Parcul Naţional Gauja – Letonia

Parcul Naţional Gauja este primul şi cel mai mare parc naţional din Letonia; creat în 1973, se extinde pe o suprafaţă de 91.745 hectare, fiind situat la cca 50 km nord-est de Riga şi 20 km est faţă de Marea Baltică. Pe lângă acest parc national, mai există în Letonia doar alte două: Kemeri înfiinţat în 1997 şi Slitere creat în 1999.

Zona Parcului Naţional Gauja avea arii protejate începând cu 1922, acum este desemnată Arie de Importanţă Avifaunistică şi sit Natura 2000. Păduri mixte, dominate de pin, mesteceni, molizi, având plopi, frasini, stejari pedunculaţi, fagi, arini negri, acoperă 53% din suprafaţa parcului, pădurea având tendinţe de creştere şi ocupare a terenurilor agricole nelucrate.

Atractive peisagistic sunt aflorimentele de roci devoniene (370-380 milioane de ani) sub formă de stâncării de culoare roşiatică, roz, aurie sau cenuşie ale gresiilor calcaroase şi dolomitelor, versanţi ce pot atinge 90 de metri înălţime; eroziunea şi coroziunea a creat grote, cavernamente… astfel că două treimi dintre peşterile ţării sunt în acest parc. Stâncile „Zvartes” reprezintă o atracţie prin vârsta lor de 350 milioane de ani şi poziţionarea lor pe malul râului Amata. Reţeaua de ape curgătoare aparţine aproape în totalitate de bazinul râului Gauja, cel mai mare curs de apă din Letonia… 452 km lungime, din care 93,5 km sunt în parc. Există în parc cca 50 de lacuri, multe dintre cele de suprafaţă mică fiind braţe părăsite ale râurilor; cel mai mare lac are 394 hectare, iar cel mai adânc 18 m adâncime. Dintre cele peste 90 de turbării, 9 sunt tinoave bombate.

Păduri, habitate de apă dulce de la cursuri de apă la lacuri natural-eutrofe, mlaştini şi turbării de diferite tipuri, zone înierbate, stâncării şi peşteri… există aici un mozaic de habitate care concentrează o mare biodiversitate. Din parc sunt cunoscute 240 specii de licheni, 642 specii de fungi, 76 specii de muşchi hepatici, 253 specii de muşchi, 876 specii de plante vasculare; dintre orhidee se pot aminti Liparis loeselii şi papucul doamnei galben (Cypripedium (calceolus v.) parviflorum); se mai poate menţiona planta carnivoră numită iarbă grasă (Pinguicula vulgaris) şi specia relictă Isoetes lacustris.

Din aria protejată până acum se cunosc 7.065 specii de nevertebrate, dintre care 46 specii de moluşte acvatice, 62 specii de moluşte terestre, 1.579 specii de lepidoptere etc. Dintre nevertebrate mai importante sunt: o specie de scoică de râu producătoare de perle (Margaritifera margaritifera), libelule din speciile Ophiogomphus cecilia, Leucorrhinia pectoralis etc. Ihtiofauna, cuprinzând 43 de specii, este foarte interesantă, apele curgătoare oferind locuri de reproducere spre exemplu pentru somoni şi chişcari; dintre ciclostomi sunt prezente speciile: chişcar de râu (Lampetra fluviatilis), chişcar mic (L. planeri), chişcar de mare (Petromyzon marinus); dintre speciile de peşti, importante din punct de vedere al conservării biodiversităţii sunt somonul atlantic (Salmo salar), lipanul (Thymallus thymallus), specia de scrumbie numită chepă (Alosa fallax), avatul (Aspius aspius), zvârluga (Cobitis taenia), boarţa (Rhodeus sericeus amarus), zglăvoaca (Cottus gobio), ţiparul (Misgurnus fossilis)… Există aici 8 specii de amfibieni şi 5 specii de reptile.

Dintre cele 168 specii de păsări ale parcului, 160 specii sunt cuibăritoare; se pot aminti cocoşul de mesteacăn (Tetrao tetrix), cocoşul de munte (Tetrao urogallus), cristelul de câmp (Crex crex), cocorul (Grus grus), barza neagră (Ciconia nigra), viesparul (Pernis apivorus), uliganul pescar (Pandion haliaetus), şoimul de iarnă (Falco columbarius), ciuvica (Glaucidium passerinum), ciocănitoarea cu trei degete (Picoides tridactylus), ciocănitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), silvia porumbacă (Sylvia nisoria) etc. Dintre cele 52 de specii de mamifere, 12 sunt specii de chiroptere, liliecii având multe hibernacule în peşterile/ grotele din aria parcului; dintre mamifere, de interes pentru conservarea biodiversităţii sunt liliacul de iaz (Myotis dasycneme), vidra (Lutra lutra); trăiesc aici elani (Alces alces), iepuri de zăpadă (Lepus timidus), lupi (Canis lupus), râşi (Lynx lynx). În ceea ce priveşte ursul (Ursus arctos), deşi mai sunt uneori observaţii provenite din acest parc, situaţia acestei specii este dramatică în Letonia, în sensul că deşi cândva era o specie obişnuită a peisajului baltic, recent sunt doar cca 6 urşi “în medie pe an”, cu o minim de 3 urşi în 1992 şi un maxim de 12 urşi în 1994, aceştia fiind exemplare “periferice” aparţinând unor populaţii mai consistente numeric, cu precădere răspândite prin Rusia şi Bielorusia…

Atracţiile turistice din zonă sunt constituite pe lângă peisajele naturale şi biodiversitate, de o serie de artefacte umane cum sunt case tradiţionale din peisajele rurale, castele medievale, biserici fortificate, câteva „amintiri funcţionale” ale morăritului cu apă şi cu vânt. Pe teritoriul parcului sunt vizitabile 6 muzee, se organizează diferite festivaluri, spre exemplu festin medieval… O zonă locuită colonizată de triburi fino-ugrice, apoi ajunsă sub dominaţie germana, rusă, poloneză şamd… acum pe teritoriul Parcului Naţional trăiesc cca 21.000 de oameni, cca 75% din suprafaţa parcului fiind în proprietate privată. Zonă turistică de mai multe secole, aria parcului era vizitată nu doar de cei din Riga, dar şi de aristocraţia din Moscova, Sankt-Petersburg sau Varşovia, pentru ca în timpurile sovietice turismul de masă să aducă în zonă anual până şi 1,5 milioane de oameni… pe la începutul anilor 1990 numărul de vizitatori a scăzut la cca 10.000 de turişti pe an, dar acum din nou a crescut la cca 400.000 de turişti/ an. Există 140 km de poteci turistice, parcări şi campinguri pentru corturi şi rulote, hoteluri şi pensiuni, cafenele, se fac ture de caiace, biciclete şi de călărie, zboruri cu balon cu aer cald şamd. La nivelul anului 2008 administraţia parcului avea 85 de angajaţi, cu un buget anual de 1,9-2,8 milioane de euro pe an pentru 2005-2007, mare parte din aceste resurse financiare provenind de la bugetul de stat… O încercare de a îmbina conservarea biodiversităţii cu recreerea, (eco)turismul, sustenabilitatea economică şi educaţia ecologică…

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Biodiversitate in Europa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Parcul Naţional Gauja – Letonia

  1. Pingback: FOTO Parcul Naţional Gauja – Letonia | TOTB.ro - Think Outside the Box

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s