Iubirea cărţilor bune şi performanţa intelectuală



Performanţa intelectuală provine atât din capacitatea biologică individuală, din antrenamentul intelectual, cât şi din cunoaşterea acumulată pe parcursul existenţei umane. În Lumea actuală în rapidă schimbare, doar învăţarea şi perfecţionarea de-a lungul întregii vieţi face posibilă “rămânerea pe val”. Pentru performanţe notabile, a priori este nevoie ca plăcerea să fie produsă de munca intelectuală pe care o depui. Mai există un aspect relevant: Neil deGrasse Tyson, astrofizician american, zicea că educația științifică este un vaccin împotriva șarlatanilor lumii care vor căuta să îți exploateze ignoranța. Dacă vezi cam cum colcăie peisajul cu tot felul de predicatori religioși, preoți care vor să îți ia banii deoarece Zeul lor atotputernic nu le poate da nimic, politruci care vor să te convingă să îi votezi… îți dai seama la cine se referă…

Când răsfoieşti o carte nouă remarci prospeţimea tiparului prin arome de hârtie şi cerneluri; la o carte veche vei adulmeca trecerea timpului, inspirând atmosfera irepetabilă a tomului respectiv. Întorcând lent câte o filă, se desluşesc imagini, fotografii, desene, grafice, o iconografie care te face să-ţi imaginezi locuri şi întâmplări, interrelaţionări bănuite sau surprinzătoare, sentimente… umane. Cărţile-bune pot fi trăite, iubite şi integrate în sufletul tău, învăţăminte de la părinţi-spirituali care au trăit poate în urmă cu secole sau milenii, cărţi care îţi transferă esenţa rezultatelor capacităţii cognitive umane. Cărţi captivante care nu au cuvinte în plus sau în minus, ci au cursul fluent al gândirii performante, oglindire a unei genialităţi manifeste: volume concepute de minţile sclipitoare ale trecutului pentru elita viitorului. Săgetări ale intelectului peste întinderi şi timp, constatări şi dileme, înţelegerea realităţilor din care facem parte.

Nişte idei scrise pe hârtie, totuşi uriaşă a fost influenţa acestor cărţi-adevărate, încât Lumea noastră are capacitatea tehnico-ştiinţifică rezultată în mod fundamental din activitatea unor infinitezimal-de-puţine exemplare umane! Imaginea noastră actuală asupra realităţii este în mare parte rezultatul gândirii şi scrierilor câtorva genii deschizătoare de drumuri, a celor care au schimbat unghiuri de vedere, paradigme, moduri de interpretare a datelor primare, încât au revoluţionat întregi domenii ale cunoaşterii. Înainte şi după Aristotel, pre şi post Copernic, înainte sau în lumina oferită de Darwin sau Einstein, progresul înţelegerii nu a fost dat de marile mase gălăgioase vocal dar mute intelectual, ci de câţiva creatori de cunoaştere aparţinând elitei intelectuale adevărate. Ce şansă incredibilă este să ai acces la astfel de surse de cunoaştere, şi totuşi extrem de puţini sunt cei care observă oportunitatea şi au capacitatea de a o fructifica…

Există multe cărţi deoarece “hârtia nu poate riposta”, când talente-neînţelese se revarsă în torente clocotinde. Extrem de important este deci modul în care selectezi volumele cărora le vei aloca din timpul tău atât de valoros, din energia şi viaţa ta. Cum poţi învăţa modul prin care decizi dacă vei citi o anumită carte sau o vei depune lângă lemne şi surcele? O variantă fezabilă este să ceri sfaturi, recomandări, de la cei pe care îi consideri ca având expertiză în domeniile care te interesează.

Trebuie să îți dezvolți simțul pentru a putea clarifica ce anume ai nevoie la momentul respectiv, ceva care se potrivește cu starea ta spirituală și intelectuală. Interesant de constatat este că dacă azi ai citi o anumită carte și nu o începi măcar, mâine poți avea o dorință totalmente diferită, legată de altă carte. Te schimbi precum se schimbă vremea. Important este însă ca odată ce ai început o anumită lucrare, să o parcurgi până la capăt, că dacă ai întrerupt citirea ei pe câteva zile, greu o să te întorci la ea. Desigur, asta nu este valabil pentru cărțile de specialitate care pot fi consultate saltatoriu, pe diferite detalii de interes în anumite momente, spre exemplu căutând date despre anumite specii, analiza unor anumite procese șamd.

Una este să citești un roman de Wass Albert, alta este să citești o carte de Dian Fossey despre viața gorilelor, alta este să citești un tratat despre rinoceri fosili sau ecologie acvatică. Pe vremea când eram copil, citeam cu multă plăcere cărțile lui Gerald Durrell, dintre care una a fost tradusă în română (A mea familie și alte animale), dar în maghiară erau vreo 10-12, dacă nu mai multe. Sau ceva despre război, gen Irwin Shaw, The Young Lions… trebuie să ți se potrivească pe moment, ca hrana pe care o consumi, sau mai mult decât asta… până la urmă este hrană spirituală. Aceeași chestiune este valabilă și pentru literatura științifică, de specialitate. Altfel, cititul nu poate avea nici un farmec, devine doar pierdere de vreme.

Numele autorului, titlul lucrării sau designul coperţilor, sau orice altceva, dacă te conving sa începi a citi, înseamnă că ai o speranţă de la acea carte: speranţa că te va îmbucura, te va face mai fericit, mai cunoscător. Citeşti rând pe rând cuvinte şi se conturează idei, argumentaţii, deducţii logice, cursuri de gândire… fenomene de amploare sau detalii… înţelegi esenţialul din ce a putut oferi până acum capacitatea de raţionare şi creaţie intelectuală a omului. Interpretezi şi reinterpretezi mesajele unui om care a avut o altă experienţă relevantă, într-un loc şi timp diferit de cel al tău, sau poate chiar lângă tine. Dacă totul merge bine, vei continua lectura până la finalulul textului, ceea ce este o reuşită atât pentru tine cât şi pentru autor, astfel că aveţi o împlinire comună. După citirea şi înţelegerea ideilor din câteva mii de cărţi-adevărate, este posibil să apară o brumă de înţelepciune care să îţi arate cam pe unde te situezi în Lume. Desigur, între cărţile-adevărate nu pot fi incluse romane de duzină sau alte mizerii tipărite, ci acele lucrări care au fost realizate de intelectuali de vârf, şi mai cu seamă capodopere create de marile genii ale speciei noastre umane: lucrări ştiinţifice, filosofice, artă…

Dacă ai ocazia să citeşti cărţi de la Oxford University Press sau altele asemenea, vei înţelege ce înseamnă Carte, dar pentru asta trebuie sa cunoşti foarte bine engleza. Valori sunt desigur nu doar tratatele de strictă specialitate publicate în “limbi de circulaţie”, colcăind de formule hipercomplicate şi poate chiar ‘rupte de realitate’ ori cele scrise în jargonul ermetic-închis al ultraspecializărilor care tratează “totul despre nimic”. Un autor capabil de a scrie pe înţelesul intelectualilor de orice specialitate, oferă şanse de deschidere unui domeniu dealtfel închistat. Există şi traduceri bune. Când citeşti cărți ale lui Darwin, constaţi cât de bine sunt ele scrise (respectiv traduse în limba română). Citind Albert Einstein “Cum văd eu lumea”, vei avea revelaţia nu a unui fizician desigur genial, ci mai cu seamă a omului care se preocupă de societatea în care existăm… din care facem parte. Departe de a fi un savant pierdut printre ecuaţii, se vede omul plin de vitalitate, care îşi pune întrebările pe care le avem cu toţii, şi încearcă să le ofere răspunsuri aflate în concordanţă cu o gândire ştiinţifică ancorată în realitate. Ce poate fi mai înălţător decât a citi şi a înţelege o astfel de Carte? Pe lângă cărţile ştiinţifice, uneori poţi răsfoi şi câte un volum Art Nouveau, poţi parcurge proză beletristică, sau versuri cum ar fi cele ale lui Francois Villon, spre exemplu “Baladă despre fiul nimănui”… o scriere impresionantă. Pe Facebook am văzut recent un desen cu câteva cuvinte: C. S. Lewis – We read to know that we are not alone.

Dacă nu ar fi existat tezaurul cunoaşterii înmagazinate în cărţile-bune, sigur că civilizaţia noastră nu putea să ajungă la performanţele atinse până acum. Evident, aceste cărţi nu sunt pentru cei mulţi: pe lângă marea masă a celor care “nu citesc şi nu cuvântă”, există oameni simpli care se rezumă la răsfoirea maculaturii fără nici o consistenţă, dar există şi norocoşii care au avut ocazia să-şi cultive gusturile pentru valorile-reale. Nu te poţi aştepta de la puhoaie de exemplare conspecifice să aibă preocupări rezervate elitelor intelectuale, a oamenilor care populează medii selecte meritocratice, în care accesul nu se face “nici măcar” pe bază de cont bancar, nici pe bază de provenienţă. Oare câţi şmecheraşi, politruci şi câte târfe perfide exuberau pe vremea lui Aristotel… dar au dispărut fără a lăsa măcar un vag semn al existenţei lor.

Chiar şi în era internetului, cărţile publicate la editurile de renume reprezintă o sursă de informare incomparabil mai coerentă, mai serioasă şi mai credibilă decât orice „variante” electronice. Desigur, ca “materiale ajutătoare” interesante sunt şi canale TV de gen Discovery sau reviste gen National Geographic dar totuşi acestea fără suportul oferit de gândirea cristalizată în mod sistematic în marile tratate, nu pot reprezenta decât un caleidoscop colorat dar lipsit de orice coerenţă internă. Preţul cărţilor? Uneori aparent mare, dar în realitate este nesemnificativ faţă de plăcerea pe care ţi-o oferă citirea celor adecvate momentului. Desigur, trebuie să investeşti timp şi energie în parcurgerea lor, iar astfel plebeilor le rămân accesibile doar lucrurile simple şi banale… Există deci costuri, dar ele sunt nesesizabile faţă de puterea intelectuală pe care ţi-o oferă o astfel de cunoaştere. Fără înţelegere, cunoaştere, orice acţiune este lipsită de performanţă sau de relevanţă… iar astfel de exemple falimentare putem vedea destule, de la acţiuni simple-individuale, la cele de grup, până la strategii statale.

Poate vei simţi cândva că şi tu ai ceva de zis. Poate nu pentru cei mulţi, ci pentru cei puţini, care contează. Vei scrie, aşa cum doar tu o poţi face, ceea ce crezi că merită să fie afirmat, arătat, cunoscut. Pentru ce? Când vei auzi un copil întrebând: “cum de aţi putut face o asemenea carte?”… şi tot despre acel volum un academician îţi va zice: “excelentă lucrare!”… înseamnă că ai nişte semnale: poate că a meritat. Deci, te gândeşti să mai creezi una, mai interesantă, mai aproape de perfecţiune, mai aproape de ceea ce ai spera să devină valoare care persistă în timp.

PS. Un sondaj realizat între 27 septembrie – 3 octombrie 2012, de către Institutul Român de Studii Sociale, pe un eșantion de 1081 persoane având vârstă de peste 18 ani,  arată că 53% dintre cei chestionați nu au citit nici o carte în 2012. Cei care pretind că au citit măcar o carte, se pot referi la o carte cu rețete culinare, o carte religioasă sau o altă carte de povești. Se și văd rezultatele.

PS2. Cât de tare se simte personalitatea autorului în cărțile pe care le scrie? Există cărți pe care nu le poți lăsa din mâini nici la 5 noaptea spre dimineață, când e prea interesant… ce este pe acele pagini. Sau cele pe care atunci când le termini de citit, ai un fel de regret că ele nu mai au și alte pagini. La polul opus sunt cele multe care nu au nimic de zis… sau nu au ce să îți zică ție. Cele pe care le percepi ca fiind banale, scrise fără talent, în sictir, fără suflet ai zice. Acestea sunt cele mai multe, mult prea multe. Este deci destul de greu să dai de cele care contează… Asta e cea mai mare problemă cu cărțile, numărul lor mare, dintre care puține sunt cele care pot să îți satisfacă nevoile tale speciale, unice și irepetabile.

© dr. Peter Lengyel

PS. Cei care au obiceiul să citească volume publicate sub formă de carte, probabil că au simțit atât 1. senzația de adecvare a cititorului cu cartea…, atunci când odată perceput stilul lucrării simți că este o plăcere fantastică înțelegerea ideilor cât și 2. senzația opusă, când fiecare pagină parcursă este un fel de pierdere de vreme. Atât în cazul cărților de știință cât în cazul celorlalte, o lectură reușită poate avea loc doar în cazul adecvării cărții cu cititorul; în cazul neadecvării, nu înseamnă că o carte este bună sau jalnică în esența ei, sau că cititorul este cam prost sau imbecil, ci pur și simplu – în momentul respectiv este un fel de „nepotrivire de caracter”. Cred că una dintre cele mai mari dificultăți este să găsești cartea care se potrivește toanelor tale de moment, nevoilor pe care intelectul/ sufletul tău le are în respectiva conjunctură, la nivelul de dezvoltare în care ești. Adică, o carte care îți este potrivită, nu poate să fie nici mai simplă decât ai nevoie, dar nici mai complicată. Trebuie să te tragă în sus, dar, mai ales în cazul cărților din domeniul larg al științelor, ea nu poate să fie citită dacă lipsesc elementele care să o conecteze bine la informațiile pe care le-ai acumulat până atunci. Pentru a parcurge cu sens o carte de 200-800 de pagini, trebuie să simți la modul cel mai sincer că merită să investești timp și energie exact în citirea acelui volum, să lași baltă alte preocupări. În era internetului, a existenței on-line, a articolelor care nicidecum să nu ceară atenția mai mult de 10 minute, se cam pierde stilul de a parcurge cărți voluminoase la modul uzual. Dar, fără a parcurge operele de valoare ale câte unui domeniu, cum poate să fie oare cunoașterea? Superficială, manelistică, lipsită de orice substanță? În stilul actual, o problemă fundamentală tinde să devină superficializarea, lipsa de context și de ținută pentru a putea citi acele cărți fără de care în principiu nu prea poți ajunge prea departe de zero barat.


Acest articol a fost publicat în Despre Cunoastere. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Iubirea cărţilor bune şi performanţa intelectuală

  1. Un articol foarte frumos. Felicitari! Mi-a trezit si mie nostalgia cartilor bune…
    Imi amintesc o discutie cu un intelectual rasat, implicat si in viata politica o vreme, cu un portofoliu de ministru la activ, care spunea, legat de colegii lui politicieni, ca nivelul/pozitia pe care o ocupi in societate trebuie sa fie echivalenta cu teancul de carti pe care le-ai citit. Daca pozitia ta in societate este mai inalta decat cartile citite suprapuse una peste cealalta, imediat se vede ca nu acolo este locul tau.
    La o alta discutie vis-a-vis de modul ideal de ati petrece restul vietii, am ajuns la o concluzie comuna impreuna cu un bun amic: daca ar fi sa pot alege cum sa-mi pterec restul vietii, as vrea sa am o casa pe malul oceanului, in NZ, iar toata ziua sa nu fac altceva decat sa citesc… poate la pensie… sau poate dupa ce castig la loto🙂
    Din punctul meu de vedere cartile bune se impart in 2 categorii:
    – cele pe care nu le las din mana pana nu le termin de citit
    – cele care imi plac atat de mult incat nu citesc decat cateva pagini pe zi, de teama sa nu le termin. Astfel, ma bucur de cat mai multe momente frumoase…
    In ultimul timp am descoperit insa si un alt mod de a-mi bucura sufletul… cele o mie de cuvinte care se ascund intr-o fotografie…

  2. Tibi Neagu spune:

    Excelent articol! Si eu ador sentimentul pe care il ai cand citesti dintr-o carte de valoare, parca lumea capata noi sensuri si te face sa te simti mai bogat sufleteste si mai viu! Cred ca pe langa cele doua indicatoare al cartilor bune spuse in comentariul de deasupra ar mai fi unul: la o carte buna te reintorci din cand in cand si mai citesti din ea, iti aduci aminte de pasajele respective si te bucuri la fel de mult ca prima data.

  3. gabi spune:

    Mai exista suficient timp pentru a citi in aceasta societate in care suntem mai mereu manipulati ?

    • peterlengyel spune:

      Desigur, in lumea actuala ritmul vietii este alert… Media are capacitatea de a atrage, prin circul zilei, conform ideii „paine si circ”. In acest fel „consumatorul de media”, inert si aflat ‘in mijlocul evenimentelor” care ii sunt servite, are impresia ca este informat, pe cand realitatea arata ca nu are habar decat despre jegurile scurse prin canale. Este necesara o capacitate de detasare… de a nu iti pierde timpul cu aceste facile ‘distractii’… ci de a decide constient ce anume tip de informatie te intereseaza, care sunt sursele credibile din care ea se poate obtine, cum se poate accesa acea informatie si apoi urmeaza partea care necesita ceva mai multa dedicare: a parcurge textul, a analiza grafice sau imagini, a incerca sa intelegi ce a vrut sa zica autorul lor. Evident ca nu este o cale simpla: simplu este insa sa infuleci cipsuri si sa bei bere in fata televizorului. Dar, daca stai de vorba cu o persoana, poti constata rapid din care categorie face parte.

  4. gabi spune:

    Sunteti foarte tehnic.Multumesc.

    Si toate acestea pentru ce ? Si unii si altii sunt la fel de fericiti „in limba lor„…
    Cunoasteti limba maghiara ?Intreb pentru cineva care considera ca nu va poate scrie la fel de bine in romana, ca in limba materna.

  5. gabi spune:

    Multumesc inca o data, am sa-i transmit.

  6. peterlengyel spune:

    „am râs, plâns, suferit alături de Robinson Crusoe și nici o altă carte nu mi s-a părut mai tristă decât „Coliba unchiului Tom”. Am fost fericită, tristă, intrigată, revoltată, furioasă și am trăit fiecare pagină alături de personajele mele, dorindu-mi uneori să pot lua condeiul din mâna artistului și să dau eu un alt final poveștii. Prin ochi de copil, orice întâmplare devine o aventură, (…) imaginația nu are limite.”

    „Mi-am continuat călătoria în lumea cărților și în adolescență. „Romanul adolescentului miop” sau „Elevul Dima dintr-a șaptea” m-au făcut să înțeleg că adolescenții din toate timpurile au fost mereu la fel: măcinați de nesiguranță, dar cu vise mari, dornici de reușite colosale, dar temători în fața propriilor limite. Am descoperit puterea iubirii de a vindeca în „Război și pace” sau de a distruge în „Anna Karenina”. De asemenea, stau și mă gândesc peste câte momente din viață aș fi trecut fără să le remarc dacă nu aș fi citit „Alchimistul”, „La râul din Piedra am șezut și am plâns” sau „Veronica decide să moară”.”

    „și-mi poartă imaginația spre locuri încă neexplorate de mintea mea.”

    http://maramuresenii.ro/de-ce-citesc/

  7. peterlengyel spune:

    http://kolozsvaros.ro/web/kolozsvaros/-/ingyen-letoltheto-1200-e-konyv
    „Az alábbi táblázatban több, mint 1200 e-könyv címét, szerzőjét, kiadóját és elérhetőségét találod. Az összes kiadvány ingyenes, letöltésük legális. A legtöbb a Magyar Elektronikus Könyvtár oldaláról van, ezek letöltési linkjét közvetlenül is megtalálod a táblázatban. Az epub formátumot preferáljuk, azonban sok könyv csak prc-ben tölthető le. Az adott cím mellett látod, milyen formátumban tudod letölteni.”
    http://blog.papirontul.hu/e-konyv-adatbazis/

  8. peterlengyel spune:

    Bilingualism Provides a More Vivid Worldview

    by Robert Montenegro

    We’ve written at length here on Big Think all about the many benefits of learning a new language. Few life skills match language-learning’s ability to better your career prospects while simultaneously making you a better person more capable of empathy and understanding. Now, as reported by Science Mag’s Nicholas Weiler, a new study reveals yet another advantage to multilingualism: a heightened ability to perceive the world.

    „The results suggest that a second language can play an important unconscious role in framing perception, the authors conclude online this month in Psychological Science. ‘By having another language, you have an alternative vision of the world,’ [psycholinguist Panos] Athanasopoulos says. ‘You can listen to music from only one speaker, or you can listen in stereo … It’s the same with language.'”

    That’s kind of an interesting thought. Later on in the piece, Weiler quotes Athanasopoulos as saying that being bilingual is like having two minds for one person. What it amounts to, says Weiler, is a heightened flexibility for thinking. Here’s an example he uses to explain:

    „Where did the thief go? You might get a more accurate answer if you ask the question in German. How did she get away? Now you might want to switch to English. Speakers of the two languages put different emphasis on actions and their consequences, influencing the way they think about the world, according to a new study. The work also finds that bilinguals may get the best of both worldviews.”
    http://bigthink.com/ideafeed/bilingualism-allows-for-a-more-vivid-worldview

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s