Rețeaua Emerald

Finlanda, zona centrală

O componentă a Rețelei Ecologice Pan-Europene este Rețeaua Emerald, aflată sub auspiciile Convenției de la Berna și a Consiliului Europei. Rețeaua Emerald se extinde azi (2012) peste toată Uniunea Europeană și în afara acesteia în zonele extraunionale ale Europei (Islanda, Norvegia, Elveția… Moldova, Albania, Bosnia-Herțegovina, Croația, Muntenegru, Macedonia, Serbia, Turcia, Armenia, Azerbaijan, Georgia) și în nordul Africii (Tunisia, Maroc, Senegal, Burkina Faso… iar altele sunt invitate să adere: Algeria, Capul Verde, Mauritania).

 

Strasbourg

Consiliul Europei, Convenția de la Berna și Rețeaua Emerald. Convenția de la Berna (Convention on the Conservation of European Wildlife and Natural Habitats/ Bern Convention), deschisă pentru semnare în 1979 la Berna/ Elveția, a intrat în vigoare în 1982, fiind ratificată de către 46 de state. România a ratificat această convenție la 18 mai 1993, și a intrat în vigoare la noi la 1 septembrie 1993. Probabil că cel mai important și concret rezultat al convenției este Rețeaua Emerald a Ariilor de Interes Special pentru Conservare (ASCI – Areas of Special Conservation Interest), previzionată din 1989, creată legal în 1996 și începută a fi în edificare din 1999. Consiliul Europei (Council of Europe) are un buget anual de peste 190 milioane de euro. Pentru anul 2007, bugetul Convenției de la Berna este de 255.500 Euro, evident foarte puțin.

Convenția de la Berna, prin Rezoluția nr. 4 (1996) are o listă numită Anexa I, a habitatelor naturale periclitate care necesită măsuri specifice de conservare. Pe baza Rezoluției nr. 6 (1998) există o listă de specii de plante și animale care necesită măsuri specifice de conservare a zonelor în care ele trăiesc. Pe baza acestor anexe, Guvernul statului X propune/ desemnează situri Emerald, protejând arii cu valoare naturală ridicată, datorată prezenței habitatelor și/ sau a speciilor de interes pentru conservare, a ariilor cu biodiversitate mare, a mozaicurilor de habitate și a unor exemple reprezentative pentru ecosistemele caracteristice spațiului geografic în cauză. Desemnarea siturilor trebuie să fie urmată de designul și implementarea de măsuri de protecție, și totodată de monitorizarea proceselor naturale și a efectelor măsurilor de protejare în interiorul sitului.

A fost câte un proiect pilot pe țară, inclusiv în România, prin acea inițiativă desemnându-se 7 situri Emerald (Mlaștinile de la Satchinez, Insula Mică a Brăilei, Parcul Național Piatra Craiului, Lacul Știucilor, Dunele marine de la Agigea, Sistemul carstic al peșterilor Topolnița-Epuran, Sistemul carstic al peșterilor Altar-Rece). Proiectul a început în decembrie 2000, după ce România a ratificat Convenția de la Berna prin Legea 13 din 1993. Echipa proiectului a fost constituită din 21 de persoane. A fost elaborată lista “speciilor Emerald” din România.

Azerbaijan – zona centrală

Azerbaijan, pe coastele vestice ale Mării Caspice și prin Caucaz, are o mare diversitate de habitate și specii. O întrepătrundere între fauna europeană și cea asiatică-sudică duce la co-existența comunităților europene (urși, lupi, capre negre, râs, mistreț), cu cele asiatice sudice (gazela – Gazella subgutturosa, leopard – Panthera pardus, hiena pătata etc). Apele caspice au sturioni și foci. Există în Azerbaijan peste 4.500 de specii de plante vasculare, 730 fungi, 893 licheni, 46 briofite. Vertebratele sunt reprezentate de 1 specie de ciclostom, 101 pești, 10 amfibieni, 54 reptile, 348 păsări și 97 mamifere. Zonele protejate acoperă 8% din suprafața țării, existând 38 de arii protejate, dintre care 6 sunt parcuri naționale. Au fost selectate 5 situri Emerald, reprezentative pentru diferite tipuri de peisaj natural (semideșert, munți înalți etc) pentru care a fost făcută descrierea geologică, peisagistico- geografică, listarea speciilor reprezentative, de interes pentru conservare.

La întâlnirea de la Consiliul Europei, din 9-10 octombrie 2006, președintele grupului de experți Emerald devine reprezentantul Cehiei, iar vicepreședinte, reprezentantul din Georgia. În situații când există conflicte majore privind implementarea unor proiecte sau păstrarea unor zone în stare naturală, se realizează delegații care vizitează aria. Experții Consiliului Europei fac vizite la siturile unor proiecte controversate, cum ar fi Kresna Gorge în Bulgaria sau zona unde va trece Via Baltica în Polonia. Există proiecte pilot finanțate de Consiliul Europei, spre exemplu un proiect de dezvoltare a ecoturismului în Apuseni în România, apoi un proiect în Letonia, și unul în zona Carpaților Estici la granița dintre Polonia, Slovacia și Ucraina.

Până în 2007 au fost/ sunt implementate 28 de proiecte pilot, pentru a crea modele de desemnare a siturilor Emerald. Desigur, suntem doar la începutul procesului, desemnarea fiind urmată în viitor de măsuri de management, inclusiv de reconstrucție ecologică în ariile unde este necesar. În programul pentru 2007, se dorește ca după ce între 1999 și 2006 au fost finanțate 28 de proiecte pilot pentru desemnarea de situri, guvernele să înceapă să desemneze situri în număr reprezentativ, deci mult mai mare; un focus special se dorește a fi orientat spre arii costiere și marine.

Munții Caucaz – nordul Georgiei

Caucaz

O oarecare zonă a uriașului lanț muntos Alpino-Carpato-Himalaian

Secretariatul Convenției de la Berna: Includerea de noi țări în Convenție și organizarea unei Conferințe Nord-Africane vor fi direcții prioritare. Probabil că în noiembrie 2006 se va înființa un grup de lucru la nivel de experți, care se va ocupa de inter-relația dintre biodiversitate și schimbările climatice. În iunie 2006, la lacul Ohrid (Macedonia) a fost organizată conferința de dezvoltare a rețelei Emerald în Sud-Estul Europei. În 6 state balcanice există un proiect încă în derulare, care dorește să dezvolte rețeaua Emerald; până acum, în cele 6 țări sunt în total 169 de situri Emerald. Pe o hartă a landșaftului regional, ariile protejate sunt ca niște pete relativ mărunte, neexistând nici pe departe o rețea Emerald în mod concret, adică niște situri interconectate. Până la sfârșitul proiectului trebuie să fie date balcanice complete despre distribuția speciilor: lup (Canis lupus), urs (Ursus arctos), vidră (Lutra lutra), pescărel albastru (Alcedo atthis), barză neagră (Ciconia nigra), iar bazele de date intercompatibile vor fi analizate ulterior pentru desemnarea rețelei.

Un râu la vărsarea în Marea Neagră – nordul Turciei

Zona costieră a Mării Egee – vestul Turciei

Există proiecte pilot Emerald în diferite țări, cum ar fi Azerbaijan, Serbia, Montenegro, Albania etc. Rețeaua Emerald este dorită a fi extinsă spre Mediterana de sud și est și Africa de Nord, precum și spre restul Africii, incluzând astfel și țări care nu sunt membre ale Consiliului Europei. Este importantă stabilirea axelor strategice pentru extinderea rețelei Emerald către spațiul sud- și est- mediteranean, către Africa în general; deși convenția de la Berna era focalizată pe Europa, în măsura în care multe specii sunt migratoare, este analizată extinderea spre aceste arii. Este nevoie de un modus operandi care să direcționeze eforturile Consiliului Europei în această tematică, a dezvoltării durabile, a drepturilor omului, a securității regionale și a reducerii sărăciei.

Rețeaua Emerald în Islanda. O insulă vulcanică în Atlantic, având o faună și o floră săracă în specii, dar care are multe aspecte interesante; au fost clasificate habitatele din Islanda, pe baza unor programe statistice, fiind definite habitate unice, care nu există în restul Europei; clasificarea va fi terminată probabil în 2009. În 2008 se dorește ca 34% din suprafața țării să fie legal protejată. În iarna 2006-2007 se va decide în Parlament înființarea unui nou Parc Național, care dacă devine realitate, va fi cel mai mare Parc Național din Europa. În 1999 sa început armonizarea reglementărilor Natura 2000 și a Rețelei Emerald. A fost creată o Strategie Națională de Conservare, care cuprinde toate obligațiile statului, legate de acest subiect. Există probleme privitoare la diferențele dintre Emerald și PHYSIS Palearctic Database, care prezintă habitatele diferit conturate.

Emerald în Norvegia. Se realizează acum desemnarea de situri Emerald, precum și monitorizarea biodiversității. În Decembrie 2006 se va publica cea mai completă listă de specii din Norvegia.

Emerald în Elveția. Aici există 30 de situri Emerald, care sunt protejate la nivel federal. Acum se derulează cercetări pentru a stabili 28 de situri cu habitate și specii alpine, pe baza speciilor și a subspeciilor endemice și subendemice din Elveția. Protecția în teren este mai greu de implementat decât era în urmă cu 10 ani. Desigur, desemnarea formală trebuie urmată și de măsurile concrete de protecție…

Carpații Orientali – Ucraina

Dnieper (Nipru) – zona Kiev – Ucraina

Proiecte Emerald în Albania. Există două proiecte Emerald finanțate de Consiliul Europei și de European Environment Agency: au fost selectate situri, au fost realizate hărți GIS etc. Prin această inițiativă sa ajuns ca acum ariile protejate să acopere 9,08% din suprafața țării, pe când în 2004 erau doar 6,4%, iar în 2009 se dorește să se ajungă la o acoperire de 14%

Proiectul Emerald pentru cele 5 state ale Balcanilor de Vest a făcut posibilă în fiecare țară organizarea grupurilor de lucru ale experților Emerald; au fost structurate date privind habitatele, date populaționale despre specii protejate, dar a fost constatat că există o slabă calitate și redusă cantitate de date rezonabil de sigure. Au fost conturate câteva situri, astfel există în Albania 9, Bosnia-Herzegovina 12, Croația 8, Macedonia 6 și Serbia-Muntenegru 10, acoperind 2,6% din suprafața celor 5 state.

Rețeaua Emerald în Macedonia. Există 3 proiecte finanțate de Consiliul Europei. Marile probleme se datorează lipsei datelor standardizate despre specii, a datelor despre dimensiunile populațiilor, despre areale/ suprafețele unde ele sunt prezente.

În Bosnia-Herțegovina, la nivel de aprilie 2006, doar 0,5% din suprafața țării este arie protejată. Valoarea proiectului finanțat prin Consiliul Europei în Bosnia-Herțegovina este de 13.400 Euro, ceea ce este destul de “foarte puțin”.

În Serbia-Muntenegru, în 2006 în cadrul proiectului Emerald în valoare totală de 9.000 de euro (extrem de puțin), a fost creat Grupul de lucru Emerald, compus din 38 de experți. A fost elaborată o listă a habitatelor și speciilor Emerald existente în țară și o listă a speciilor propuse pentru a fi incluse pe lista Emerald, când în viitor ea va fi up-datata. Prin acest proiect au fost selectate 10 arii care să devină situri Emerald. Serbia și Muntenegru au 3.905 specii de plante vasculare, din cele cca. 11.000 de specii de plante vasculare prezente în Europa. Ihtiofauna este reprezentată de 465 de specii, dintre care 115 sunt pești prezenți (și) în apele dulci, iar 405 sunt prezente (și) în Marea Adriatică, o mare cu o ihtiofaună mult mai diversă comparativ cu Marea Neagră. În Muntenegru, ariile protejate acoperă 7,14%, existând și 4 Parcuri Naționale. În Serbia ariile protejate ocupă 5,93% din teritoriu, existând printre altele și 5 Parcuri Naționale (dintre care Djerdap este ‘malul celălalt’ la Cazane/ Porțile de Fier). Rețeaua Emerald în Serbia 2007: se face elaborarea strategiei de dezvoltare durabilă și a strategiei de conservare a biodiversității. Există 34 de situri Emerald finalizate prin proiectul pilot, precum și 61 de potențiale situri Emerald. A fost realizată harta GIS pentru mai multe specii de plante și animale de interes pentru rețeaua Emerald.

Emerald în Croația: Există 79 de situri Emerald în Croația, toate au hărți GIS; la sfârșit de octombrie 2006, este programat la Zagreb un workshop final, pentru a prezenta rezultatele proiectului.

.

Zonă costieră mediterană – Italia

Emerald în Bulgaria. Eforturile pentru realizarea rețelei Emerald vor fi utile pentru realizarea rețelei Natura 2000.

Federația Rusă. Deși nu este parte a Convenției de la Berna, Federația Rusă are dreptul să desemneze situri Emerald. Acum este în proces desemnarea a 26 de situri Emerald în Federația Rusă. Marea diversitate biogeografică a Rusiei face greu de folosit sistemul actual; deșerturi și alte zone geografice care mai întâi trebuie cunoscute geografic/ biologic, și mai apoi încadrate în categorii biogeografice.

Franța. Procesul de trecere de la siturile Emerald propuse la cele acceptate, trebuie să se desfășoare mai rapid. Reprezentantul Franței se întreabă dacă au fost oare observate date care să susțină efecte vizibile datorate schimbărilor climatice, prin compararea datelor vechi cu cele recente? Rețelele Emerald și Natura 2000, oare dacă vor fi afectate de schimbările climatice, vor fi în pericol de a își pierde valorile? ECNC consideră că o conectare a problematicii rețelelor de arii protejate și a schimbărilor climatice, va avea o importanță politică din ce în ce mai mare.

La nivelul Consiliului Europei, planificarea teritorială este întreprinsă prin CEMAT, Conferința Miniștrilor care se ocupă de Planificarea Teritoriului. www.coe.int/ CEMAT În octombrie 2006 la Lisabona, se va desfășura conferința despre rețele care să permită sustenabilitatea. Există un proiect al Consiliului Europei, care se ocupă de bazinul Tisei, implicând Ucraina, România, Slovacia, Ungaria și Serbia; acesta este o platformă de cooperare între cele 5 țări, prin care se implementează liniile directoare de planificare teritorială; președinția comisiei este rotativă, acum ea este condusă de România; finanțarea este făcută de aceste 5 țări, iar acum se dorește aplicarea pentru fonduri europene.


Consiliul Europei are acum 46 de state membre. Comitetul Miniștrilor decide ce se întâmplă în Consiliul Europei, iar decizia actuală este că orice grup de lucru al experților poate să aibă activitate care să dureze maxim 3 ani. În ultimii 5 ani, Consiliul Europei a avut o reducere permanentă a bugetului și a personalului de mediu, astfel că acum acestea sunt mai reduse cu 40% față de ce era valoarea lor în urmă cu 5 ani. Sunt posibile reduceri în continuare a bugetelor și ale personalului din direcția de mediu, care se ocupă de biodiversitate, dezvoltare durabilă etc în cadrul CoE. Deciziile vor fi luate de către reprezentanții țărilor membre, mai concret de Miniștrii de Externe, care vor vota bugetul… de mediu.

Insula Vilm – nordul Germaniei

Insula Rügen – nordul Germaniei

În procesul de desemnare a siturilor Emerald, se dorește pentru viitor ca odată cu analiza a 80% din potențialele situri dintr-o regiune biogeografică, să se organizeze “seminarii biogeografice” asemănătoare celor intreprinse de UE în cadrul realizării rețelei Natura 2000. La aceste seminarii se analizează acoperirea rețelei propuse, luând specie cu specie și habitat cu habitat, pe baza anexelor, iar apoi se aprobă siturile propuse (ori se resping ori se cer completări). Pe lângă regiunile biogeografice acoperite de Natura 2000, rețeaua Emerald mai acoperă și regiunile biogeografice Arctic și Anatolian, pe lângă care Africa este înca “în ceață”. Se dorește ca cele două “sisteme”, rețeaua Natura 2000 (UE) și rețeaua Emerald (Consiliul Europei, dar în afara UE), să fie dezvoltate în paralel, și să prezinte coerență între ele, atât ca mod de abordare cât și continuitate în teren.

Discontinuitatea politico-socială, economică și culturală dintre Europa și Africa este contrară continuității multor procese naturale, cum ar fi migrația anuală a multor păsări și a unor chiroptere (lilieci), zone de reproducere ale peștilor din mediterana, ale țestoaselor marine și a mamiferelor marine pe coastele nordice ale Africii. Relația Europa – Nordul Africii se fundamentează pe înțelegerea interrelațiilor dintre managementul resurselor naturale, sărăcie și conflicte (militare inclusiv). Totodată, protecția speciilor migratoare, realizată în Europa, nu asigură supraviețuirea populațiilor, dacă ele sunt decimate în Africa. Există deja 4 state africane, părți ale Convenției de la Berna: Burkina Faso, Maroc, Senegal și Tunisia. În cazul extinderii rețelei Emerald spre Africa, apar probleme totalmente diferite față de prioritățile de tipul celor europene.

Siturile Emerald vor fi dezvoltate în continuare doar în țările care nu sunt membre ale UE, deoarece statele membre ale UE își satisfac obligațiile referitoare la Convenția de la Berna și rețeaua Emerald prin înființarea rețelei Natura 2000, ca implementare a Directivei Păsări și a Directivei Habitate. Rețeaua Emerald este mai cuprinzătoare decât Natura 2000, în măsura în care o include pe aceasta și este extinsă și în afara teritoriul Uniunii Europene. Bazat pe aceleași principii care au dus la crearea rețelei Natura 2000 în Uniunea Europeană, rețeaua Emerald este în esență extinderea acesteia în afara zonei Uniunii.

Rețeaua Emerald din afara UE?  În primul rând, se constată o oarecare incoerență, dacă rețeaua Emerald este prezentă și în UE, dar acolo ea este reprezentată de rețeaua Natura 2000, bazata pe alte reglementări, anume Directiva Păsări și Directiva Habitate. În afara UE, Emerald este un fel de rețea Natura 2000 realizată nu în mod obligatoriu, ci prin “bunul plac” al statelor semnatare ale Convenției de la Berna. Nefiind obligatorie, nefiind un mecanism de penalizare pentru ne-realizări și neexistând resurse financiare semnificative alocate la nivel internațional, rețeaua Emerald din afara UE se rezumă la inițiative precare, fiind ajutată de proiecte pilot de câteva mii de euro, care poate că mișcă ceva, dar rămân preponderent niște re-desemnări sub denumirea de sit Emerald a ariilor protejate pre-existente, din care există date asupra biodiversității. Există și excepții, anume state ne-membre UE, dar care au capacitatea politică, științifică, tehnică, administrativă și financiară să facă mai mult: Elveția, Norvegia, Islanda etc. Partea pozitivă este că în inițiativa Emerald, cooperarea duce la transfer de know-how, existând state în care niște experți locali iau contact cu modul de gândire a protecției biodiversității bazat pe crearea de liste cu specii și habitate prioritare, pe baza cărora să se desemneze situri, care apoi să fie comparate la seminarii biogeografice pentru a asigura o acoperire bună, iar mai apoi să constituie o rețea ecologică coerentă, în care managementul, măsurile de protecție și monitorizare să fie realizate.

PS. În Africa, au existat proiecte pilot în Burkina Faso, Senegal și Maroc. Un program lansat în 2009… cu suport de la UE, se focalizează pe dezvoltarea substanțială a rețelei Emerald prin identificarea până la finele lui 2011 a siturilor potențiale în proporție de 100% (Armenia, Azerbaijan, Georgia, Moldova), 80% (Ucraina), 50% (Belarus și partea europeană a Federației Ruse). Se analizează suficiența protecției, specie cu specie și habitat cu habitat, în aceste state.

Scris la 11 și 14 mai 2007, pe baza datelor de la seminariile din anii anteriori și din discuțiile cu experții, ca și prin observații în teren, cu mici ajustări/ actualizări în 2012.

© dr. Peter Lengyel

Zonă costieră mediterană – Spania

Acest articol a fost publicat în Retele ecologice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s