Delta Nestosului – Grecia

Un râu coboară dinspre Munţii Rodopii, dinspre graniţa Greciei cu Bulgaria… apoi se varsă în Marea Egee… nu înainte de a forma o deltă: ca şi multe alte delte, este o formaţiune relativ recentă, conturată după ultima glaciaţiune, când nivelul mărilor a crescut odată cu topirea trilioanelor de metri cubi de gheaţă. Sedimentele cărate de apele acestui râu au fost depuse milenii după milenii şi au conturat o zonă de joncţiune a uscatului cu marea, estuare, insule stâncoase, lagune şi grinduri nisipoase, o zonă cu mlaştini şi păduri, cu stejari seculari şi încâlcituri de liane, tufărişuri de Tamarix, dune de nisip, stepe sărăturate şi lacuri cu nuferi, gârle cu stufărişuri întinse, bancuri de nisip şi de mâl… iar în apele marine din zona costieră persistă câmpuri de plante vasculare: Posidonia, Zostera etc. Zona costieră este relativ naturală pe o lungime de cca 50 km. În faţa noastră se ridică din apele mediteranei splendida insula Thassos, cu creste muntoase, păduri şi aşezări umane, ca şi alte insule mai mici şi lăsate nelocuite… încă. În zona lagunară iernează păsări în mare număr, unele venite din nordul Eurasiei: specii de raţe, cufundaci, lebede, gâşte, ca şi numeroase limicole.

Zona deltaică a Nestosului şi lagunele învecinate au fost desemnate sit Ramsar, încă din 1975. Au fost observate aici peste 320 de specii de păsări, dintre care 110 specii sunt cuibăritoare, 120 specii iernează aici iar 180 specii sunt prezente în timpul migraţiei. Comisia Europeană a considerat că Delta Nestosului este printre cele mai importante 10 zone umede ale UE. O suprafaţă de 14.625 hectare este desemnată sit Natura 2000, propus în 1988 ca SPA pe baza Directivei Păsări, şi propus în 1995 SCI pe baza Directivei Habitate; o arie de 22.485 ha la altitudinea de 0-120 m, propusă SCI în 1996 a fost confirmată în 2006. Conform formularelor standard Natura 2000, cuibăresc aici: chira mică (Sterna albifrons) cca. 80-450 perechi, chira de mare (Sterna sandvicensis) 10-40 p., chira de baltă (Sterna hirundo) 200-500 p., pescăriţa râzătoare (Gelochelidon nilotica) 2-4 p., pescăruşul cu cap negru (Larus melanocephalus) 300-700 p., ciovlica ruginie (Glareola pratincola) 40-120 p., ciocântorsul (Recurvirostra avosetta) 20-50 p., pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) 20-40 p., cormoranul moţat (Phalacrocorax aristotelis) 50 perechi. De remarcat este nagâţul sudic (Hoplopterus spinosus) cuibărind aici în cca 47 perechi, ceea ce reprezintă cea mai consistentă populaţie cuibăritoare în Europa. Codalbul (Haliaeetus albicilla) avea în 1970 cca 50 de perechi cuibăritoare în Grecia, dar în 1988 au rămas doar 2 perechi… o consecinţă a persecuţiei prin braconare şi pierderea pădurilor ripariene unde cuibăreşte; după îngrădirea unei zone de pădure ripariană din Delta Nestosului, o pereche a reapărut în 1996, după două decenii de absenţă din zonă a cuibăririi speciei… şi anual creşte 1-2 pui. Acvila ţipătoare mare (Aquila clanga), o specie care are mai puţin de 2.500 de perechi la nivel global, cuibărind preponderent în state baltice şi prin Belarus, are în Delta Nestosului pe timp de iarnă 15-25 de exemplare… Alte specii de păsări interesante pentru conservare sunt lăcarul numit stufărica pătată (Cisticola juncidis), o specie cu răspândire mediterană, sfrânciocul cu mască (Lanius nubicus). În perioada de iarna sunt prezente cca 700 exemplare de flamingi (Phoenicopterus ruber), 40 exemplare de herete vânăt (Circus cyaneus), o medie de 72 exemplare de călifar roşu (Tadorna ferruginea), 28 lebede de iarnă (Cygnus cygnus), 250-1800 cormorani mici (Phalacrocorax pygmeus) etc. Dintre mamifere, de menţionat sunt liliacul cu piele aspră (Pipistrellus nathusii), bursucul (Meles meles), lupul (Canis lupus), şacalul (Canis aureus) are aici 40% din efectivul speciei în Grecia, iar pisica sălbatică (Felis silvestris) şi vidra (Lutra lutra) au aici cele mai puternice populaţii ale lor de pe teritoriul grec.

foto: Gâscă de vară (Anser anser)

Trecutul? Peisajul sălbatic al deltei antice a Nestosului era dominat de mlaştini şi păduri inundate, iar Aristotel aminteşte că aici trăiau şi lei. Desigur, odată cu trecerea “secolelor de civilizaţie” au dispărut pe rând urşii şi cerbii, râşii şi alte mamifere care nu îşi mai găseau condiţiile de existenţă în peisajul colcăind de oameni. Aspectele peisagistice naturale ale zonei lagunare şi peisajul deltaic actual în faţa căruia din mare se ridică munţii insulei Thassos, se combină cu vestigiile locuirii umane multimilenare, evidente în zonele mediterane. Din antichitate populată de triburi aparţinând de traci, apoi populaţii ilirice, pentru ca mai apoi zona să cadă sub dominaţia diferitelor puteri, de la huni la bulgari şi la turci… o istorie a transformării peisajului de către om.

Desigur, instalarea oamenilor în această arie a dus la transformări radicale ale peisajului, la desecări şi la variate ‘îmbunătăţiri funciare’, iar habitatele disponibile pentru numeroasele specii de păsări, pentru orhidee şi pentru milioanele de alte fiinţe ale bălţilor şi dunelor… sunt prezente pe suprafeţe din ce în ce mai reduse. Au rămas totuşi nişte habitate valoroase, care adăpostesc frânturi din naturaleţea care odată domina peisajul. Există acum un Parc Naţional (Wetlands National Park of Northeast Greece, care include şi lacurile Vistonis şi Ismarida), dar până şi situaţia juridică a parcului este oarecum incertă, chiar şi numele… este ceva caracteristic stilului grecesc bazat pe “încet, foarte lent, calm, nu e nici o grabă… că aici este Grecia”. Câţiva angajaţi care nu au resurse şi nici putere… doar există, în cadrul unor structuri silvice aflate pe muchia prăpastiei. Încremenit în timpurile actualei crize, ce poate să zică omul? Tace. Un NGO local are mai multe de zis. Hans, un german care a găsit aici o consoartă pentru care merită să rămâi oriunde, luptă împreună cu pescarii locului pentru a păstra valorile naturale ale peisajului, a nu se face dezvoltare industrială în zonă, a nu se construi un port pentru nave vechi, a nu se instala rafinării şi ţevi şi betoane… a păstra atmosfera locului aşa cum a fost până acum. O luptă pentru păstrarea de mlaştini sărate, lagune, lacuri cu ape dulci, dune de nisip, ceva pădure şi câteva canale… care reprezintă un sanctuar de biodiversitate.

Cândva bazinul Nestosului era acoperit de pădure… dar când a fost asta? Unde sunt… pădurile de altă dată? Pe la începutul secolului 20, în zona de vărsare a Nestosului erau cca 150 kmp de pădure. Se zice că era atât de deasă că nu se putea trece…, plină de liane căţărate pe stejari… cu trunchiuri atât de groase încât nu puteau fi cuprinse nici de 6 oameni. Dar, prin anii 1930 pădurea s-a redus la jumătate: era nevoie de terenuri agricole pentru o mare masă de oameni greci veniţi din teritoriile turceşti, odată cu schimbul inegal de populaţie… când turcii din Grecia s-au mutat în Turcia iar pe sens invers au venit mulţi şi mulţi greci. Au mai rămas câţiva greci în administraţia din Constantinopole/ Istanbul dar au devenit din ce în ce mai puţini, şi mulţi turci au rămas la est de Nestos în Grecia care au devenit din ce în ce mai mulţi, ceea ce pe aici nu produce o foarte mare fericire. Vedem o interrelaţie între schimbări majore ale mediului şi evenimente socio-politice importante, vedem cum istoria umană are influenţă asupra lianelor şi stejarilor, leilor şi urşilor de odinioară… Spre exemplu faptul că această mare pădure era un adăpost al partizanilor din timpul războiului civil grec, a făcut ca arderea ei să fie o ‘pierdere colaterală’ în cadrul conflictului.

‘Revenind la pădure’ aflăm că o altă defrişare s-a produs după al doilea război mondial, când prin anii 1950 nevoia de materie primă lemnoasă ca şi nevoia de terenuri agricole a împins către o nouă mare agresiune. Apoi silvicultura a transformat pădurile de luncă în plantaţii de plopi hibrizi, clone înşirate monoton şi trist ca o armată de eunuci fără identitate care aşteaptă trecerea a douăzeci de ani pentru a fi tăiaţi şi măcinaţi, în numele progresului. S-a constatat că după 2-3 cicluri consecutive de plantaţii de plopi hibrizi, solurile au ajuns atât de sărăcite încât nu mai prezentau calităţile necesare păstrării ‘arboretelor’… erau degradate.

Acum pe lângă ceva pădure, întinse suprafeţe sunt acoperite de tufărişuri uscate mediterane, cu plante ţepoase şi capre care rod ultima frunză, şi păstori care trăiesc la nivelul unui trecut care poate să redevină viitor. Interesant este că am văzut o specie de stejar cu frunze sempervirescente şi reduse la o mică schiţă ţepoasă, totalmente diferit de ceea ce îndeobşte este cunoscut. Pe cursul râului au fost create sus prin munţi 2 baraje, unul de peste 90 m celălalt de peste 100 m înălţime. Desigur, apele care se scurg din ele, din adâncimea lacului, fac ca în perioada de reproducere a peştilor apa să fie cu 10 grade C mai rece decât era înainte de baraje… astfel că multe specii de peşti “au ales” să nu mai existe. Suspensiile reţinute de baraje fac ca delta să se retragă cu 150 de metri din 1996 până în 2010, aşa că plaje cândva atractive au devenit o amintire… fără a oferi o satisfacţie prea evidentă afacerilor turistice. Am cumpărat o carte despre peştii din zonă “Atlas of River Nestos Fish Fauna”, publicată în 2009, care în 180 de pagini prezintă ihtiofauna acestor ape. Sunt prezentate 40 de specii de peşti, ca şi realităţile privind situaţia apelor, modalităţi de conservare… Oricum, atractivă lucrare, poate fi luat şi ca exemplu de tratare a subiectului ihtiofaunistic la nivelul unui bazin de dimensiune mai redusă. Conform formularului standard al sitului Natura 2000, speciile de peşti importanţi pentru conservare sunt boarţa (Rhodeus sericeus amarus), specia de scrumbie numită Alosa fallax şi peştele numit Aphanius fasciatus, precum şi cleanul (Leuciscus cephalus macedonicus) şi acul de mare din specia Syngnathus abaster.

Între 22-26 septembrie 2010, în delta Nestosului a fost derulată o întâlnire pe tema dezvoltării durabile, având participanţi din 15 ţări; au fost dezbătute problematici legate de zone umede, lacuri, râuri, zone costiere… dezvoltare durabilă. Sunt prezentate studii de caz, experienţe locale, se discută despre iniţiative comune… evident că există o mare diversitate de puncte de vedere, inclusiv unele aberante: spre exemplu un parlamentar grec care se ocupă de dezvoltare locală în regiune, zicea că este păcat dacă până şi o picătură de apă din râuri ajunge în mare, că trebuie să se facă baraje pentru a asigura irigarea terenurilor…. multe, multe baraje. Probabil că nici nu a auzit de Directiva Cadru Ape a UE…

Cursul râului a fost constrâns între diguri, care lasă o zonă inundabilă pe o fâşie de 1,5 km şi o lungime de cca 30 km. Pe aici mai sunt meandre şi bălţi, mlaştini şi păduri de luncă, asta fiind cea mai mare pădure ripariană din Grecia. Pădurile naturale din lunca joasă sunt dominate de Populus alba, Salix alba, Alnus glutinosa, pe când grindurile mai înălţate sunt acoperite de Quercus pedunculiflora, Ulmus minor, Fraxinus angustifolia, Morus alba, Morus nigra, etc. Cuibăreşte şi o pereche de codalbi, un fel de ultim mohican cu aripi. A fost constatată prezenţa a 15 specii de liane, printre care am văzut în teren şi Periploca graeca, specia care este prezentă şi în Pădurea Letea din Delta Dunării; masiv sunt prezente în delta Nestosului şi Hedera helix, Clematis vitalba, Vitis vinifera-sylvestris etc.. Printre tufărişuri, arbori şi liane se plimbă multe ţestoase de uscat, ambele specii care sunt prezente şi la noi, dar pe lângă acestea mai sunt şi ţestoase de baltă (ca şi la noi) dar şi o ţestoasă de baltă caspică (Mauremys caspica)… iar pe plaje mai sunt observate uneori carete (Caretta caretta), ţestoase marine… când te gândeşti la sutele de milioane de ani de când aceste forme de viaţă persistă aproape neschimbate pe această planetă, dar acum nu prea par capabile să găsească soluţii la boala incurabilă numită om…

Dacă te uiţi la lista speciilor de reptile, pe lângă specii prezente şi pe la noi (Testudo graeca, T. hermanni, Emys orbicularis, Lacerta viridis, Podarcis taurica, Coluber caspius, Elaphe longissima, E. quatuorlineata, Natrix natrix, N. tessellata, Coronella austriaca, Vipera ammodytes) apar şi specii de şopârle şi şerpi pe care la noi nu le poţi vedea în fauna sălbatică (Hemidactylus turcicus, Cyrtodactylus kotschyi, Ophisaurus apodus, Malpolon monspessulanus, Elaphe situla), iar Eryx jaculus este un caz aparte, care deşi teoretic prezent şi pe la noi… practic… nu se ştie. Când vezi cât de frumos poate să arate o imagine cu Elaphe situla expusă în centrul de vizitare a pădurii ripariene, deja apar planuri de a vizita zona mai pe îndelete, a petrece cândva vreo două săptămâni de primăvară prin acest petec de natură sălbatică mediterană. Dintre amfibienii importanţi pentru conservare, de remarcat este prezenţa tritonului Triturus karelinii, dar trăieşte aici tritonul comun (Triturus vulgaris), salamandra (Salamandra salamandra), izvoraşul cu burta galbenă (Bombina variegata), broasca de pământ verde (Pelobates syriacus), broasca grecească (Rana graeca), broasca de lac (R. ridibunda), broasca roşie de pădure (R. dalmatina), brotăcelul (Hyla arborea), broasca râioasă brună (Bufo bufo) şi broasca râioasă verde (Bufo viridis).

Un proiect Life focalizat pe managementul habitatelor şi protejarea păsărilor răpitoare a fost implementat între 2002 şi 2006, nu doar în Delta Nestosului ci cuprinzând şi Cheile Nestosului situate imediat amonte… un loc unde se încearcă hrănirea vulturilor, aici cuibărind 16-18 perechi de vultur pleşuv sur (Gyps fulvus) ceea ce împreună cu exemplarele imature înseamnă 60-75 de păsări, reprezentând cea mai mare colonie a lor în Grecia; vulturul hoitar (Neophron percnopterus) cuibărea aici până în 2001 când mai erau 1-2 perechi… dar ulterior acestea nu au persistat….

În proiectul Life “a fost demonstrat” că se pot reconecta braţe de cursuri la reţeaua hidrografică de care aparţin în mod natural dând astfel o dinamică mai naturală apelor şi biocenozelor dependente de ele; se pot instala platforme de cuibărire pentru chire şi alte specii de păsări; se poate tăia monocultura de plop hibrid şi se pot planta specii locale, mimând compoziţia naturală a fitocenozelor pădurilor ripariene care cuprind o mare diversitate de specii, dispunând arborii fără o înşirare pe linie… au fost astfel plantate 12.790 de exemplare aparţinând speciilor de arbori şi arbuşti care trăiesc natural în zonă. A fost creat un frumos (şi ascuns) centru de vizitare a pădurii ripariene greceşti, cu panouri iluminate, cu specii rare de reptile şi păsări… habitate naturale cândva acoperind totul, iar acum persistând pe suprafeţe infinitezimale. Acest proiect a fost implementat de societatea civilă în parteneriat cu silvicultorii greci, care au în administrare terenul. În jurul ariei de intervenţie a fost înălţat un gard din fier şi plasă de sârmă, cu mai multe rânduri de sârmă ghimpată, să nu intre păstorii şi caprele lor, de care le place. Desigur, cheia de la lacăt s-a pierdut, aşa că a fost spart pentru a permite “o importantă vizită internaţională”. Nici maşina de teren veche dar cu girofar roşu, o mâdrie a silviculturii, nu mai are carburant, aşa că prinde rădăcini. Este doar o chestiune de timp să se integreze totalmente în peisaj. Întrebarea clasică, ‘Există Viaţă după proiectele Life?’ are desigur un răspuns clar: da, fiecare pleacă acasă. Altundeva, alt proiect va demonstra că se poate proteja o stâncărie, că se poate proteja o baltă. Este ca şi cum ai finanţa când şi când câte o şcoală prin câte o ţara, să arăţi că dacă se predă, se poate creşte gradul de cunoaştere în rândul elevilor… sau ai finanţa un spital, să arăţi că prin chirurgie se poate salva viaţa oamenilor, un spital la câteva ţări… Apoi după un an, doi, profesorii pleacă acasă şi şcoala este închisă cu lacăt, la fel se închide spitalul… şi se pierde cheia. Cam asta este conservarea biodiversităţii în UE.

Cândva în zona deltaică a Nestosului erau mulţi bivoli (originari din Asia), crescuţi de ţărani. Se tolăneau prin bălţile şi mlaştinile locului, păşteau iarba fragedă a zonelor umede, dar impactul lor asupra habitatelor ripariene era mult mai redus decât al turmelor de capre care sunt capabile să roadă totul… Numai că subvenţiile prin banii învârtiţi de UE nu au fost direcţionate şi către ‘susţinerea bivolilor’, aşa că aceştia nu mai erau ‘rentabili’ şi au fost rând pe rând “eutanasiaţi, la propria lor cerere”. Un singur fermier a menţinut turma lui de bivoli, poate că era mai atras de frumuseţea neagră-sălbatică şi viaţa aparte a acestor animale decât să le vândă trupul şi sufletul pe două monede găurite. Acum, bivolii în cauză reprezintă o mare atracţie turistică, iar UE a decis că trebuie să subvenţioneze din banii pe care îi colectează şi menţinerea pe tărâmul rentabilităţii economice a bivolilor europeni din peisajul natural-antropizat (nu doar să finanţeze luxul boilor din parlament).

Dunele de nisip, habitate prioritare pentru UE, au fost recent nivelate pe suprafeţe consistente, cu comunităţile de plante endemice cu tot, şi au fost plantate cu salcâmi, în şiruri ordonate. Decizia a fost luată de primarul de la Hrysoupolis, care este/ era?  şi directorul “Parcului Naţional”. Când i s-a atras atenţia că este ‘o chestiune aparte’ această intervenţie, a fost surprins de comentarii, că doar ‘au plantat pădure’: el face totul pentru protecţia naturii. Îţi dai seama că prostia, incultura nu este endemică în locurile pe care le cunoşti mai bine, ci este uniform răspândită la nivelul Planetei noastre. La fel cu depozitele de gunoaie de pe lângă lacuri, cu şasiurile de maşini uitate pe grinduri, cu baxurile de saci de plastic şi folie-utilizată descărcate pe nisipurile de aur ale Greciei. Mai trece câte un pelican în zbor şi are ce vedea.

Dealtfel, în zona Hrysoupolis există 18 lacuri şi bălţi cu stufărişuri, plauri plutitori şi suprafeţe acoperite de nuferi (Nymphaea alba), păşuni umede etc, unde trăiesc 31 specii de libelule şi 27 specii de orhidee printre care şi Ophrys cornuta.

Keramoti. Capătul Lumii. Pescarii locului prind şi acum peştii în lagune, sau ies pe apele marine pentru a îşi încerca norocul de a se întoarce pe uscat. Turismul atrage oameni care ar veni să asculte liniştea sau bătaia ritmică şi indescriptibilă a valurilor. Mai ales noaptea este ciudat să stai pe lângă stâncile pe care valurile se sparg sau pe plajele de nisip unde auzi freamătul valurilor din apropiere. Nopţi cu lună plină şi bere amară, nopţi cu uzo şi sirtaki şi cântece cântate de Jorgos despre dragostea care nu există. Îţi poţi închipui că ai lăsa toate ‘lucrurile tale’ şi te-ai muta aici, definitiv. Viaţa grecească este bazată pe o totală indiferenţă faţă de orice în afara interesului imediat. Reglementările UE, Directiva lu’ Peşte, când va ajunge aşa ceva la oamenii locului? Ce influenţă va avea trecerea timpului asupra plantaţiilor de măslini de pe dealuri, asupra rodiilor coapte din curtea casei? Ce case simple, fără ifose, albe şi imaculate în felul lor. Au rolul să îţi ofere un loc pe care să îl poţi numi “Acasă”. Un loc unde viaţa se rezumă la a mânca peşte, a bea vin şi a privi cu indiferenţă la monumente greceşti antice sau la trecerea grăbită a turiştilor care orice-fotografiază.

Kavala. Un oraş frumos acoperind dealuri şi culmi ce privesc către intinderile mediterane azurii; mi se povesteşte că ar fi considerat un fel de Monte Carlo al Greciei, ceea ce nu este exagerat.. Apeducte romane, o cetate fortificată, vapoare construite în mod tradiţional… printre ultimele astfel de locuri în Grecia. Alei cu palmieri, şi hoteluri de lux, restaurante, terase… La Clubul Rotary din Kavala, după ce şedinţa se deschide cu clopot şi se roagă fiecare la dumnezeul lui personal dacă are, avem o seară cu discursuri despre natură şi oameni, despre dezvoltare şi afaceri, despre ce se poate face pentru a avea o viaţă umană mai bună şi mai integrată în realităţile locurilor. Hans se simte în elementul lui nu doar printre lacuri şi brânduşe de toamnă de o impresionantă dimensiune, ci şi printre semnele Rotary cărora le aparţine. Oamenii de bază din comunitate, primarul, şi alţii puţin mai în umbră, întreabă şi afirmă, privesc şi ascultă… comunică.

Până la urmă, dacă priveşti aceste realităţi greceşti, după ce ţara este membră în UE de cca 3 decenii, nu prea pare a fi o poveste de succes, nici pe tărâmul economiei aflate în procedura de resuscitare post-mortem, nici în domeniul conservării biodiversităţii care este considerat un moft despre care mulţi au auzit, dar puţini presupun că ar exista în realitate.

Totuşi, există în Grecia şi nişte poveşti de succes legate de conservarea biodiversităţii, spre exemplu un caz cu pelicani. După ce au fost plătite de stat picioarele de pelicani omorăţi, pentru că se ştia că la fel ca oamenilor, li se face foame şi la fel ca pescarii, prind peşte…. desigur că populaţiile de pelicani erau aproape de dispariţie. Intervenţiile pentru a îi salva în ultimul moment au dus la protejarea zonelor de cuibărit şi a lacurilor unde se hrănesc, uneori la 250 km de cuiburi, între care în perioada cuibăritului pot să facă ‘naveta’ odată la două zile… Colonii noi s-au format, numărul perechilor cuibăritoare a crescut, aşa că acum pe planetă cea mai mare colonie de pelican creţ este în Grecia, pe lacul Prespa… se zice că ar fi cca 1.600 de perechi cuibăritoare.

Natura şi omul la malul mediteranei. Discuţii interesante, în timp ce se mânâncă creveţi, peşti de variate feluri, ‘fructe de mare’ cu tzatziki. Pentru multe răspunsuri la întrebările mele despre Nestos îi datorez mulţumiri sincere lui Hans Jerrentrup, directorul Societăţii pentru Protejarea Naturii şi Ecodezvoltare. Un ultim păhărel de uzo. Iar apoi, când totul este terminat… sirtaki. Sirtaki. Dacă bei destul uzo, ai impresia că îl desluşeşti în cavalcadă şi pe Zorba, grecul. Cu toate că e doar o simplă oglindă. Plouă încet, şi mâine plecăm mai departe.

© dr. Peter Lengyel

Scris în septembrie 2010

Acest articol a fost publicat în Biodiversitate in Europa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Delta Nestosului – Grecia

  1. CD zice:

    Haideti, d-le Lengyel, chiar asa???
    „…să finanţeze luxul boilor din parlament…”
    Altfel, sunt sincer invidios – si pe sansa de a vedea toate aceste locuri, si pe talentul literar, si pe cel de fotograf…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s