Rețeaua Ecologică Pan-Europeană

Supraviețuirea naturalului european are nevoie de spațiu alocat la nivel de peisaj, nu de infinitezimale “zone protejate” unde cresc 5 plante și cântă o ultimă pasăre tristă… melancolică… înconjurată de betoane. Protejarea naturalului pe enclave izolate, “rezervații” nesemnificative în peisaj, poate să fie doar o soluție temporară, un prim pas… dar nu permite păstrarea biodiversității și a proceselor ecologice-evolutive pe termen lung. Devine evident că este necesară regândirea conservării biodiversității, prin crearea unor rețele de arii protejate aflate în conexiune la nivel de peisaj, capabile să păstreze populații sănătoase/ viabile ale speciilor inclusiv a marilor carnivore, integrate în ecosisteme funcționale deci capabile de a păstra mecanisme de autoreglare. Pentru a prezenta stabilitate pe termen lung, o astfel de rețea ecologică trebuie să devină matricea… care cuprinde zone insulare-interconectate utilizate mai intens de oameni. Acum suntem (încă?) foarte departe de o asemenea situație ecologic-stabilă, sustenabilă, ideală pentru o civilizație umană care are viitor.

Între octombrie 2006 și aprilie 2007, am participat la 4 întâlniri internaționale strict focalizate pe Rețeaua Ecologică Pan-Europeană/ PEEN Pan-European Ecological Network (Strasbourg, Istanbul, Budapesta și iar Istanbul). În ideea că pregătim o conferință națională despre acest subiect, am încercat să conturez o imagine actuală asupra temei, atât păreri personale cât și informații prezentate la întâlnirile menționate, sistematizate într-o formă rezonabil de coerentă.

Să începem cu o sinteză despre situația actuală a ‘rețelelor ecologice’ în mediul natural, politic și cultural în care și România este parte. Important este să vedem contextul, să cunoaștem oportunități, bune practici și situații care au dus la efecte negative, astfel încât să putem învăța din experiența altora și a nu repeta aceleași aberații pe care omul le-a mai făcut nu odată.

Rețele ecologice… de la teorie la lipsa de practică.  Suprautilizarea economică a resurselor naturale (agresarea pădurilor, exploatarea de “vânat”, pește, canalizarea apelor, desecarea zonelor umede, artificializarea spațiului disponibil, dezvoltarea infrastructurii de toate felurile, infestarea peisajului cu structuri de parcuri eoliene, baraje/ hidrocentrale, utilizarea masivă de combustibili fosili, poluarea etc), duce la o subminare a capacității de funcționare a ecosistemelor naturale… încă existente. Dacă se întrece un anumit nivel de agresiune, economia umană în permanentă dorință de a crește veniturile, duce inevitabil la subminarea resurselor, ceea ce duce la distrugerea suportului pe care civilizația noastră se bazează în existența ei. Pentru a contracara fragmentarea habitatelor/ peisajelor și a tempera suprautilizarea resurselor naturale, pentru a desemna teritorii unde procesele naturale să aibă condiții rezonabile de manifestare, un pas fundamental este crearea în teren a unei rețele ecologice funcționale.

Mărginimea Sibiului – Transilvania

Oamenii, urșii și planificarea teritorială. Specialiștii în dezvoltare au ajuns să regândească direcțiile strategice, încercând să împace creșterea economică și conservarea biodiversității într-un mod credibil. Atât timp cât totul rămâne la nivel declarativ, eventual cu exemple mărunte pozitive într-un ocean de degradare a substratului natural, este evident că este nevoie de o schimbare de paradigmă. Planificarea regională înseamnă înțelegerea dinamicii proceselor, înțelegerea relațiilor și interdependențelor, și stabilirea valorilor la care ținem, conștientizând că supraviețuirea noastră nu este posibilă în lipsa lor.

Aceeași suprafață de teren este dorită de agricultori, de cei ahtiați să dezvolte infrastructura și de cei care doresc să păstreze valorile naturale și coerența ecologică. În acest proces competitiv, se poate câștiga păstrarea valorilor naturale, dar în general se pierde interesul major pe termen lung, de menținere a substratului ecologic, în fața interesului minor momentan, de creare de parcări și terenuri de golf.

Când avem un conflict, înseamnă că vorbim despre problemele existente. Interese economice intră în conflict cu interesul conservării biodiversității, iar deciziile afectează aria pe termen lung, astfel că o reconstrucție ecologică este foarte costisitoare, fiind mai probabilă a se produce odată cu degradarea civilizației care și-a distrus substratul natural. Cum se poate face designul viitorului, la scară largă a Planetei, sau mai redusă, la nivel european ori a României? Stabilirea axelor strategice este evident de o importanță crucială, altfel totul este «adaptare la momentul de față», fără vreo direcție concretă. Planificarea trebuie să includă și loc pentru schimbările neprevăzute (sau chiar imprevizibile…), spre exemplu în urmă cu un secol nu se știa de dimensiunea posibilă a schimbărilor climatice… încălziri sau răciri ale climatului regional sau global. Oamenii sunt parte a ecosistemelor, supraviețuirea civilizației depinzând implicit de funcționarea rețelelor ecologice, a ecosistemului regional sau global…

Desigur, cei care lucrează pentru conservarea naturii, văd că biodiversitatea este foarte importantă, dar pentru a avea efecte, ei trebuie să reușească să își impună părerea în fața altor interese, în cadrul procesului de planificare teritorială. Procesul este complicat, datorită conflictului de interese dintre diferitele autorități și grupuri de interese care sunt implicate în planificare, unele focalizate pe rezultate pe termen lung (protecția mediului), altele interesate de a face ceva pe termen scurt (asfaltare, eoliene, baraje, minerit etc), combinate cu diferențe dintre capacitatea de influențare a procesului pe baza unor diferențe de ordin economic/ influență politică, capacitate de a aloca bani pentru lobby sau pentru prezență media…

Cioară „grivă” vest-europeană (Corvus corone corone)

Care sunt bazele legale internaționale? Dispariția speciilor, destructurarea ecosistemelor naturale, este calea prin care tăiem craca de sub picioarele civilizației noastre. Există multe exemple de dispariție locală a unor specii, ca rezultat al fragmentării habitatelor, iar unele specii au dispărut din cauza noastră, de pe întreaga Planetă. Civilizații umane locale care și-au subminat suportul ecologic de care depindeau, au dispărut și ele, evident… Importanța biodiversității este recunoscută pe plan politic (declarativ), și se încearcă oprirea degradării ei din cauze antropice, a fragmentării habitatelor (spre exemplu prin dezvoltarea infrastructurii de transport, expansiunea monoculturilor agricole, silvicultură industrială etc).

Pentru a asigura introducerea aspectelor legate de conservarea biodiversității în planificarea teritoriului, din punctul de vedere al coerenței procesului, argumentele ecologice și cele politice sunt la fel de importante. Pentru a înțelege unde ne poziționăm pe scena internațională, este necesară cunoașterea contextului mai larg, privind aspecte științifice și politice. Protejarea ariilor naturale se presupune a fi realizată pe mai multe planuri care se suprapun parțial, de la nivel global la altele regionale:

-globale: CBD (Convenția asupra Biodiversității), Ramsar (Protejarea Zonelor Umede), Rezervațiile Biosferei (UNESCO) etc,

-UN-ECE ‘Environment for Europe’/ Mediu pentru Europa, (PEBLDS/ Pan-European Biological and Landscape Diversity Strategy, și rețeaua PEEN/ Pan-European Ecological Network)

-Consiliul Europei (Emerald/ Convenția de la Berna)

-Uniunea Europeană (Natura 2000/ Directiva Păsări și Directiva Habitate)

-transnaționale/ regionale: Convenția Carpatică, Convenția Alpină, Coridorul Verde al Dunării, Green Belt etc.

De la CBD la Ramsar, Berna și la Bonn, Convenția Alpină, Convenția Carpatică, diferite convenții legate de regiunile marine, se observă o dezvoltare rapidă pe plan politic, dar de aici până la operaționalizarea acestor instrumente, la implementarea în teren a obligațiilor asumate, este o cale lungă.

Evoluția protecției în timp se poate caracteriza prin trecerea de la înființarea de arii protejate, la sisteme de arii protejate, la rețele ecologice în care ariile protejate mari sunt legate prin coridoare funcționale. Există la nivel global cca 150 de programe de rețele ecologice, dintre care cca 50 sunt în Europa. Majoritatea acestor rețele sunt în faza de planificare, dar când se ajunge la implementarea pe teren, se constată (totdeauna?) dificultăți. În Europa, la nivel internațional, în faza de planificare sunt rețelele: Emerald, Natura 2000, Pan European Ecological Network (PEEN), Econet, Green Corridor Network etc. Există și inițiative regionale, cum este Coridorul Verde al Dunării Inferioare sau Green Belt care păstrează valorile ce au ajuns protejate involuntar de «cortina de fier».

Esența unei rețele ecologice pan-europene ar fi găsirea soluțiilor pentru a contracara fragmentarea, pentru a păstra conectivitatea, a reduce impactul uman, a integra protecția valorilor naturale în planificarea teritoriului, și a interacționa din partea protecției mediului în mod rezonabil cu cei interesați de alte tipuri de folosire a terenului. Se fac planuri urbanistice, altele pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, altele de mediu, dar este nevoie de integrarea lor într-un sistem coerent de abordare a spațiului disponibil, în care fundamentul să fie păstrarea funcționalității ecologice a teritoriului, a spațiului geografic.

Pe baza informațiilor din teren, este relativ ușor să faci designul pe hârtie sau pe substrat electronic, pentru rețele de arii protejate. Din cauza 1. conflictelor de interese între sectoare, 2. a resurselor financiare foarte limitat alocate pentru protejarea mediului și 3. a suportului politic concret de un nivel nesatisfăcător, este mai greu să transpui teoria în practică, să implementezi, să faci managementul de zi cu zi, monitorizarea rezultatelor și a schimbărilor, să implici oamenii din teren, fără de care este nerealistă orice acțiune de protejare.

În principiu, în procesul de realizare a unei rețele ecologice, trebuie să se clarifice nevoile, abordarea strategică, apoi să se treacă la implementare/ management, iar mai apoi la un management adaptativ, în care se învață din greșelile inevitabile.

 

Care sunt atuurile noastre? Comparativ cu vestul continentului nostru, biodiversitatea din est este incomparabil mai bine păstrată, mai naturală, mai bogată în specii, cu populații mai viguroase. Totodată, deși există substratul favorabil în teren, conexiunea eventual existentă între arii protejate din România este preponderent rezultatul unei coincidențe, unei apropieri spațiale, dar din păcate încă nu sa ajuns la nivelul de înțelegere care să facă posibilă crearea unor rețele coerente de arii protejate, legarea ariilor majore prin coridoare.

Păstrarea pe termen lung a ecosistemelor funcționale în cadrul unor rețele ecologice naționale, este mult mai realizabilă în est, decât în vestul călcat de tăvălugul ‘civilizației’ nimicitoare de Natură și viitor. În vest, există jalnice proiecte de reconstrucție ecologică, spre exemplu a unor mărunte zone umede pentru re-crearea cărora se investesc sume exorbitante, milioane de euro pe câțiva zeci de metri, iar când apare o libelulă, fericirea celor implicați în proiect este la apogeu… ajunge la paroxism; orice om rezonabil vede însă că această reconstrucție ecologică este praf în ochi, atât timp cât costurile sunt exorbitante… resursele alocabile limitate față de necesitățile din peisaj, și atât timp cât zona din vecinătate este un uriaș deșert antropic… asfaltat, sau cu gazon.

În România, se prevede că zilnic vor veni poate 5-10? milioane de euro din fondurile UE, dar cât din aceste resurse vor avea efecte negative și cât efecte pozitive asupra mediului? Câte persoane bine pregătite sunt disponibile și au (au avut?) șansa să participe la programare, și ce influență au ei asupra direcționării acestor axe pline de proiecte. Putem oare găsi calea spre crearea unei Rețele Ecologice Naționale funcționale, sau biodiversitatea din România va cădea pradă betonării, asfaltării, desecării, canalizării, mineritului, poluării, acoperirii cu parcări, terenuri de golf, hoteluri, platforme industriale, depozite, hipermarketuri, arii cu agricultură intensivă, plantații monoculturale de arbori cu creștere rapidă, ca semn al faptului ca declarăm politic cât de mult ne interesează biodiversitatea și viitorul copiilor noștri, dar practic suntem incapabili de a înțelege esența propriilor cuvinte?

Scris la 9 mai 2007, cu mici modificări în 2012

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Retele ecologice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Rețeaua Ecologică Pan-Europeană

  1. Mircea spune:

    De obicei acele lucrari scumpe de reconstructie se intampla cand un vinovat (distrugatorul) poate fi obligat (legal) sa plateasca pentru zona distrusa sau cand zona a ramas ocupata de o infrastructura se reface ceva in imediata vecinatate, cu impact major asupra biodiversitatii. Nu este bine ca s-a distrus ceva in primul rand, dar este bine ca distrugatorul este constientizat de costurile reconstructiei.

  2. vernescu marius spune:

    Buna dimineata domnule Peter Lengyel,
    vreau sa va spun ca tot ceea ce a-ti scris este bine punctat, la obiect, ca poate facem prea putin in realitate si prea mult ramane scris pe hartie si pe suport magnetic, ca ne intalnim si stam la vorba pe bani europeni , iar rezultatele sunt aproape nule.
    Sper sa reusim sa facem ceva cat mai repede, altfel tot ce am primit ca mostenire se duce de rapa.
    Cu respect , de la Braila, Marius Vernescu

  3. albertgabi spune:

    Buna ziua domnule Peter,apreciez articolul dumneavoastra! Cu mult respect, Gavrila Albert, din Bistrita,B-N, un mare iubitor de munte si excursii montane. O zi buna va doresc!!!

  4. Buna ziua, va cer permisiunea de a reproduce aceasta excelenta prezentare pe saitul Asociatiei Jurnalistilor si Scriitorilor de Turism
    http://www.presadeturism.ro
    Valentin Tigau

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s