Parcul Natural Roussenski Lom – Bulgaria

La sud-vest de Rousse (Ruse), în imediata vecinătate a Dunării, Parcul Natural Roussenski Lom, înfiinţat în 1970 şi extins în 1986, protejează pe o suprafaţă de 3.408 hectare o parte a unui canion spectaculos atât prin peisajele sale cât şi prin biodiversitate. O suprafaţă mult mai mare, de 32.489 hectare, cu altitudinea medie de 238 m, este desemnată SCI pe baza Directivei Habitate, şi face parte din reţeaua Natura 2000. În vecinătatea ariei Parcului, înconjurând această bijuterie naturală, există nişte dealuri molcome făcând parte din Câmpia Dunării, fără a avea ceva spectaculos sau a prezenta o valoare majoră în ceea ce priveşte biodiversitatea lor. Aici însă în zona de canion, formaţiunile create de interacţiunea apelor cu rocile calcaroase, au dus la apariţia şi dezvoltarea unui relief care pe lângă faptul că este spectaculos peisagistic, mai oferă şi o mare diversitate de microclimate şi nenumărate medii de viaţă diferite, necesare pentru existenţa unor variate comunităţi de organisme, crescând biodiversitatea la un nivel de 2-3 ori mai mare comparativ cu cea a altor arii de dimensiuni asemănătoare dar fără un relief atât de accidentat. Există aici atât specii de pădure, cât specii de stepă uscată (pe platouri), specii de stâncărie, ca şi specii de pajişti umede şi higrofile, prin preajma apei care străbate canionul.

Într-un peisaj înconjurător reprezentat de platouri/ câmpii vălurite, zona văii calcaroase cu aspect de canion prezintă pereţi verticali care se prăbuşesc spre largul fund-de-vale prin care curg apele meandrate, înconjurate uneori de zone mlăştinoase, alteori de fânaţe şi păşuni cu o diversitate floristică uriaşă, de păduri pline de liane. Valea este largă, mărginită de nişte pereţi calcaroşi, care uneori ating şi 100 metri înălţime în zonele cele mai spectaculoase, alteori sunt doar de 30-40 m, depinzând de secţiunea dealului pe unde râul şi-a săpat cursul. Parcă cel mai frumos arată zonele de confluenţă, unde cursurile ce converg mai adaugă grandoare în plus, unde de sus poţi vedea cum apele acelea ce par nu foarte semnificative, în milenii au reuşit să-şi croiască drum prin imensitatea calcarelor, drum ce a devenit lent o lume fascinantă prin măreţia peisajului şi complexă prin ecosistemele/ biodiversitatea instalată.

Pereţii de stâncă, modelaţi în calcare uneori mai dure alteori mai friabile, prezintă un microrelief foarte interesant, produs al eroziunii care a excavat mici adâncituri ce dau în unele zone un aspect dantelat. Pereţii prezintă în general verticale pe care apar intrări de grote/ peşteri. În secţiune transversală, valea are o formă de U şi nu de V după cum am avea tendinţa să ne-o închipuim; este deci ceva asemănător cu Cheile Dobrogei de la noi, numai că dimensiunile sunt mult-mult mai grandioase. Pereţii abrupţi mărginesc o zonă inferioară unde sedimentele acumulate sunt tăiate doar de albia prin care apa curge puternic meandrat. Pereţii de stâncă sunt întrerupţi de zone unde există versanţi înclinaţi, coborând mai mult sau mai puţin abrupt spre vale, pe aceşti versanţi fiind instalate păduri, fânaţe sau sate răsfirate. Aud că vara temperaturile rămân şi în timp de noapte pe la 35 de grade C, atunci când stâncile se încing ziua iar circulaţia aerului este foarte slabă. Iarna este mai cald în vale, pe vreme ce vânturile geroase mătură platoul.

Calcarele din aceasta zonă s-au depus în marea caldă care acoperea aria în urmă cu cca 120 milioane de ani. Aceste depozite de calcare au fost supuse unor mari presiuni şi au devenit fragmentate în timpul ridicării munţilor care formează sistemul Alpino-Himalaian, sistem din care fac parte atât Carpaţii cât şi Stara Planina (paraleli cu Carpaţii Meridionali). Privind calcarele acestea fragmentate şi prezentând aspecte carstice caracteristice (nenumărate grote şi peşteri), inevitabil îmi pun întrebarea: oare cât de mare trebuie să fi fost 1. diversitatea speciilor de organisme marine care au dus la constituirea calcarelor, iar pe de altă parte 2. a organismelor terestre care s-au adăpostit în grote şi fisuri şi au lăsat urme fosile în nenumăratele astfel de locuri propice păstrării urmelor existenţei viului… ? ..

Pe teritoriul parcului există mai multe râuri, ale căror denumire se traduce Lom Negru, Lom Mic, Lom Alb, ‘lom’ însemnând un curs de apă între pereţi de stâncă. Aceste ape se unesc, formând în final cursul denumit Roussenski Lom, Lomul de la Ruse. Dealtfel, râul Roussenski Lom (luat în sens larg, deci întregul curs) are o lungime de 197 km, şi contrar altor afluenţi ai Dunării, îşi are izvoarele la o altitudine relativ redusă, în Câmpia Dunării; este ultimul afluent major pe partea dreaptă a fluviului. Toate aceste cursuri de apă care străbat zona carstică prezintă un traiect foarte sinuos, cu numeroase meandre încâlcite, existând situaţii când apele străbat o buclă şi trec prin vecinatătea zonei pe unde ‘au mai fost deja’. Apa râurilor este permanent plină de nisip şi alte suspensii, adunate din peisajele pe care le străbat înainte de a intra în zona carstică, situaţie care dă apei un colorit de «cafea cu lapte». Aici pe cursul inferior, înainte de vărsarea în Dunăre, ele depun o mare cantitate din materialele transportate, creând bancuri de nisip, mâluri, terenuri aluvionare în care noi meandre se dezvoltă, ca parte a evoluţiei peisajului, a transformării permanente a naturii.

În parc există 877 de specii de plante, dintre care 60 de specii de arbori, arbuşti şi liane. Există aici un amestec de elemente central-europene, stepice şi submediterane. Multe specii stepice sunt prezente în aceste habitate, atât pe platouri cât şi pe pereţii stâncoşi, dar apar şi în zonele uscate aflate pe treapta inferioară a reliefului. Pădurile sunt şi ele o caracteristică importantă a peisajului şi a biodiversităţii zonei, fiind incredibil de sălbatice, deşi suntem în Europa la doar la 70 km de Bucureşti !… şi 350 km de la Sofia. Există întinse păduri constituite din specii de stejari (Quercus robur, Quercus delechampii, Quercus pubescens, Quercus cerris), pe lângă care apar: Carpinus orientalis, Carpinus betulus, Fraxinus ornus, Tilia tomentosa, Acer tataricum, aceste păduri având subarboret format din tufărişuri cu trandafir sălbatic/ măceş (Rosa canina), liliac (Siringa vulgaris), precum şi un strat ierbos cu o diversitate mare în unele arii. Ceea ce este impresionant în aceste păduri, este uriaşa cantitate de liane care fac ca zona să primească în multe locuri un aspect luxuriant de junglă greu de pătruns fără să ai ‘hotărârea’ necesară (şi o macetă); aspectul este mult mai ‘tropical’ şi mai ‘sălbatic’ decât în Pădurea Letea din Delta Dunării, despre a cărei aspect dat de liane se aminteşte atât de frecvent. La margini de pădure, sau ca tufărişuri pe stâncării uscate, apar exemplare de Paliurus spina-christi, specii aparţinând genurilor Ligustrum, Crataegus etc. Zonele din apropierea cursului de apă sunt dominate de Salix alba, Populus alba şi Populus nigra.

Evident, multe specii de plante reprezintă o mare valoare pentru conservarea biodiversităţii, fiind aici prezente 30 endemisme balcanice şi 3 specii subendemice pentru Balcani, totodată o specie endemică pentru Bulgaria. Orhideele sunt reprezentate aici de 9 specii. Două specii ale florei bulgare sunt prezente doar aici: Verbascum dieckianum şi Polygala sibirica care a fost identificat doar în 1997 în Bulgaria, şi doar în Rousenski Lom unde este reprezentată prin cca 150 de exemplare. Dealtfel, această specie de Verbascum (lumânărică), cu superbele ei inflorescenţe galbene, prin prezenţa ei ridică valoarea estetică a peisajului, apărând în număr mare în habitate uscate. Admirabile, foarte frumoase prin dimensiunea şi aspectul lor impunător, uriaşele inflorescenţe galben-strălucitoare se profilează pe umbritele feţe ale pereţilor de stâncă…

Dintre artropode, scolopendra şi scorpionul carpatic sunt mai interesante, totodată multe specii de insecte dintre care se pot menţiona călugăriţa (Mantis religiosa), rădaşca (Lucanus cervus), nasicornul (Oryctes nasicornis), croitorul mare (Cerambyx cerdo), ca şi multe alte specii importante pentru conservarea biodiversitatii; de remarcat dintre fluturi este prezenţa Lycaena dispar şi a fluturelui apolo (Parnassius mnemosyne) ca şi a fluturele cu cap-de-mort (Acherontia atropos).

Cursurile de ape ale Parcului Natural Roussenski Lom sunt populate de 22 specii de peşti, totodată sunt prezente specii rare de scoici şi melci. Remarcabilă a fost uriaşa densitate a libelulelor din genul Calopteryx, care zburau de colo-colo sau stăteau la soare pe vegetaţia luxuriantă ce mărgineşte cursul de apă, la limită de pădure…

Herpetofauna Parcului Natural Roussenski Lom este reprezentată de 10 specii de amfibieni şi 19 specii de reptile, inclusiv ţestoasa de apă şi două specii de ţestoase de uscat, apoi şopârla de ziduri, şopârla fără membre; dintre şerpi, este prezentă şi vipera cu corn. Singura specie de gecko din Bulgaria este prezentă şi aici: interesant de constatat cum pe acest mal al Dunării există diferite specii termofile, care nu ajung să populeze şi malul opus, nordic, al fluviului.

Este plăcut să stai exact pe marginea stâncii, în vântul care ‘masează’ vegetaţia, vălurind stepa uscată şi trăgând de tufele agăţate de piatră. Nişte drepnele mari (Apus melba), trec într-o viteză uluitoare pe lângă mine, cu zborul lor ce dă impresia unei absolut-totale siguranţe în fiecare mişcare a lor. De-aici de pe marginea prăpastiei poţi vedea, undeva jos, păstorul mirosind a brânză, ce-şi plimbă împuţitele capre, printre tufe cu arome îmbietoare. Poţi vedea cum sub tine se rotesc păsări răpitoare în căutare de pradă.

Stâncăriile cu terase, nişe şi platforme, zonele mlăştinoase, ariile cu vegetaţie stepică şi pădurile bătrâne oferă locuri de cuibărire şi de hrănire pentru o mare diversitate de păsări. Pe lângă râu, rămâi surprins să vezi zeci de berze negre care se adună pe apele revărsate ce au produs o mlaştină extinsă, înconjurată de pădure. Este dificil însă să observi aceste păsări sfioase, iar accesul în zonele mlăştinoase cu păduri pline de liane şi tufărişuri dese este… aparte. Berzele negre cu care ne obişnuim să le ştim cuibărind în arbori mari ai pădurilor liniştite, constatam că în Roussenski Lom cuibăresc în nişe ale pereţilor de stâncă, un fenomen pe care l-am mai văzut şi în zona râului Arda, în Munţii Rodopi, la graniţa dintre Bulgaria şi Grecia.

Avem ocazia să admirăm zborul vulturilor hoitari (Neophron percnopterus), alteori o acvilă se ridică dintre tufe şi coboară sub versant încât nu o vedem decât pentru o secundă… Falco naumanni… la cuib. Zona este plină de albinărei (Merops apiaster), dumbrăvence (Coracias garrulus) etc. Per total, în Parcul Natural Rousseski Lom au fost identificate până acum 190 de specii de păsări (dintre care 172 de specii protejate); 122 specii de păsări cuibăresc în parc (din totalul de 174 specii cuibăritoare în Bulgaria). Stâncăriile de aici, precum şi aspectul montan al peisajului în plină Câmpie a Dunării, atrag specii cu a căror prezenţă nu suntem obişnuiţi la astfel de altitudini; cel mai bun exemplu este acvila de munte (Aquila chrysaetos), care cuibăreşte aici. Totodată, cuibăresc vulturul hoitar (Neophron percnopterus), şorecarul mare (Buteo rufinus), şoimul dunărean (Falco cherrug), drepneaua mare (Apus melba), buha mare (Bubo bubo), călifarul roşu (Tadorna (Casarca) ferruginea), stârcul cenuşiu (Ardea cinerea), barza neagră (Ciconia nigra), dar se pot aminti şi viesparul (Pernis apivorus), gaia brună (Milvus migrans), şerparul (Circaetus gallicus), heretele sur (Circus pygargus), uliul păsărar (Accipiter nisus), uliul cu picioare scurte (Accipiter brevipes), acvila pitică (Hieraetus pennatus), acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), şorecarul comun (Buteo buteo), vânturelul mic (Falco naumanni), vânturelul roşu (Falco tinnunculus), şoimul rândunelelor (Falco subbuteo), ciuşul (Otus scops), caprimulgul (Caprimulgus europeus), cristelul de câmp (Crex crex) etc. Văzând asemenea liste de specii, putem uşor înţelege cam ce paradis este acest loc pentru biodiversitate: deşi nu este o suprafaţă foarte mare, totuşi aria concentrează  o biodiversitate excepţională.

O vulpe cu blana având o tentă interesantă / cenuşie, iese în faţa mea, iar când mă vede, se întoarce în desiş. Mai încolo un iepure de câmp (Lepus europaeus) în salturi greoaie prin iarba bogată, se retrage ocolind superbe exemplare de lumânărică (Verbascum sp). Privind mamiferele, dintre cele 92 de specii prezente în Bulgaria, de aici au fost semnalate 68 de specii. Remarcabilă este prezenţa a 25 de specii de lilieci (chiroptere), dintre care 20 ocupă peşteri, încluzând toate cele 5 specii de lilieci cu potcoavă (Rhinolophus sp) din Europa; pe lângă aceştia există popândăi (Spermophilus citellus), hârciogi (Cricetus cricetus), vidre (Lutra lutra), dihori de stepă (Mustela (Putorius)  eversmanii) şi dihori pătaţi (Vormela peregusna). Ierbivorele mari sunt reprezentate prin cerb (Cervus elaphus), căprior (Capreolus capreolus), mistreţ (Sus scrofa), iar dintre carnivore se pot menţiona pisica sălbatică (Felis silvestris), lupul (Canis lupus), şacalul (Canis aureus), precum şi nelipsite… vulpile (Vulpes vulpes).

Valori arheologice/ culturale. Pare incredibil să vezi pe un uriaş turn de piatră o uşă prin care se iese pe o terasă suspendată… un bărbat privind în zare… Pe o faţetă apropiată se vede pe faţa stâncii, la zeci de metri înălţime, o construcţie de lemn, parte a schitului. Asemenea ‘ferestre’ acum părăsite, apar destul de frecvent, arătându-ne că în trecut zona asta era un important areal pentru călugări sihaştri ce-şi duceau traiul prin acest peisaj aparte. În toată aria stâncoasă, în interiorul rocii calcaroase oameni au remodelat grotele naturale, au săpat schituri, locuind zona de-a lungul ultimelor câteva milenii. Există vestigii preistorice, apoi tracice, romane la nivelul secolului 1 era noastră. În secolele 12-14 bulgarii au costruit un oraş fortificat numit Cherven, ale cărui urme pot fi văzute şi acum; a fost unul dintre cele mai importante centre economico-administrative, cultural-religioase şi militare ale Bulgariei medievale, în timpul celui de-al II-lea Regat Bulgar. Călugării s-au stabilit aici între secolele 11-14, în zonă existând cca 250-300 de cavităţi săpate în stâncă de către ei, dintre care cca 40 de cavităţi se află pe teritoriul parcului; se presupune că numărul cavităţilor (schituri, nişe de locuit, galerii, coridoare cu trepte şi încăperi) putea să fie de cca. 600, unele dintre ele fiind distruse în mod natural prin surpări/ prăbuşiri ale pereţilor, dar majoritatea celor dispărute căzând pradă vremurilor musulmane care au urmat. Cu toate acestea, s-au păstrat foarte bine fresce pictate în secolele 12-15, fiind printre cele mai reprezentative artefacte ale artei medievale bulgare. Ivanovo Rock Monasteries este una dintre cele 9 situri din Bulgaria, aflate pe lista World Heritage Natural and Cultural Sites a UNESCO. Toată zona parcului natural este şi rezervaţie arheologică, protejând ceea ce a rămas din aşezările fortificate, din sanctuare şi morminte ale unor civilizaţii apuse.

La ora actuală, există diverse sate dezvoltate pe platourile dealurilor care ajung să se termine brusc la marginea prăpăstiilor ce coboară spre tărâmurile sălbatice ale canionului. Satele au străzi întortocheate, unele coborând spre vale în zonele unde versanţii sunt mai lini, case cu ţiglă roşie, cu acoperişuri aproape plate, arătându-ne că nu este zăpadă prea multă prin zonă. Case, evident de piatră, construite din bucăţi de calcar cioplit în forme paralelipipedice; case pe care nu se vede vârsta, pot fi făcute ieri sau în urmă cu 1.000 de ani… Interesant, nu?


La baza pereţilor de stâncă ce domină locul, uneori vedem ţarcuri cu capre, mai rar oi sau vaci, căsuţe sărăcăcioase lipite de perete. Răsaduri cu legume sunt îngrijite pe mărunte terase în trepte, menţinute de ziduri din bucăţi de piatră construite de oameni ai trecutului sau ai prezentului. La baza versanţilor poţi vedea mari pietre care s-au desprins de undeva de sus, şi au căzut ne-opribile, sfărâmând totul sub greutatea lor. Îmi pot închipui scena când o asemenea «bucată de munte» se desprinde şi se prăbuşeşte peste pădure, peste case, peste orice fiinţe, cu libertatea bolovanului indiferent la consecinţele căderii sale.

Pentru ca zona Roussenski Lom să nu fie chiar perfectă pentru natură, mai apar uneori şi terenuri cultivate cu porumb, lanuri de cereale, resturi dărâmate ale unor foste cooperative agricole, acum practic nişte betoane abandonate… Când nu te aştepţi, apare o groapă de gunoi, cu totul ce se produce apoi se debarasează de către societatea postcomunistă de autoconsum, ca o uriaşă entitate de transformare a resurselor în gunoi. Apoi silvicii, în lipsa de activitate cerebrala inteligentă, au plantat şi aici pin negru şi salcâm, bazându-se pe ideea că dacă nu poţi face bine, măcar să faci ceva rău.

Ruse. La o plimbare prin zona centrală a oraşului, vezi superbele clădiri vechi care înconjoară piaţa centrală şi străzile învecinate unde circulaţia maşinilor este permanent oprită… o atmosferă ce te captivează. Nu este aglomeraţie, asta şi din cauza că din Bulgaria în general, şi inclusiv de aici au plecat foarte mulţi oameni. Înţeleg că oraşul avea cca 350.000 de locuitori înainte de căderea comunismului, iar acum au mai rămas doar 200.000 de oameni în oraş. Terase liniştite, cu mâncăruri tradiţionale sau cu gusturi exotice pentru noi, cu fumul ce se ridică de sub carnea prăjită şi ardeii care se coc în fierbinţeala jarului. ‘Rachia’, bere şi vin, belşugul care din păcate nu poate fi accesibil pentru mulţi dintre locuitorii blocurilor comuniste sau a satelor aflate în degradare, în paragină, în diferite etape ale abandonului. Văd că prin oraş sunt destul de frecvent panouri pe care sunt hărţi cu mici imagini ale monumentelor/ clădirile/ bisericile ce pot fi atractive pentru vizitatorii care ajung pe aici. Frumos făcute. Din hotelul în care stau, Hotel Riga, o privelişte splendidă spre Dunăre, cu vapoare de croazieră şi vaporaşe locale care se plimbă pe fluviu. De la etajul 17, restaurantul panoramic ofera însă reala plăcere de a privi Dunărea ca o fâşie ce se întinde către zare; Dunărea cu ostroavele şi bălţile ei, clădirile şi viaţa liniştită a oraşului Ruse.

© dr. Peter Lengyel

Scris la 18 iunie 2006



Acest articol a fost publicat în Biodiversitate in Europa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Parcul Natural Roussenski Lom – Bulgaria

  1. Pingback: Canionul Rusenski Lom | F e s t i n a L e n t e

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s