bearing criticism, have worked to develop and implement some environmental safeguards – are increasingly being supplanted by the heavily funded and far more aggressive Chinese (AIIB) and Brazilian (BNDES) development banks.

    We’ve previously critiqued BNDES, but the Chinese-dominated Asian Infrastructure Investment Bank is, arguably, even worse.

    The Chinese and Brazilian banks are funding massive numbers of developments worldwide, and generally place a much lower priority on environmental concerns than do many other infrastructure funders and donors.

    Conservationists and scientists will have to redouble their efforts to meet the challenges posed by these two landmark – and alarming – trends.

    -Bill Laurance

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s