Jalnicul vânător și plăcerea de a ucide

Te consideri mare european, iubitor de natură sălbatică și de vânătoare, și nu ai capacitatea intelectuală să observi că nu mai ai rațiune și nici sentimente umane: ai devenit un criminal cu sânge rece. Începi prin a căuta pe Internet o agenţie care îţi satisface dorinţele şi „oferta” este financiar acceptabilă. Apoi zbori la mari distanţe cu avionul, mai parcurgi câteva sute de km cu maşina de teren şi ajungi să zicem în Carpaţi, unde „ursul tău” te aşteaptă, chiar dacă el nu ştie că tu ai să sosești. A fost hrănit vreme îndelungată, ştie că va primi mâncare şi va veni la hrănitoare şi de data aceasta. Urci în ascunzişul înalt (sau dacă ești prea bătrân și moleșit, te urcă ‚slugile’ cu fotoliul), ascunziș unde ursul eventual rănit dar încă în puterea oarbă a disperării, pe tine nu te poate afecta în vreun fel. Nu dorești să îți asumi riscuri, că ești evident un laș, vierme. Şi aștepţi. Ursul vine legănându-se. Indiferent. Începe să mânânce. Tu îndrepţi puşca spre el. Cauţi prin lunetă locul unde îi vei plasa acel glonț care să îl ucidă, dar să nu-i spargă craniul. Plimbi punctul pe spatele animalului, pe burtă, pe şolduri, pe umeri… Te joci… Iar la un moment dat, ursul se uită la tine. Te uiţi la el prin lunetă… priveşti faţa lui liniştită, pe care nu se văd sentimente, doar puterea şi puritatea sălbăticiei. Pentru ce ai venit până aici? De ce ai plătit? Îţi zici că tu eşti puternic, măcar acum, că în rest… Te saturi de a te juca şi tragi. Un urlet înfiorător, animalul nu a mai simţit aşa ceva. Și nici tu. O perioadă de zbatere între viaţă şi moarte. Apoi moartea. Moartea lui, a stăpânului pădurilor adevărate, moartea ursului puternic, în floarea vârstei. Îi dai jos pielea, îi scoţi craniul (nu tu, că te murdărești cu sânge… alții, slugile sunt bune la tranșat hoitul creat de tine). Eşti fericit. Eşti fericit? Ai ceea ce doreai în biroul tău, sau în noua casă. Trofeul care arată că tu eşti puternic, ai bani de aşa ceva, eşti influent, eşti un caştigător: esti o valoare. Ursul ucis, ca simbol al puterii tale. Zbori către Germania. Avionul trece deasupra pădurii unde trăia „ursul tău”. Mâna îţi mângâie pielea şi îţi palpează oasele craniului. Pielea şi craniul tău. Dacă mai ai puţin suflet, şi deci şi un sentiment al vinovăţiei, îţi şopteşti pentru autoliniştire: oricum îl omora altcineva. Dar să nu ai curajul să mai zici: „Iubesc natura şi viaţa, viața sălbatică”. Niciodată.

Vânătoarea – o formă de barbară cruzime? Mulți dintre cei care se îmbogăţesc sau intră în politică, ajung mari vânători, care îşi etalează ‘capacitatea’ prin “trofee cât mai valoroase”. Pentru omul care are încă suflet, pare stupid un hobby al plăcerii uciderii animalelor. Este oare uman să te mândreşti cu un craniu al vreunui animal ciuruit de tine, o piele de urs sau cu nişte coarne de capră neagră? Nu este foarte diferit de canibalul care colecţionează capete uscate de oameni sau urechi umane; măcar canibalul avea ‘trofee’ provenite de la duşmani care puteau să-l omoare, pe când nici un german sau francez nu putea fi omorât de ursul din Carpaţi, dacă stătea acasă! Dar el a venit pe aici şi a omorât acea fiinţă vândută pe Internet… Patetic, jalnic?

Vânătoarea-braconajul. Dacă am întreba ursul, cum prefera să moară, de glonţul unui braconier sau al unui vânător, ce ar prefera oare? Vânătorul? El este ucigaş mai îndreptăţit că are voie să o facă, are un permis, are o hârtie pentru asta? Cine i-a dat permisul? Aaaa! Cineva a stabilit ‘cote de extragere’ pe baza unor date foarte chestionabile, i-a vândut pe bani un permis şi el trăieşte bine din asta. Este mai moral decât braconierul înfometat? Nevoia de a mânca ceva în seara asta sau dorinţa de a vinde “la negru” un trofeu, din care să ia bani de o sticlă de pălinca…. există și destule astfel de cazuri. Nu se pot separa clar vânătoarea legală de vânătoarea ilegală, din variate motive: animalul împușcat nu știe dacă el a fost omorât pe bază de acte sau fără hârtia respectivă… și nici nu îl interesează; există destule relatări despre vânători care în ‘sezon’ împușca la fel de agresiv ca în ‘extrasezon’ și la fel de mare e măcelul atunci când au alocată cotă ca și când… nu există. O mare parte a cazurilor de braconaj mediatizate se leagă de personalităţi politice, judecători, avocaţi, procurori, oameni îmbogăţiţi în ultima vreme, aşa-zişi “baroni locali” și șleahtele lor.

Subiectul vânătoare/ braconaj  este foarte important de abordat când analizăm conservarea biodiversității de pe la noi. Miza este păstrarea unei inestimabile valori şi utilizarea durabilă a unei “resurse naturale regenerabile” versus prădarea ei şi obţinerea de profituri rapide şi trecătoare, lăsând în urmă un dezastru ecologic la nivelul peisajului. Oricum, complexitatea problemei nu se compară cu cea a protejării unui tinov de 0,5 hectare… Organizaţiile vânătoreşti reunind persoanele interesate de vânătoare, se declară favorabile conservării biodiversităţii, dar prin activitatea acestor oameni (legală sau ilegală) fauna de animale mari nu reuşeşte să se menţină pe linia de plutire. Situaţia cu braconajul şi vânătoarea a ajuns atât de complexă prin implicarea “factorului politic”, a intereselor financiare legate de vânătoare, a problematicii braconierilor foarte săraci şi foarte bogaţi. Pe de altă parte, în schemă intră acea parte a societăţii civile care este de facto interesată de conservarea valorilor naturale.

Vorbim acum despre vânătoarea modernă, adică plăcerea de a ucide: vom analiza altădată vânătoarea-preistorică, o modalitate de a procura hrana necesară supraviețuirii în triburile umane sau cea a adevăratelor demonstrații de vitejie din timpuri medievale când riscurile confruntării cu marile carnivore ale pădurilor neumblate existau în realitate. Suntem pe un teren alunecos când atingem subiectul braconajului-vânătorii, mai cu seamă din cauza implicării nenumăratelor persoane şi instituţii, toate cu interesele lor, cu inerţia lor, cu dorinţa lor de a arăta că sunt capabile să facă ceva, chiar şi când ele sunt… aberante. Există o mare șerpăraie de interese, structuri care fac profituri foarte mari comparativ cu situaţia de pe la noi, prin prădarea valorilor naturale pe care ar trebui să le păstrăm cu cea mai mare grijă şi să le gospodărim în aşa fel ca și cum am înţelege că ele sunt de nepreţuit şi de neînlocuit.

Orice om cu bun-simț iubește Natura. Ce poate fi mai spectaculos în natură decât marile animale sălbatice? Normal ar fi să vedem pe dealuri cerbi, ciute, căprioare, iepuri și multe alte animale sălbatice. Ele ar trebui să fie acolo, în populații consistente, sănătoase, doar că sub presiunea vânătorii și a braconajului, speciile sunt împinse spre degradarea populațiilor și dispariția lor. Academicianul Emil Pop afirmă în prefața cărții lui Al. Filipașcu, Sălbăticiuni din vremea strămoșilor noștri… : ‘Trebuie să subliniem (…) că una dintre cele mai criminale intervenții directe se datorează braconierilor și vânătorilor împătimiți.’ Constatăm acum în secolul 21, derularea unui genocid ce se petrece cu renumita biodiversitate de pe la noi, mai cu seamă vizibil la populațiile de animale mari (cerbi, capre negre etc) pe care le privim cum dispar din faţa ochilor noştri şi rămân doar statisticile “vânătorești”.

Este necesară conturarea unei viziuni naturalistice moderne asupra vânătorii, bazate pe o argumentație rațională și pe ceva umane sentimente. Părțile implicate în vânătoare sunt urșii și mistreții, cerbii, căprioarele, vulpile, iepurii, becaținele, prepelițele, potârnichile, caprele negre, rațele sălbatice, gâștele sălbatice, cocoșii de munte, veverițele, jderii, râșii și zâmbitor, fermecător, malefic, vânătorul. Este necesară crearea unei imagini despre vânătoare care ar fi acceptabilă și din unghiul de vedere a animalului sălbatic rănit, muribund, înconjurat de vânători care jubilează… În măsura în care dorești sa definești cam cum stă situația cu vânătoarea, din unghiul de vedere al animalelor sălbatice, inevitabil apare ceva încrâncenare… a animalului aflat în bătaia puștilor.. al celui rănit aflat în apropierea sfârșitului.

Termenii “vânat” şi “animal sălbatic” arată diferențele de percepție asupra realității. Cuvântul “vânat” este a priori tendențios, arătând că “menirea” acestor animale este ca ele să fie vânate, omorâte. Este mai bine, mai uman, să le numim “animale sălbatice”. Din păcate, nu doar la noi există această situație lingvistică penibilă, ci multe alte limbi folosesc pentru animale sălbatice termeni care arată un dispreţ, sugerând superioritatea îngâmfată a omului faţă de restul animalelor. Când engleza le zice “game” asta mi se pare tot aşa ciudat, insinuând că vânătoarea este o joacă, o distracţie, iar animalele sunt jucării, nişte chestii cu care ne producem plăcere. Se evită imaginea dură când “jucăria” se zbate în sânge și moare în timpul “distracției”.

Până în 1989 a fost pe aici un singur dictator și mare vânător, iar ulterior au apărut mulţi dictatori și vânători mici, cu efecte dramatice asupra animalelor sălbatice. Pare că plăcerea de a ucide animale este un exerciţiu bun pentru alte momente, mai serioase. Sau o destindere, un amuzament. Este modalitatea de abordare afişată de omul care crede că lui i se cuvine totul, chiar decizia asupra vieţii sau morţi celorlalte fiinţe libere, umane sau nonumane.

Culmea nesimțirii este să ucizi… ca formă de distracție. Vânătoarea „civilizată” actuală, un hobby al uciderii din plăcere practicat de sărmani care nu mai au suflet ci au doar bani, este cu totul altceva față de vânătorile trecutului. Este o afacere în care banii şi interesele celor cu influenţă financiară/ politică calcă în picioare etica, ştiinţa şi dreptul de supravieţuire a acelor animale, altele decât vânătorul. Este o lume a cotelor de vânătoare stabilite pe date manipulate, a reclamei pe Internet și a permiselor de vânătoare, a maşinilor de teren și a carabinelor cu lunetă. Orice om normal consideră că este inuman să ucizi din plăcere un animal sălbatic, fără să-i dai vreo şansă de a scăpa, de a trăi în continuare. Oare atunci când foloseşti arme cu lunetă, atunci când aştepţi animalul la un loc unde este obişnuit să se hrănească, atunci poți fi definit ca măcelar ascuns și fricos, sau ca Terminator fără milă?

Ioan Pop, (APM Baia Mare, pe atunci) mi-a povestit o întâmplare: Un silvic din Baia Mare, pe care îl cunoaştem amândoi, i-a relatat cum prin septembrie 2003, vânau vulpi în aşa fel încât turnau apă în galeriile lor, aşteptau să iasă şi apoi îi împuşcau. La un moment dat a ieşit o vulpe, dar când a văzut vânătorii care aşteptau cu puştile îndreptate spre ieşirea galeriei, decât să fie împuşcată, a preferat să intre înapoi în galerie şi probabil a murit înecată. Mai bine mori decât să te întâlnești cu asemenea «iubitori ai naturii»?

Moralitate? Dacă am trăi într-o Lume mai umană, ar fi imposibil să te mândrești că îți place să ucizi nevinovate animale. Într-o Lume în care ar exista respect real față de Natura, omul ar fi fericit să privească cerbul, să se minuneze de mișcările lui, de frumusețea fantastică a vieții sălbatice. Un om echilibrat psihic nici nu și-a pune problema că ar dori să ucidă cerbul pentru a își satisface setea de a ucide. Omul acela înțelept s-ar întreba: oare cât de patologică trebuie să fie o societate încât să permită uciderea animalelor din plăcere? Cât de horror este să expui capetele ființelor pe care le-ai omorât? Oare o astfel de colecție arată ce tip de suflet ești… că ești de fapt o jalnică carcasă? Este posibil ca odată vânătoarea să rămână o boală a trecutului, ca și sclavagismul sau canibalismul? Lumea se schimbă, ne place sau nu, iar de noi depinde direcția schimbărilor.

“Moralitatea” de a nu da şansă animalului… chiar și celui mai viguros animal sălbatic, la care posibilitățile de evitare a morții subite se reduc dramatic, chiar total, ca o consecință a existenței armelor de foc performante, a lunetelor și a vânătorului-terminator. Este o executare a unei ființe nevinovate, care se simte în siguranță la o distanță de câteva sute de metri față de tine, iar tu cu arma cu lunetă îl ucizi mișelește, poate chiar dintr-un ascunziș… instalat lângă locul unde este obișnuit să vină la hrană… Ce este idilic în asta, ce este frumos, uman? O împușcătură brutală, a unei brute, și atât: “GAME OVER”.

PS. Despre interferența vânătorii în procesele evolutive și cele ecosistemice vom vorbi într-un alt articol.

Scris prin 2003.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Animal Salbatic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Jalnicul vânător și plăcerea de a ucide

  1. Georgeta Ionescu spune:

    Sunt de acord cu pozitia dvs. si cu argumentele pe care le prezentati, privind lipsa de rationalitate si umanitate a povestii de la Balc, care se repeta de ani buni…Cruzimea acestui demers, este de neinteles. Nici macar regulile vanatorii nu le respecta, acele animale neavand din start nici o sansa de scapare. Este un altfel de abator, a carui unica ratiune este satisfactie sadica a unor dementi…Rusine!!

  2. Tiberiu Varga spune:

    Cred ca nu neaparat placerea de a ucide ii face pe acesti cretini sa vaneze. Este manifestarea unei frustrari masculine. Este dovada-lipsa in sustinerea faptului ca sunt lipsiti de elementul falic al personalitatii lor. Isi arata unul altuia cat masculi-alfa sunt

  3. Valentin Grigore spune:

    Marii vânătorii ai țării: barbari impotenți, scursuri ale unei societăți degradate… de ei înșiși. Vânătoarea în zilele noastre reprezintă cea mai clară formă de manifestare a neputinței omului de a se ridica deasupra primitivismului în care se zbate societatea umană „modernă”. Mare păcat că România a ajuns să tolereze așa ceva, un loc unde astfel de javre pot face legea. Trebuie să se schimbe ceva cât mai urgent în acest domeniu.

  4. Dinu Mititeanu spune:

    Excelent articol, trista realitate ! Ma revolta de fiecare data argumetele „stiintifice” cu care incearca sa-si justifice crimele ce le comit acesti „iubitori si ocrotitori ai animalelor padurii”. Eu, ca pasionat drumet prin munti, i-as compara cu cei tot mai multi si mai agresivi care urca pe poteci si pe pajisti alpine cu mijloace motorizate. Nu trebuie sa fii neaparat psiholog pentru a intelege justificarea placerii lor de a apasa pe acceleratie in locuri pana de curand atat de putin atinse de „cel mai inteligent animal”. Placerea lor e similara cu placerea de a ucide a vanatorilor. ATV-stii si enduristii pangaresc si ucid acum linistea golurilor alpine. Despre uciderea cu tenacitate a linistii si frumusetii vailor si padurilor de catre drujbe si uriase camioane care desertifica muntii, am aflat cu mare tristete si durere inca de mai mult timp. Si mafia lemnului ( ca si mafia aurului de la Rosia Montana) stie ca e mult mai puternica decat societatea civila…

  5. BOGDAN spune:

    Nu pot sa descriu ce bucurie imensa ma incearca atunci cand aud de cate un accident la vanatoare. Visez la o galerie cu capatanile prostilor astia care se impusca intre ei! As popula savana africana si taigaua siberiana cu vanatori albi, inarmati cu o colectie de cutite. Uite asa, pt a deschide un nou secol de vanatoare cu adevarat sportiva (un fel de repriza a doua, in care sansele sa fie „egal” redistribuite).

    MOARTE VANATORILOR, oricine ar fi si oriunde s-ar afla!

    BD

    • peterlengyel spune:

      Acesti „curajosi” vanatori, daca ar avea „doar” un cutit la dispozitie, niciodata nu ar incerca sa duca o lupta cu un urs, un tigru sau leu. Dar miseleste, de departe, prin luneta… pe gaura unui ascunzis… acesta e stilul ucigasului-vierme. Daca ar simti si ei macar odata cam cum este sa fie priviti de undeva prin luneta de pe o arma… de catre cineva care se distreaza cu viata/ moartea, atunci cand ei sunt pe postul „vanatului”, cand mananca, atunci cand se plimba cu sotia sau copilul…, garantat ca ar termina cu vanatoarea.

  6. Placerea de a ucide…
    este motivul care motiveaza de fapt un vanator cu sange rece.
    Nu conteaza ca este sezon sau extrasezon vanatorii vaneaza si ucid de placere, pentru ca in zilele noastre nu mai ucid pentru hrana ca sa supravietuiasca ci asa…pur si simplu din PLACERE !
    Caz real,
    am avut un caine, nu de rasa, doar unul care ma iubea si ma incanta atunci cand veneam acasa si ma jucam cu el. Un caine care avea grija de proprietate.
    Locuiesc langa Oradea, intr-un cartier proaspat construit…marginit de pasunea satului. Casa mea se afla chiar la limita dintre pasune si cartier.
    Deseori am trecut cu vederea ca iernile trecute, vara trecuta vanatorii trageau cu arma in santul de langa case, la o distanta de nici 100 metri.
    Inainte de Craciunul 2011 cainele a disparut. …nu era legat in lanturi, ca nu avea rost, aici nu ii putea face rau la nimeni, toti il stiau.
    In mod miraculos nu mai aparea la strigatul meu.
    A trecut si revelionul, tot nimic.
    undeva prin 19 ianuarie 2012 primesc un telefon de la un vecin ca a vazut cainele. M-am bucurat, ca a reaparut, si am plecat grabit spre locul unde imi spuse-se vecinul sa ne intalnim.
    Dar din pacate, catelul , odata vioi si vesel, acum zacea pe camp intr-o balta de sange…impuscat in cap si piept.

    Ia-m facut o groapa , l-am acoperit cu pamant si l-am plans in suflet pe Bundaș al nostru.

    Am sunat la primaria din localitate, ei mi-au zis ca a venit o asociatie inainte de Craciun la ei si le-a cerut voie sa vaneze prin zona. Mai mult nu stiu.

    Concluzionez, vanatorul acela blestemat (pentru ca l-am blestemat, ca sa-si ingroape cea mai iubita fiinta, fie om fie animal, exact asa.) pentru ce a ucis?
    De foame..??? este camp deschis, nici o tufa nimic, cum poti confunda un caine lup cu un iepure sau fazan…ca doar altceva in zona asta nu este.
    NU !
    A omorat cu cruzime…DIN PLACERE.

    Si revin, placerea de a ucide inca este legala la noi. Nimeni nu ia nicio masura impotriva.
    Pana cand?

    • peterlengyel spune:

      Imi pare rau pentru cainele tau, dar pentru a evita impuscarea lui, acel caine (animal domestic) trebuie tinut sub supravegherea proprietarului. In schimb, animalele salbatice ar trebui sa aiba sansa de a trai viata libera fara a fi permanent in bataia pustilor.

      • Richard Benescu spune:

        Da, asa este. Ar fi trebuit legat cainele. …dar acum este dezlegat pe vecie.
        Am ramas totusi cu cateva nelamuriri:
        – este legal sa tii o vanatoare langa casele oamenilor? la o distanta de aprox 100 m ? daca ma aflam pe camp cu copilul, sau vecinul , sau copii nostri erau singuri pe pasune?
        – este legal sa ucizi din placere, orice misca?
        Si daca raspunsul este DA, concluzionez ca pot impusca orice vreau si nu am nicio responsabilitate (in cazul in care as avea arma, legal, legitimatie de vanator, etc)
        Deci CRIMA este legala pentru ei.

      • peterlengyel spune:

        Am putea defini oare activitatea vanatorului ca fiind cea a unui criminal in serie, cu acte care sa permita asta? De ce exista asemenea acte? Pentru ca ei fac legea, e plina „clasa politica” de ei.

    • Dan Sebastian spune:

      Nu cred ca a fost nici-o cruzime in acest caz. Un caine lasat liber intr-un fond de vanatoare este un pericol pentru fauna zonei respective. Ca sa nu mai vorbesc de cazurile cand au fost ucisi sau raniti oameni, de catre caini vagabonzi. Oare asta nu e cruzime? Multi se dau iubitori de caini, dar nu -i intereseaza ce pot face acestia lasati liberi. De ce nu-i tineti fratilor in casa sau in cusca sau in tarc daca tot ii iubiti atat? Daca iti omora copilul un caine vagabond, pe cine mai blestemai?

      • Stimate domn,
        raman sa fiu de acord cu dvs in ceea ce priveste cazurile in care un copil este muscat, sau Doamne feri omorat de vreun caine vagabond.
        Dar tin sa subliniez faptul ca , nu era un caine vagabond. Si nu imi era frica sa il las sa se joace cu baiatul meu de cand avea 3 ani. Era un pui de caine, care a crescut ”mare”.
        Ideea este ca aici, langa acest cartier nou construit nu exista niciun ”fond de vanatoare”, este camp deschis, este PASUNEA SATULUI, comunei unde pasc oi, vite, cai, etc. Niciintr-un caz zona de agrement vanatoresc.
        Mentionez,m deasemenea ca, aceasta pasune se afla imediat langa gardul meu, nu este despartit nici macar de un metru de altceva, gard, obstacol etc.
        Intrebam, daca este legal sa faci partide de vanatoare intr-o zona populata si frecventata atat de copii cat si de adulti.
        Daca este legal sa tragi cu arma spre, dinspre casele oamenilor? Si altceva, daca in acest ”fond vanatoresc ” nu este nimic de vanat, atunci de ce impusti un caine ratacit pe acolo?
        Raspunsul meu este: ”doar de dragul de a ucide” !
        Este moral sa ucizi din placere?

      • Dan spune:

        Ba a fost o cruzime domnule Dan Sebastian. Din spusele proprietarului asta nu era un caine agresiv. Era un caine domestic care iesise probabil din curte. Nu muscase pe nimeni si nu facuse rau nimanui. Era chiar necesar sa fie omorat? Si cu fondurile astea de vanatoare e o mare poveste. Sunt marcate undeva? Exista tablite de avertizare ca ne aflam pe un fond de vanatoare unde trebuie sa respectam niste reguli? Nu crezi ca ar trebui gandit de cateva ori inainte de a apasa pe tragaci si a suprima o viata fie ea si de caine? Am vazut o situatie cand niste nenorociti au impuscat la Iasi un caine de rasa premiat pe la concursurile internationale. Crezi oare ca vanatorii aia nu si-au dat seama despre ce e vorba? S-a tras numai din placerea de a ucide si nu din dorinta de a proteja ceva sau pe cineva. Asta de fapt este infierat in articol.

  7. NL spune:

    Nu a trecut multa vreme de cand intr-o deplasare in Ungaria am fost cazati la o pensiune de langa Tisza-to, un lac de acumulare de mare suprafata infiintat practic de-a lungul raului Tisza – este inainte de toate un un mic paradis acvatic ce gazduieste numeroase specii… Totodata, printre scopurile infiintarii se numara satisfacerea nevoile de apa a zonei, producerea energiei electrice dar si crearea unui spatiu intins de zona umeda preferat de multi turisti, pescari sau iubitori de sporturi acvatice.. Mai ales ca exista pensiuni in zona care ofera facilitati printre care de mentionat este accesul permanent la bazinele cu apa termala, fiind o traire cu totul speciala ca pe timp de iarna sa te relaxezi noaptea in aer liber lasand bulele sa-ti maseze spatele in timp ce sudiezi amanuntit constelatiile stelare si sorbi incet un pahar de vin…
    …dar, nu exista trandafir fara spin… Intram in ‘a noastra pensiune’ dupa un drum de 12 ore.. Prima impresie e precum un pumn in fata: la receptie doi elani impresionant de mari se holbeaza spre musafir de pe pereti.. Ma rog, ce mai ramasese din ei.. gatul, capul si uriasele coarne, bucati dintr-un cadavru – o trista amintire a unei vieti si a unei creaturi maiestuase.
    Atmosfera intunecata si bucatile din starv, agatate precum niste ‘trofee’, creasera o atmosfera apasata…
    Trecand mai apoi spre restaurant, pe hol si in sala ne intampina alte mortaciuni. Zebre, Phacochoerus sau numeroase specii de antilope, toate insotite de aceleasi fotografii cat se poate de banale si stereotipice: ‘bravul’ vanator asezat in spatele lesului, cu puscoiul in mana si cu ranjetul satisfacut ca iac’a reusit sa demonstreze ce ‘barbat adevarat’ este. O pata de culoare fiind oferita eventual de cativa slugi negri din a caror larg zambet doar dintii se zaresc…
    Iar pentru efect maxim [asupra stomacului vizitatorului], mancarea bufetului suedez este insirata chiar sub nasul unui bivol si o antilopa de mare statura, a caror fire lungi de par mai ca nu ajung direct in sosurile, martasul si supele servite dedesubt…
    Va intrebati care e motivatia acestui om de a investi zeci de mii de Euro pentru a macelari niste animale salbatice care-si vedeau de treaba linistiti in mediul lor? S-ar putea sa va mire… Respectul fata de aceste animale, iubirea enorma manifestata catre natura si vietuitoarele salbatice… Fereasca-ne Zeus de astfel de ‘iubareti’ ai naturii cu ale lor minti tulburi si ganduri patologice. Totusi, de unde pana unde poate un om rational sa ajunga la concluzia ca trebuie sa ucida, sa extermine ceea ce iubeste? Sau ca trebuie sa-l vada zbatandu-se in chinuri, inecandu-se in propria-i sange?…

  8. Dan C. spune:

    hm…sunt curios de reactie:
    Tatal meu e vanator cu acte …cam de 33 de ani.
    Nu are nici un trofeu in casa.
    A vanat sa-si petreaca timpul liber….sa hoinareasca…uneori nu a venit cu nimic in tolba..sau a vanat …doar ca sa gateasca……un iepure….doi…o rata doua….un fazan..sau cate un mistret…dar il imparteau 10 vanatori….sau la cativa ani avea o autorizatie la caprior…
    Pt bucuria hoinarelii…si pt un vanat pus pe masa…cu un pahar de vin rosu….familiei sau prietenilor.
    Unii din cei care au scris comentariile de mai sus…..acuza vanatorii…….toti la gramada …fara sa faca deosebire.
    Nu mai urati moarte chiar tuturor vanatorilor.
    Specia noastra umana…a avut la baza vanatoarea…mancam carne…nu?
    Porcul care e taiat in curte…..sau puiul pe care il cumparati de la magazin……..sau micii de pe gratar…nu va spun nimic?…
    Sa fim seriosi…majoritatea dintre noi se hraneste cu carne….ne face asta criminali?
    Inteleg ca majoritatea protestelor se refera la vanatorii care ucid doar din placere….dar ar trebui sa fim atenti in cine aruncam cu pietre.

  9. peterlengyel spune:

    anonymous report:

    „During the month of April 2014, the ALF has struck in the region / countryside of Basel, Switzerland. 4 hunting towers have been destroyed and a hunters’ club house has been spray painted with slogans against the murderous hunting activities. Several messages were left on the hunting towers, as well. Watch out you bloody bastards, we will be back soon!”
    From Biteback magazine
    anonymous report:

    image

    Tidslinjebilleder – Animal Liberation Worldwide | Fa…

  10. peterlengyel spune:

    Anti-Hunting In Romania

    Tragedie în Cluj! Militar român, împuşcat în inimă la o partidă de vânătoare
    Niste profesionisti …. Echipati de razboi, n-au ratat nimic.

    „Din vânător, Radu Farcaşiu a devenit vânat. Amânoi au încercat să împuşte acelaşi mistreţ, doar că Laze l-a împuşcat direct în inimă pe Farcaşiu, spun surse judiciare. Focul de armă tras de David Laze l-a ucis pe loc pe partenerul său de vânătoare, Radu Farcaşiu. Vânătorul a folosit o armă extrem de profesională, numită generic LISĂ. Aceste arme folosesc cartuşe breneke, din plumb, de calibru 12 mm, adică un 1,2 cm în diametru proiectilului, lungimea de aproximativ 5 centimetri şi o greutate de 70 de grame. Astfel, spun specialiştii în arme şi muniţie, Radu Farcaşiu nu a mai avut nicio şansă de supravieţuire. O astfel de puşcă, bine calibrată, poate să ucidă un om de la 7-800 de metri distanţă. Farcaşiu, potrivit primelor informaţii, a fost împuşcat de la aproximativ 5 metri.”

    http://ampress.ro/stiri/tragedie-in-cluj-militar-roman-impuscat-in-inima-la-o-partida-de-vanatoare/

    • Dan Rosu spune:

      Pai ce as putea sa mai spun. Mie unul vanatoarea nu imi place nici ca sport si nici ca ocupatie desi am participat de cateva ori, cu rol de spectator desigur, la cateva astfel de evenimente. Din fericire insa de fiecare data vanatorii ce erau cu mine s-au intors cu tolba goala din lipsa de vanat iar eu m-am ales doar cu o plimbare in natura. In alta ordine de idei mie nu imi place sa ucid finite vii si nu cred ca as face-o decat in conditii extreme si atunci numai pentru a ma apara pe mine si pe cei de langa mine. Cand vorbim insa de accidentele de vanatoare aici este vorba de cu totul altceva. Cei ce fac astfel de accidente nu sunt vanatori adevarati si ori nu stiu sa umble cu armele de foc sau ignora cu buna stiinta regulile ce trebuiesc respectate cu sfintenie atunci cand au o arma de foc in mana. Din cate stiu eu la folosirea armelor de foc trebuiesc respectate niste reguli foarte stricte tocmai pentru a nu se produce astfel de incidente. Se pare insa ca unii semeni a nostri apasa pe tragaciul armei fara a-si mai folosi organul gandirii iar atunci tragedia-i gata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s