Utilizarea resurselor naturale în zona Parcului Naţional Munţii Rodnei – Rezervaţie a Biosferei


-Păreri ale unor localnici din Borşa şi Moisei-

Evaluarea nivelului de conştientizare a modului de utilizare a resurselor naturale din Parcul Național Munţii Rodnei – Rezervație a Biosferei în rândul localnicilor din Borşa şi Moisei cu domiciliu pe văile ce urcă spre munte până spre marginea ariei protejate. Au fost formulate 10 întrebări (anexate) pe marginea cărora s-au purtat discuţii libere. Pentru efectuarea evaluării s-au ales zonele cele mai apropiate de munte, unde locuiesc şi persoanele cele mai implicate în utilizarea resurselor naturale, cum sunt văile Fântâna din Borşa-Complex, Valea Repedea din Borşa (ziua 1), Valea Pietroasa din Borşa şi Izvorul Dragoş din Moisei (ziua 2).


Pentru chestionarea localnicilor s-au format două echipe, care au colectat părerile, în data de 18-20 decembrie 2003:

– Peter Lengyel (UNESCO Pro Natura) şi Ioan Pop (Agenţia de Protecţia Mediului – Baia Mare) (din a doua zi a participat şi Dumitru Iştvan de la Clubul de Speologie Montana – Baia Mare)

– Emilian Burduşel (UNESCO Pro Natura) şi Mircea Tomoiagă (silvic, Borşa).

În perioada efectuării acestor sondaje de opinie, am avut mai multe discuţii cu dl Ionică Pop, de la Agenţia de Protecţie a Mediului din Baia Mare, precum şi cu Mircea Tomoioagă, de la Ocolul Silvic Borşa. Datele primite de la ei sunt şi ele incluse în text.

Urmează o sinteză a răspunsurilor primite de cele două echipe. Deoarece multe teme se leagă complex între ele, cum ar fi situaţia animalelor din zonă, vânătoarea, braconajul etc, este imposibil ca răspunsurile să fie sintetizate foarte coerent, de aceea ideile complexe au fost puse la subiectele la care ele se referă cel mai mult. Unele păreri sunt contradictorii, ceea ce era de aşteptat.

De ce este nevoie de un astfel de text? Orice management trebuie să fie bazat pe o cunoaştere a situaţiei din teren. Pe lângă datele ştiinţifice despre specii, ecosisteme, procese naturale, etc., este importantă cunoaşterea realităţii socio-economice şi culturale, a abordării problematicii de către locuitorii din zonă. Obţinerea datelor ştiinţifice detaliate este mult mai dificilă, mai costisitoare (deplasare în teren pentru culegerea de probe şi ulterior prelucrarea lor), cere numeroşi specialişti taxonomi, ecologi etc. Concomitent, o listă de specii nu duce la protejarea lor, respectiv a ariei în care ele trăiesc. Se descoperă nenumărate specii noi, dar pădurile tropicale în care ele trăiesc sunt nimicite în continuare sub drujbele din ce în ce mai performante. Deci, datele ştiinţifice sunt foarte importante, dar existenţa lor nu rezolvă problema dispariţiei speciilor şi reducerea diversităţii biologice. Actualmente, orice starategie de management al unei arii protejate trebuie să ia în considerare şi interesele, cunoştinţele şi nevoile comunităţilor locale, fără implicarea cărora conservarea biodiversităţii are mari şanse să fie un eşec. De aceea, este nevoie de cunoaşterea părerii localnicilor.
Chestionar de evaluare a nivelului de conştientizare al localnicilor din Borşa şi Moisei; o sinteză a ideilor cu includerea unor fragmente relevante din răspunsurile primite:

Ştiţi cum se numeşte muntele de lângă dvs.?

La această întrebare introductivă-încurajatoare, este logic că toţi ştiau răspunsul: Munţii Rodnei!

Aţi fost prin munţii Rodnei–Pietrosu? Până unde? Cât de des?

Cunoaşterea zonei montane: Toate persoanele întrebate cunosc bine denumirile din Munţii Rodnei unde au fost de când erau copii. Apoi au fost în munte cu diferite interese, în special la pășunat cu vite, oi, stupi, la cules afine, zmeură, ciuperci, la tăiat lemne etc. Unele persoane au vizitat tot masivul, cu ocazia unor drumeţii, parcurgând traseele de la Ineu (aici numit Inău) până la Pietrosu. Unii localnici au drumuri anuale «în munte» alţii chiar dacă nu au mai vizitat de câţiva ani masivul au informaţii actuale despre ce se întâmplă «în munte» prin intermediul vecinilor care «au fost sus» mai recent. Interesul pentru ce se întâmplă în munte este destul de ridicat. Unul dintre locuitorii de pe valea Pietroasa a spus că el nu crede ca este vre-un locuitor din această vale, care să nu fi fost sus în munte. Remarca se poate aplica şi la celelalte văi. Nu se aplică însă pentru toţi cei care locuiesc spre exemplu la bloc în centrul Borşei. Sunt totuşi şi persoane din aceste văi, cum este Ştefan Danci, care zice că stă în zonă de 28 de ani, dar nu a urcat pe Pietrosu.

Cel mai impresionant a fost dl Gustav Cervenschi, care a înşirat denumirile zonelor dintre Prislop şi Pietrosu Mare „Pasul Prislop, Preluca Doamnei, Presâna, Ştiol, Izvorul Cailor, Piatra Rea, Păltinişu, Faţa Meselor, Puzdrele, Pietrosu”, precum şi numeroase denumiri din Munţii Maramureşului situaţi pe partea cealaltă a văii, dintre aceste toponime unele fiind noi chiar şi pentru pasionatul topograf Ionică Pop.

Este bine sau rău ca sunt Munţii Rodnei – Pietrosu atât de aproape de dvs? Ce bunuri şi servicii obţineţi de la munte? Ce dezavantaje aveţi?

Beneficiile aduse de apropierea muntelui: Majoritatea răspunsurilor au scos în evidenţă avantajele: aer curat-nepoluat, faptul că «este frumos la munte» (peisaj atractiv), că ai lemn la îndemână (lemne de foc cu bonuri de la Ocolul Silvic, lemne pentru construcţii, butinărit, cherestea), fructe de pădure (afine, mure, zmeură), ciuperci, că se fac în zonă cartofi, ceapă, morcovi, vara vitele şi oile stau pe păşunile de pe munte, pe fânaţe se face fân pentru iarnă pentru animale, sunt destule prune, mere, pere, că poţi să ieşi să te plimbi şi să te recreezi la munte, există trasee turistice. Agroturismul a fost menţionat mai ales de persoanele din Borşa Complex.

Vasile Vlonga zice: „Îs foarte buni munţii. Avem zăcăminte, lemne, din lemne facem schimb pentru cereale, este aer curat, oamenii mai vioi. Avem afine, zmeură, mure, ciuperci; este o firmă italiană, care cumpără ca intermediari; au dreptul de la Ocolul Silvic.

Toader Ivaşcu zice că pentru el este important că nu sunt inundaţii, cutremure, şi că el poate merge cu stupii, se ocupă de albinărit, dar mai are şi 4 vaci şi 30 de oi, animale care sunt date la păscut pe perioada de vară.

Greutăţile vieţii în zona montană: Dintre dezavantaje au fost menţionate cele legate de faptul că se „rabdă cam mult frig”, că ai nevoie de lemn pentru încălzire, mult timp şi în cantitate mare; pentru zona de munte nu există un sistem adecvat de evacuare a gunoaielor şi toate ambalajele nou apărute sunt aruncate în majoritatea cazurilor în apă (Pietroasa, Repedea, Izv. Dragoş…). Un alt inconvenient este că aici nu se pot desfăşura activităţi agricole ca la câmpie. (nu se face grâul, porumbul…) Referitor la agricultură a mai fost menţionat un episod în care oamenii din Borşa au fost obligaţi prin intermediul Primăriei să folosească azotaţi la cartofi. Azotaţii proveneau de la Azomureş, aceste îngrăşăminte chimice fiind «valorificate» de către Primărie printr-un mod obligatoriu. Asta se întâmpla, deşi în zonă se fac cartofi foarte mulţi şi foarte buni şi fără îngrăşăminte chimice. Danci Gheorghe amintea printre problemele produse de apropierea muntelui, că ar fi «multă apă, îngheţurile mişcă casa, alunecări de teren».

Ca şi părere generală a localnicilor, putem constata că ei ţin foarte mult la Munţii Rodnei şi la locurile lor natale. Pentru a exemplifica cât de mult este apreciată zona de către borşeni/moiseeni putem aminti faptul că deşi preţul pentru teren pentru casă este mult mai mare decât în alte zone de la cîmpie (zone mult mai accesibile, mai puţin izolate, şi mai bune dpdv agricol) aceştia preferă sa vină cu banii câştigaţi în Italia, să cumpere teren şi să-şi construiască aici casă. Gustav Cervenschi zicea: „E o frumuseţe muntele, ne bucurăm de munte; dacă ajung în munte mai bine mă bucur decât dacă ajung la oraş”.

Ştiţi ce plante şi ce animale vieţuiesc în munţii de aici? Ce animale aţi întâlnit?

Dintre plantele din zona montană, localnicii cunosc câteva specii de arbori (fag, molid, pin, brad, etc) şi arbuşti (soc, jneapăn, ienupăr), specii care produc fructe de pădure, ciuperci (considerate de ei ca aparţinând plantelor) apoi plante medicinale etc. Dintre «plantele rare» cunosc în special floarea de colţ din zona Piatra Rea.

Dintre animale, majoritatea cunosc mamiferele de dimensiuni mai mari cum sunt ursul, lupul, vulpea, iepurele, cerbul, capra neagră, căprioara (cenumită tot capră de către localnici). Cu unele specii au avut probleme la stâne (lup, urs) sau fânaţe (căprioare). Cunosc foarte bine şi au văzut de multe ori caprele negre şi marmotele. De asemenea unii dintre ciobani au povestit că au întâlnit «şerpi şi vipere» deci şerpi neveninoşi şi şerpi veninoşi.

Ioan Grec zicea: „Capre negre au fost, dar au pierit cu Ceauşescu. Nu e nici o rezervaţie că au dispărut caprele negre, poate 1-2 mai sunt, prin ‘90 le vedeai cu turma. Sălbăticiunile au scăzut în ultimii ani.” În curtea acestui om este o şură, în care este o cuşcă metalică în care ţine un jder de copac (Martes martes), pe care ni l-a arătat şi nouă. Animalul a fost capturat în Munţii Maramureşului, în zona Vaser, în urmă cu 2 ani. „I-am pus jumări în fundul ferestrii şi când a intrat, am închis geamul pe el. M-a muşcat de mi-a curs sângele… Vara îi pun pui de mierlă, îi omoară pe toţi şi îi pune în colţ, face provizii.

Vasile Tomoiagă, fost responsabil cu vânătoarea la Ocolul Silvic Borşa, zice: «În 1968, Decei a populat cu păstrăv lacurile Buhăiescu şi Iezer. În vara lui 1999 şi eu am dus puiet de păstrăv în Iezer. Odată am prins doi păstrăvi în Iezer, unul indigen şi unul curcubeu, unul avea un şoarece în el, celălalt era gol. Lacul Izvorul Bistriţei Aurii, sau altfel zis Lacul din Ştiol a fost populat cu păstrăv în 1999. Lacul are probabil peste 5 m adâncime. Aici au fost eliberaţi vreo 200 de puieţi de păstrăv, aduşi de la Telcişor de la păstrăvărie. Acum lacul e accesibil cu Jeep-urile, merg toţi acolo la fript carne, se plimbă cu barca pe lac. Cocoşi de mesteacăn există şi în Rodnei, deasupra Pietrei Rele, apoi pe Cimpoieş, pe creasta principală, apoi pe la Cornedei Ciungii Bălăsinii în Munţii Maramureşului.»

Despre repopularea cu capre negre, acelaşi Vasile Tomoiagă zice: «Din 1969 am participat în Bucegi, la Guţanu, Ocolul Silvic Zărneşti, la prinderea de capre negre. Caprele erau gonite spre o zonă strâmtorată unde erau puse plase de plastic de doi metri înălţime şi 10 m lungime. Am prins două capre, una şi-a rupt un corn. Mai mureau capre rănite. Capra cu corn rupt sângera enorm dar a fost adusă în Rodnei şi a fost văzută cu iezi, la doi ani după ce a fost eliberată. Din 42 de iezi, 8 au ajuns la maturitate, majoritatea iezilor aveau probleme de sănătate, aveau diaree şi apoi mureau. Râşii şi lupii erau distruşi, se puneau capcane, otravă, îi împuşcau pentru ca să nu omoare caprele nou aduse. Pentru Pietrosu, ultima acţiune de aducere de capre negre a fost în 1970. Almăşan a scris o carte, un raport intern al silvicilor despre repopularea din Rodnei, dar nu mai am cartea. În trecut se făcea recensământul caprelor negre, de la Lala până la Pietrosu. Se făcea înainte de urcarea stânelor, iar toamna în timpul alergatului se făcea pentru a doua oară. Se făceau trasee, se parcurgea creasta, iar echipele se întâlneau la Traniţa la Cruce sau la Şaua Laptelui. Veneau şi de la Bistriţa şi de la Suceava. Ionaş Sabin era cel care organiza vânătorile prezidenţiale pentru Ceauşescu. Acum e şef de ocol la sud de munţi, şi mai vânează şi el capre negre. Caprele negre erau pe fondul 11 Bistriţa Ţibău, pe fondul 12 Prislop şi pe 13 Pietrosu. În 1991 fondul Prislop era cu 130 de capre, iar în Pietrosu erau 200, deci pentru Ocolul Silvic Borşa erau vre-o 330. Verner Muller a împuşcat în Rodnei, în 1991 o capră neagră de 120,7 puncte CIC, asta a fost cea mai tare de aici. Vânătorii străini, nemţii veneau la vânat capre negre până prin 1994. După gradul de bonitate trebuie să fie stabilit efectivul optim. Optimul din Pietrosu era 160 şi se raportau suboptim după aceea şi nu mai dădeau cotă de vânătoare. După ce a început scăderea efectivelor de capre negre, datele deveneau… A fost un Simpozion al Caprei Negre prin toamna lui 1997. În toamna anului 2000 erau trei capre negre în fundul Căldării Iezer

Adrian Roman declara că ştie că este urs pe Ştiol şi că în urmă cu 5 ani (prin 1998) a văzut circa 30 de capre negre în zona Buhăiescu Mare. Gheorghe Danci zicea că sunt câteva capre negre în zona Piatra Rea, iar mistreţii «mai dau târcoale la cartofi, primăvara». Despre prezenţa caprelor negre în Piatra Rea amintea şi Gustav Cervenschi, dar adăuga „dacă mai sunt”. Ioan Pop zicea că a văzut 17 capre negre în 1991 în zona tăurilor Buhăiescu din Munţii Rodnei, iar ulterior a mai văzut grupuri de 2, 3 sau maxim 4 exemplare, dar niciodată ciopoare mai mari. Istrate Danci, meteorolog la Staţia Meteorologică Iezer, a văzut la 18 decembrie 2003, şapte capre negre în Zănoaga Mare.


Folosiţi lemnul din pădurile apropiate? În ce scopuri? Cât de mult tăiaţi?

Ioan Grec zicea: „Este nevoie de 14-15 metri ster de lemn pentru fiecare familie pentru o iarnă”. Toţi folosesc lemnul pentru foc şi în construcţii. Plătesc sau primesc bon de la pădurar şi îl taie. De obicei folosesc lemn pentru uz personal dar s-au înregistrat numeroase cazuri de tăieri ilegale în care oamenii au tăiat câteva «fire» (2, 3) de molid pe care le-au scos în drum. Acestea erau vândute ca materie primă propietarilor de gatere (în Borşa şi Moisei sunt numeroase astfel de gatere, unele dintre ele funcţionând ilegal). După opinia localnicilor, de multe ori pădurarul din zona respectivă era părtaş la astfel de ilegalităţi, încasând partea sa. Odată compromis un pădurar era deja drumul deschis spre tăieri ilegale de către localnici sau alte grupuri de interese – fime de exploatare în colaborare cu pădurari. În multe cazuri s-a folosit ca pretext pentru tăierea pădurii, existenţa unor doborâturi de vânt, înregistrate spre exemplu pe valea Pietroasa. Toate aceste tăieri ilegale s-au produs începând cu anul 1990.

S-a menţionat de asemenea că la Moisei funcţionează o firmă de brichetat,  EcoSilva, care foloseşte ca materie primă rumeguşul. Brichetarea este o soluţie posibilă pentru rezolvarea problemei rumeguşului, rumeguş care de multe ori se depozitează neadecvat sau se aruncă direct în pâraie şi râuri de către firmele de exploatare forestieră. (Fabrica Plimob, din Sighetu Marmaţiei, produce foarte mult rumeguş în cadrul prelucrării lemnului, dar totul se brichetează şi se vinde în saci, un sac având preţul de 40.000 lei, deci soluţia este nu doar «ecologică» dar şi viabilă economic).

În Munţii Rodnei – Pietrosu există vre-o rezervaţie? Cât de mare este, până unde se întinde? Este vre-un angajat la rezervaţie? Vă întâlniţi cu el/ei?

Există arie protejată? Majoritatea ştiu de existenţa rezervaţiei, asociată mai mult cu zona din jurul vârfului Pietrosu (şi cu ce a reprezentat până în 1990 rezervaţia) decât cu alte zone. Nu ştiu până unde se întinde şi nu ştiu de existenţa Parcului Naţional sau ce presupune o Rezervaţie a Biosferei. O parte dintre ei ştiu de angajaţii de la rezervaţie (în special cei de pe Pietroasa şi Izv. Dragoş). Ion Mihali Toderescu zicea: „Rezervaţia începe de la hotarele cetăţenilor până în vârf (arătând cu mâna zona Pietrosu). De la Ocolul Silvic sunt paznici care au cabana, de acolo de la Bătrâna, circulă şi mai păzesc.

Leontina, propietara magazinului de pe Pietroasa, povestea că în vremea când ea era copil, pădurarul Traian care era în multe momente “călare pe cal”, paznic al rezervaţiei, nu permitea nici o ilegalitate în pădurea din Rezervaţia de pe Pietroasa. Când treceau localnicii şi copii acestora prin pădure nu li se permitea nici măcar să facă zgomot. Totodată nu se permitea culegerea afinelor cu pieptănul doar cu mâna. Astfel a fost menţinută pădurea până în 1990. După 1990 când acelaşi pădurar Traian a vrut să menţină ordinea a întâmpinat ameninţări care au culminat cu faptul că i-au dat foc la „Fortul lui Traian” un refugiu de la liziera pădurii în care acesta stătea. De asemenea este cunoscut bătrânul paznic al Rezervaţiei, Tomoiagă. Paznicii tineri încep să fie şi ei cunoscuţi dar contextul actual face să nu se bucure de autoritatea pe care o aveau predecesorii lor. Gheorghe Şteţcu, pădurar pensionar, zicea: „Rezervaţie a fost, acum se trece la parc naţional. Nu sunt paznici aici, dincolo sunt pentru capre negre.” Toader Şteţcu zice: „Este un parc naţional în care nu ai voie să faci multe chestii.

Ştiţi vre-un localnic din zonă care ştie bine munţii şi poate conduce turiştii pentru ca aceştia să vadă animale?

Sunt mulţi tineri care cunosc munţii dar sunt puţini cei instruiţi care să aibă calităţile necesare unui ghid montan, mai ales dacă ne gândim la conducerea unor turişti din afara graniţelor României. Dar dacă ar fi ceva organizat s-ar găsi totuşi persoane care să facă faţă. S-a recomandat folosirea tinerilor de la Liceul din Borşa care învaţă şi limba engleză.

Cum vi se pare că este pădurea şi cum sunt animalele în ultimii ani faţă de situaţia din trecut?

Oamenii sunt destul de conştienţi referitor la ceea ce s-a petrecut cu populaţiile de animale sălbatice, iar decimarea pădurii este evidentă, imposibil de nerecunoscut de un om cât de cât rezonabil. Majoritatea dau vina pe silvici şi pe braconieri, conştienţi că localnicii au dus la degradarea peisajului şi pierderea valorilor. Mircea Tomoiagă, silvic, zice în acest context, pe bună dreptate: «Tot silvicii au repopulat caprele negre în Rodnei şi au replantat cu pădure după ce pădurea a dispărut.», dar trebuie să adăugăm noi că aceia erau alţi silvici, nu cei din zilele noastre. Şi acum există silvici bine intenţionaţi, dar imaginea pădurarului şi a inginerului silvic este în general «şifonată».

Gheorghe Horj zice: „E bine că-s munţii aici, s-ar putea face multe lucruri, dar nu avem oameni care să facă. Nepotu-meu e primar la Moisei, i-am zis şi lui. Vin turişti la capre, le fotografiază, urcă la lac, şi eu am urcat cu Dacia până la cascadă. Cu pădurea o făcut ăştia bani serioşi. Patronii, dobitocii, lua 100 metri şi ducea 1.000, nişte măgari. Am discutat cu şeful de ocol la Borşa. Trag pădurea ăştia, nu declară venitul, fac din furt limuzină şi vilă. Fură cu tirul banii. De aceea nu are Statul să dea pensia la pensionari.

Cum dispare pădurea. Toţi au răspuns cu formulări care arată conştientizarea situaţiei catsatrofale, de genul «pădurea din păcate s-a cam gătat». Se consideră că principalii vinovaţi sunt localnicii împreună cu pădurarii. „A fost licitată pădurea de la capătul de la Izvorul Verde. A fost marcat, să se facă o partidă, dar s-a rezolvat să se anuleze prin dl. Pânzariu, să nu se mai facă.” (Dl Pânzariu este fostul şef de ocol de la Borşa, acum pensionar, un silvic care este un exemplu excelent, care s-a ocupat şi cu repopularea caprelor negre, cu refacerea populaţiei de zâmbru Pinus cembra şi păstrarea jnepenişului). Gustav Cervenschi amintea de faptul că „pădurile-s topite şi nu vor fi lemne până nu va creşte altă generaţie”. Toader Şteţcu zicea: „Pădurea se taie, în toate părţile s-o tăiat, dar din toate părţile Borşei aici pădurea e cel mai puţin distrusă (făcând referire la valea Tisei, o vale care urcă în munte, de la Borşa, fără relaţie cu râul Tisa, adică apele sale se varsa în râul Vişeu, care la rândul lui se varsă în râul Tisa, dar asta este altceva).” Toader Ivaşcu, din Moisei, zice că: „Acum, după Revoluţie, so stricat lucrurile, nu mai avem lemne, dacă vrei un lemn bun, nu-l mai găseşti pe aici pe la noi.

Situaţia animalelor. S-a spus că sunt mult mai puţine animale: capre negre, urşi… Ca şi cauză principală, au menţionat braconajul. Dar mai departe marea majoritate a oamenilor au devenit mai rezervaţi în a menţiona vre-o persoană ca braconier. Se vedea clar că nu doresc să intre în posibile conflicte în comunitatea în care trăiesc, ceea ce este uşor de înţeles. Iar cei care au dat detalii, le-au dat sub protecţia anonimatului.

S-a spus că există braconieri dintre localnici care au făcut asta „de foame” cu arme manufacturate (s-a menţionat realizarea unei puşti la atelierul mecanic de la Minera Baia Borşa) dar că aceştia încep să nu mai aibă loc de braconierii cu Jeep-uri şi arme cu lunetă deţinute legal (aceştia sunt de multe ori şi membrii ai AJVPS) care nu au frică de nimic şi care au relaţii sau o poziţie care le permite să braconeze fără să li se întâmple ceva. Paznicii de vânătoare sunt intimidaţi de către aceşti braconieri „sus puşi” riscând prea mult dacă ar prinde şi demasca o astfel de persoană. S-au înregistrat cazuri în care aceşti braconieri au tras focuri de armă de intimidare în direcţia paznicilor de vânătoare pentru ca aceştia să nu se mai apropie. S-a menţionat de asemenea ca şi caz notoriu că un braconier care a fost condamnat de două ori înainte de 1990 pentru deţinere ilegală de armă, a obţinut permisul de port armă după 1990 şi este şi membru al Filialei Borşa a AJVPS. Gustav Cervenschi, acum în vârstă de 69 de ani, zicea: „Ocolul silvic mai organiza vânători. Asta-i baiul că nici nu prea văd animale. Braconajul îi decimează. Când eram copil vedeam lupi, dar nu am mai văzut în ultima vreme.

Ştefan Danci zicea: „Nu mai sunt, nu ştim ce s-a întâmplat cu animalele sălbatice, că toţi o puşcat noaptea şi gata… O fost o ciută acum 5 ani, care o fost omorâtă de lupi şi au dus resturile la Ocolul Silvic.” Ion Mihali Toderescu zicea: „O scăzut animalele sălbatice că o venit lupii de pe la ruşi şi o omorât oi şi câini. Lupii o mâncat 9 oi deodată în octombrie, a lui Ion Pocintău, i-au luat oile din casă. Oricum, animale nu mai sunt, nici vânătoare nu se mai face în Pietrosu. Râs nu e pe Pietrosu, numai spre Vaser.” În discuţie intervine un tăietor de lemne, Peter Nicoară (din Săcel, str. Principală 1.041) şi zice: „Nu demult, eu m-am întâlnit cu lupii. În Săcel 6-7 lupi o intrat în sat, o luat-o către Piaţa Veche şi apoi o luat-o către coastă.

Toader Şteţcu zicea: „Să fie păzite caprele negre, că pe vremea lui Nicolae erau în grupuri de 30 iar acum nu văd. Caprele negre nu o fo’ îngrijite, iar ursul nu le-o mâncat, eu cred că ceva s-o’ întâmplat şi oricine-şi dă seama de ce nu sunt. Şi pe vremea lui Nicolae erau împuşcate dar acum… Nu prea mai sunt animale sălbatice. O fo’ frumoşi pă aici, dar acum… Pe vremea lui Nicolae le făcea fân, hrănitoare pentru capre, cerbi, sare le ducea, dar acum cine le duce? Ce să facem, aşa-i lumea. Ce să facem dacă capii distrug, că noi furăm un miez de lemn, dar atât.

Gheorghe Şteţcu, pădurar pensionar, zicea: „Râsul e foarte rar în Munţii Rodnei. La animalele sălbatice, populaţiile au scăzut foarte puternic, în special la capre negre dar şi la cerbi. S-a braconat după 89 încoace. Toţi braconierii şi-au legalizat armele şi umblau ziua cu puşca pe spate, şuierând. Nimeni nu vrea să intre pe braconieri că nimeni nu-şi bagă capul. Îs şi greu de prins. S-o vânat capre negre şi legal cu nemţii şi austriecii, în special până în ‘93. Patria caprelor o fost la Pietrosu, peste 300, dar şi pe la Piatra Rea. Pădurarii mai umblă şi cu date pe hârtie şi nu te poţi lua după ei.

Referitor la situaţia efectivelor de animale sălbatice, Ioan Pop (de la Agenţia de Protecţia Mediului din Baia Mare) zicea: «Pe primul loc între motivele pentru care efectivele au scăzut, este vânătoarea legală, cu acte în regulă. O supraevaluare a populaţiilor de vânat s-a făcut din birou, fără a ţine cont de realităţile din teren. Câţi vânători erau înainte de 1989 în Maramureş şi câţi sunt acum? Iar când pe baza acelor fabulaţii s-au dat cote pentru împuşcare, animalul trebuia găsit şi împuşcat că era nevoie de bani la buget. Autorizaţia era plătită pentru cerb sau urs, iar după aceea atâta au umblat până l-au găsit. S-a vânat cu acte în regulă. Acum 2-3 ani au venit cu cerere la IPM să li se probe vânarea de capre negre, dar nu li sa aprobat.» În acest context, în care nu există date credibile despre capre negre în Rodnei, animale diurne, care trăiesc în gol alpin şi deci numărarea lor este relativ simplă, trebuie să ne întrebăm cum de-au reuşit silvicii să numere urşii, râşii şi lupii din România.

Aţi auzit de vre-o activitate de turism în zona, la om acasă – cazare, masă, tradiţii? Dvs aţi fi interesat în desfăşurarea de astfel de activităţi?

Majoritatea activităţilor de turism sunt concentrate în zona Borşa-Complex, unde există un număr important de pensiuni turistice, funcţionale în special în perioada sărbătorilor de iarnă, în sezonul de schi şi în luna august. În alte zone (văi) există numeroase case (realizate de locuitorii care se întorc de la muncă din Italia) care îndeplinesc condiţiile necesare pentru a deveni pensiuni, dar nu există activităţi de ecoturism – ca exemple fiind Repedea, Izv. Dragoş. Pe valea Pietroasa există o iniţiativă a unui propietar de magazin de realizare a unei pensiuni cu 6 camere.

Ca motive menţionate pentru slaba dezvoltare a activităţilor de ecoturism sunt: inexistenţa unei gări (în condiţiile în care Borşa este situată departe de marile oraşe), slaba infrastructură, drumuri de acces de calitate slabă, mizeria dată de inexistenţa unui sistem de evacuare a deşeurilor („iarna este mai bine pentru turism, deoarce zăpada acoperă mizeriile„). Un bătrân a menţionat că «pe vremea ungurilor era tren direct între Borşa şi Budapesta».

Adrian Roman este proprietarul pensiunii Mia din Borşa Complex; el declară că turismul se dezvoltă greu deoarece «dările sunt multe» iar numărul de turişti a scăzut deoarece drumurile sunt proaste; la pensiunea Mia, cazarea este la 300.000-400.000 camera, deci cam 100.000 de persoană pe noapte. Ion Mihali Toderescu zicea: „Dumitru Păşunaru mai duce cu caii sus la Meteo.”

În zonă există oameni care pot ghida turiştii străini/români la vânătoare? Cam ce se poate vâna aici? Aţi auzit de vre-o vânătoare în zonă în ultimul timp?

Braconaj. Orice asemănare cu realitatea nu e pur întâmplătoare. Întrebarea referitoare la vânătoare-braconaj este evident stânjenitoare şi evitată de către marea majoritate a celor chestionaţi. Există totuşi în cadrul răspunsurilor consemnate, fragmente extrem de relevante pentru aceste chestiuni. „Degeaba orice raport depus de pădurari, că pădurarii-şi fac numai duşmani. La paznicul de la AJVPS au fost găsite două capete de capră neagră, care vroia să le dea pentru naturalizare; a fost destituit, dar atât. Mai sunt braconieri doi foşti brigadieri silvici din Moisei. Când erau turişti, braconierii îi alungau cu împuşcături şi braconau în continuare. Filiala de vânătoare, AJVPS, e plină de braconieri; au teren exact la marginea parcului, şi cu un pas intră şi braconează în interiorul rezervaţiei. Braconierii, fiind în grup, de la 400 de metri îmi arătau cu mâna să vin spre ei; când eram la 200 m, îmi strigau să mă întorc, dacă vreau să merg acasă pe picioarele mele, şi trăgeau spre mine, pe deasupra mea. Cum te vede în verde, puşcă după tine. Ăştia au putere juridică mare, au valută, ăştia-s braconieri cu tupeu. Prin august sau septembrie, prin 94 sau prin 95, au fost de la Antitero, de la Baia Mare, dar ştia şi Poliţia locală şi au aflat şi toţi braconierii. Apoi, după antitero, vre-o două luni nu s-au mai auzit împuşcături. Dar a reînceput şi a continuat… Braconierul Iuzi (Mâţ Ion) e piesa cea mai grea din zonă. M-o ameninţat că mă împuşcă. L-am prins odată pe bătrân şi…”

Gheorghe Horj zice: „O stârpit animalele sălbatice, era cireadă de cerbi şi capre negre, le-o stârpit pe toate ăştia de la silvici. Erau cirezi. Acum nu mai sunt nici lupi, nici capre, nici cerbi. Care o pus mâna pe armă, n-o mai lasă. Vin braconieri din Moisei, Borşa, valea Izei… După Revoluţie nu o mai interesat braconajul pe nimeni. Pe vremea lui Ceauşescu făceau mulţi puşcărie pentru braconaj, dar acum, nimeni. Mergeau braconierii pe vale în sus, hăituiau animalele, erau grupuri de braconieri. Dar nu mai e ce vâna, de aceea nici braconieri nu prea mai sunt.

Vasile Vlonga zice: „Animalele după ‘90 îs mai rare. Caprele au fost braconate, e mai liberă lumea. Braconierii sunt din toate satele, ăştia au crescut cu carne de vânat. Şi eu am mâncat, dar nu prea frecvent. Caprele negre îs cu desăvârşire vânatul lor, al braconierilor. Îşi fac ei puşti, alţii au permise de vânătoare dar se duc ei la braconat. Pe Pietrosu, este rezervaţie, cu angajaţi, dar oricând vezi că sunt braconieri.

Alexa, paznicul de vânătoare de la Casa Laborator zicea: „Mai sunt maxim 30 de capre în Rodnei. În 1996 erau vre-o 70 de capre negre, dar în 2003, cel mai mare ciopor a fost de 12, din care 5 erau iezi, în rest erau grupuri de 2, 3 sau 4 exemplare. Mai sunt vre-o patru urşi în zonă. Anul ăsta, un pui de urs tot venea la Casa Laborator, dar veneau şi câţiva cerbi la sare, exact lângă grajd.

Toader Ivaşcu, din Moisei (fost pădurar la Săpânţa), zice că: „Acum îs puţine animale, şi urşi-s puţini, şi peştii din văi de-abia de-abia, apa-i poluată că aruncă toată lumea… Biserica Adventistă a curăţat toată valea dar au apărut gunoaie din nou. Caprele negre-s puţine, n-o migrat nimic, dispar din cauza braconajului. De pe o capră neagră iese de la 25 la 35 kg de carne. Se braconează pentru carne şi pentru trofeu. Un sărac nu poate avea armă, că e 12 milioane cea mai ieftină puşcă. Asta este. Care vine din Italia, garantat îşi ia armă. Şi nu-i casă din care să nu fie cineva în Italia. Braconierii sunt cei care au bani. Omul e dăunătorul tuturor. Din Moisei îs puţini braconieri, din Borşa-s mulţi. Am lucrat ca pădurar la Săpânţa, în trecut erau 50-60 de cerbi la Săpânţa, dar acum îs pe cale de dispariţie. Să mergi prin pădure şi să nu vezi nimic… Maramureşu parcă-i bătut de Dumnezeu. Ăştia împuşcă şi taie, că asta-i singura sursă care produce bani, acum…

Şi următoarea părere este relevantă: «Nicoară Cuheanu Hanţig este un braconier notoriu. De două ori a fost condamnat pentru port ilegal de armă, dar ulterior a ajuns cu drept de vânătoare, a primit permis de port-armă după Revoluţie. Bracona prin 1991-1992 urşi, capre negre, cerbi. Am tras după el de două ori să îl speriu. Îi strigam «Nu mişca de acolo, că te omor!», dar a reuşit să scape. La Filiala de vânătoare este un cap de capră neagră naturalizat, donat de Nicoară Cuheanu Hanţig, dar de unde avea el să doneze aşa ceva. A fost prins cu două capete de capră neagră şi a fost exclus anul trecut din Filială, dar nu i-au făcut nimic. Ăştia săraci nu mai încap să braconeze de ăia bogaţi. Bogaţii au carabine de superclasă, arme de vânătoare cu lunete cu infraroşu, au arme sofisticate, maşini de teren, urcă ori pe unde. Sunt vânători autorizaţi, dar care braconează, ce le iese în cale omoară, nu ştie nimeni. Personalul silvic nu are putere să facă ceva că nu-l apără nimeni, nici şefii lui, nici Poliţia. Dacă ar face ceva, e dat afară în ziua următoare, cu restructurările astea. Simt ăştia slăbiciunea legii şi a ordinii şi au curaj. Pădurarilor se impută orice cioată, dar ei sunt fericiţi că nu li se impută capre negre sau cerbi dispăruţi… Aşa că ei nu se bagă, nici silvicii şi nici poliţiştii. Eu dacă fac o bravură, prind un braconier, pe el îl leagă, dar prietenii lui mă belesc. Nu ai protecţie, nu ai sprijin. Dacă l-ai băgat pe unu câţiva ani la puşcărie, nici tu nu mai stai acasă liniştit. Vezi că bate la uşă odată… Doar dacă ar fi paznici bine plătiţi, protejaţi, să umble cu mitraliera şi aşa s-ar putea face ceva. Să tragă fără milă. Dacă merge vestea, automatic s-ar diminua braconajul. Aici trebe măsuri extremiste, că altfel nu se mai poate. Versantul nordic al Pietrosului e belit tot. A rămas o pădure de un lat de palmă. Sa făcut un efort extraordinar cu caprele negre, oameni foarte devotaţi să facă acţiunea asta, iar acum ăştia îşi bat joc de totul. Vorbesc şi eu. Ca un trompetist într-o sală goală. Degeaba. Dacă primul ministru Adrian Năstase este preşedinte de onoare al AGVPS, de la poziţia asta nu vede care este situaţia catastrofală a populaţiilor de vânat din România?»

Câteva concluzii:

Profilul locuitorului din Borşa sau din Moisei este influenţat foarte mult de următoarele fapte:
– Borşa în special, dar şi Moisei, sunt localităţi formate dintr-o combinaţie de oraş cu blocuri, restaurante, spital şi văi izolate cu aspect rural: populaţia care trăieşte într-un mediu autentic rural (pe văile izolate) are un nivel de informare, educaţie, conştientizare mai apropiat de cel al unei populaţii urbane menţinându-şi totuşi şi caracteristicile rurale;
– Mare parte din populaţie a lucrat şi lucrează în continuare la «Miniera Baia Borşa» şi la fostul IFET (actual diverse firme de exploatare forestieră) având deci cunoştinţe din domeniul industrial, nu doar din cel agricol. Schimbările în situaţia economică: Ştefan Danci zicea: „Tinerii pleacă de aici, rămân doar şchiopii şi bătrânii. Nu-s locuri de muncă deloc.” Adrian Roman a lucrat la mină dar s-a «lăsat, a intrat pe ordonanţă»; în urmă cu 20 de ani, la mina din Borşa lucrau circa 6.000 de mineri, dar acum au rămas doar circa 800;

– Mare parte din locuitori au fost plecaţi la muncă în alte zone din România: munci forestiere, construcţii, agricultură, având o viziune mai largă asupra a ceea ce se întâmplă în ţară;
– Lipsa porumbului şi grâului i-a obligat să desfăşoare activităţi comerciale: lemn şi produse din lemn, cartofi contra grâu şi porumb şi au deci în mare parte un spirit întreprinzător;

– În prezent populaţia locală începe să fie influenţată de cei circa 10.000 de locuitori ce muncesc pe moment în Italia şi care se întorc acasă;
– Izolarea zonei şi lipsa atenţiei dinspre structurile guvernamentale centrale, pentru o astfel de zonă marginală, a făcut ca autoritatea statului şi a legii să fie slăbită în zonă;

– Maramureşenii au o tradiţie mai mare, comparativ cu alte zone, pentru exploatarea şi prelucrarea lemnului;

– Versantul nordic al Munţilor Rodnei este foarte accesibil de pe văile locuite ale Borşei şi Moiseiului, astfel încât în câteva ore se poate ajunge în zona alpină;

– Pădurea şi populaţiile de animale din perimetrul Parcului Naţional Munţii Rodnei – Rezervaţie a Biosferei, au fost drastic afectate de activităţile umane de după schimbările din 1989 şi pentru o remediere a situaţiei vor fi necesare eforturi susţinute şi îndelungate;

– Marmureşenii în general sunt persoane directe şi care îşi respectă cuvântul dat, dar care acceptă foarte greu soluţii venite din exterior sau impuse. De aceea, pentru a proteja valorile din Parcul Naţional Munţii Rodnei – Rezervaţie a Biosferei, este absolut necesară colaborarea dintre autorităţi şi comunitatea locală.

De ce toate persoanele intervievate sunt bărbaţi? Am încercat să vorbim şi cu femei, dar într-o comunitate la limita dintre rural şi urban, nu există acea libertate a femeilor pe care o vedem în oraşele mari sau mai ales spre vestul Europei. Femeile nu prea au de-a face cu zona montană şi interesele lor sunt focalizate pe gospodărie şi vecinătatea ei.
Persoane intervievate de Emilian Burduşel-Mircea Tomoiagă:

Ioan Mihali, Fântâna 38;

Găvrilă Roman Onu, Fântâna 24A şi

Traian Ponţu – pădurar

Repedea – în atelierul unui bobinator am stat de vorba cu trei oameni (bobinatorul plus doi vecini – contacte doar de la vecinul Şteţco Gavrilă)

Leontina care are ultimul magazin de pe valea Pietroasa (unde am stat de vorbă cu ea şi încă o femeie), şi

Vasile Danci – tatăl lui Istrate (Chiucu meteorologul) şi vecinul lui la Izvorul Dragoş

Persoane intervievate de Peter Lengyel-Ioan Pop-(Dumitru Iştvan):

Adrian Roman, Str. Brădet 40, Borşa

Gheorghe Danci, Str. Brădet, 32A, Borşa

Gustav Cervenschi, Str. Bradului 1, Borşa

Ioan Grec, str. Măgura 1, Borşa.

Ştefan Danci, str. Valea Tisei 10A, Borşa.

Gheorghe Şteţcu, str. Repedea 151, Borşa (pădurar în pensie).

Toader Şteţcu, Str. Repezii 196, Borşa.

Ion Mihali Toderescu, str. Avram Iancu 68, Borşa.

Peter Nicoară (din Săcel, str. Principală 1.041, taie lemne în Borşa)

Toader Ivaşcu, str. Lunca de Sus 951, Moisei

Gheorghe Horj, str. Izvorul Dragoş 616, Moisei

Istrate Danci, meteorolog la Staţia Meteorologică Iezer

Vasile Vlonga, str. Izvorul Dragoş 735, Moisei, fost şofer la silvici

Alexa, paznic de vânătoare, Casa Laborator

Vasile Tomoiagă, din Moisei; era responsabil cu vânătoarea la Ocolul Silvic Borşa, dar în urmă cu circa 3 ani a avut un accident; în scurt timp se va întoarce la muncă, la Ocol.


© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Muntii Rodnei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Utilizarea resurselor naturale în zona Parcului Naţional Munţii Rodnei – Rezervaţie a Biosferei

  1. viesparul spune:

    foarte bun studiul si frumoase fotografii! felicitari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s