Descoperirea Maramureșului

Cu bărcile pe râul Iza

Europa noastră se dorește a fi o societate bazată pe cunoaștere, și nici nu are altă opțiune în fața presiunilor venite din alte zone ale Lumii globalizate. Definirea corectă a particularităților și a avantajelor competitive ale oricărei regiuni stă la baza succesului (sau insuccesului) comunității umane din acea zonă.

DSC_2018

DSC_1635

DSC_1655

DSC_1756

_DSC4286

_DSC4291

_DSC4301

Descoperirea Maramureșului duce la revelarea unei nestemate unice? În actualul context al “gândirii globale și acțiunii locale” există oportunitatea și șansele reale de reușită pentru tinerii intelectuali care devin implicați în Descoperirea Maramureșului. Devenind parte a acestui program ideatic, îți definești un laborator perfect, numit Maramureș: atractiv și relativ puțin explorat, ascunzând nenumărate necunoscute și ocazii de a crea cunoaștere! Performanțele în cercetarea, înțelegerea, promovarea/ publicarea acestuia devin o excelentă carte de vizită pentru a intra cu fruntea sus în comunitatea regională și internațională a elitelor intelectuale. Pentru cei care au capacitatea…

DSC_2048

DSC_2052

DSC_2063

DSC_2074

DSC_2084

DSC_2098

DSC_2113

DSC_2122

DSC_2138

Cunoaștere, promovare, găsirea unor traiectorii de dezvoltare în care omul simte bucurie pe termen lung? Înțelegerea situației reale reprezinta suportul fundamental pentru elaborarea politicilor de dezvoltare durabilă a zonei. Ne putem aștepta să vină turiștii, să cheltuie bani și timp, să viziteze valori pe care cei din zonă nu le respectă, nu le promovează? O consecință a lipsei demarcării valorilor autentice ale Maramureșului este degradarea: splendori arhitecturale devin înecate în marea kitschului, dărâmate sau înconjurate de betoane; păduri cândva legendare sunt defrișate de “mafii-lemnoase” incluzând și diferite cozi-de-topor aciuate prin politică; râuri ajung pline de gunoaiele unor gunoaie care aruncă toată mizeria în apa; capre negre, cerbi, urși zac în sânge, după împușcătura vânătorilor/ braconierilor care ucid din plăcere. Totuși, peisajul maramureșean prezintă în caracteristicile sale ecologice și umane tradiționale, valori care au dispărut demult în alte zone, și care pot reprezenta atractivitatea pentru o industrie a eco-turismului care să aducă o mai bună-stare. Încă există speranţa.

DSC_9877 DSC_9883 DSC_9892

DSC_9898 DSC_9907

Cum se pot activa acei intelectuali tineri care să aibă capacitatea de gândire şi de acţiune pentru a contura şi implementa o astfel de iniţiativă a Descoperirii Maramureşului? În loc să se continue tradiţia local-răspândită a “intelectualilor fără operă”, a ratării din cauze interne şi/ sau externe, este mai acceptabilă aventurarea pe tărâmurile creativităţii: o astfel de îndeletnicire intelectuală este şi un catharsis capabil de a te elibera de frustrările şi rutina zilnică. Se poate spera oare înlocuirea “generaţiei expirate” cu o elită tânără, dinamică, performantă intelectual şi social, care să fie capabilă de a crea valoare la un mod consistent? Poate deveni acest tip de intelectual tânăr un exemplu pentru şi-mai-tinerii oameni-în-devenire ai Maramureşului? Poate să fie un exemplu de succes, capabil de a insufla speranţe de reuşită celor eventual apți, dornici şi hotărâţi de a porni pe un drum similar?

DSC_8592 DSC_8601

DSC_8510

DSC_8562

DSC_8550

DSC_8485

Se poate spera progresul în cunoaşterea peisajelor, biodiversităţii, artefactelor umane valoroase şi autentice ale Maramureşului. Se poate spera explorarea/ exploatarea fotografică a acestei comori de frumuseţe pe care o numim Maramureş. Promotorul cunoaşterii valorilor reale ale locurilor este desigur elita intelectuală maramureşeană tânără: ea poate promova cercetarea, încât aceasta să devină atractiva şi interesantă, iar tinerii capabili să dorească să-şi investească pe termen lung resursele de timp şi energie în pasiuni culturale producătoare de satisfacţie personală, recunoaştere socială şi totodată utile comunităţii noastre umane. Implicând şi personalităţi ştiinţifice din afara zonei, am reuşit să conturăm un program de explorare a profunzimilor naturii maramureşene, a pădurilor, fânaţelor, râurilor iar acest program se extinde şi asupra comunităţilor umane rurale şi urbane, încercând înţelegerea şi descrierea interacţiunilor în cadrul complexelor de ecosisteme din peisajul maramureşean. O investigare de acest gen nu se poate rezuma la incursiuni ocazionale în ‘teren’, ci trebuie să aibă o ritmicitate susţinută. Evident, trebuie să se bazeze pe o cunoaştere bună a nivelului global actual la care se dezbat problematici similare în sferele ştiinţifice/ manageriale înalte, trebuie să existe programarea strategic-coerentă a cercetărilor, implementarea corectă a prelevării probelor, analiza competentă a datelor şi formularea de concluzii pertinente şi susţinute de date, publicarea rezultatelor sub forma unor monografii… care eventual să poată apărea şi în limbi de circulaţie… mai concret în engleză.

dsc_0033dsc_0046dsc_0067dsc_0037

_DSC4312

_DSC4329

_DSC4344

_DSC4359

DSC_2185

DSC_2204

DSC_2220

DSC_2234

DSC_2259

DSC_2296

DSC_6937DSC_6943DSC_6944DSC_6950DSC_6957DSC_6966DSC_6980DSC_6986DSC_6989DSC_7004

 

Este nevoie de schimbarea stilului publicaţiilor, încât să rezulte în calitate ridicată şi cantitate semnificativă acele tipărituri care să aiba influenţă vizibilă la nivel local şi să aducă respect şi recunoaştere din afara Maramureşului. Aceste noi publicaţii trebuie să fie la nivelul pretenţiilor vest-europene, nu să se rezume la a face concurenţă doar unor tipărituri mediocre din Sălaj sau Botoşani. Pentru a crea publicaţii de acest calibru, trebuie să ştii bine cum arată cărţile publicate de marile edituri ale vestului civilizat. Atingerea masei critice care produce schimbări semnificative este obligatorie: ce recunoaştere a elitei şi valorilor maramureşene poate exista, dacă se publică “când şi când” câte o “contribuţie” apărută în câteva exemplare ale unor periodice obscure, îngropate în biblioteci mucegăite locuite de şobolani? Aspectul calitativ al publicaţiilor prin originalitate în abordare, stilul imaginilor şi textului, designul şi calitatea tiparului, toate contribuie la atractivitatea şi utilitatea acestora; este îndeajuns ca una dintre aceste aspecte să fie o verigă slabă, şi întreaga încercare ajunge să eşueze; avem destule astfel de exemple în zonă. Există o sumedenie de publicaţii anterioare, puţine excelente şi multe lipsite de atractivitate, care însă trebuie cunoscute, analizate, poziţionate la valoarea lor şi integrate în suflul proaspăt al abordărilor de secol 21. Este nevoie de edituri locale puternice care să devină promotoare ale performanţelor intelectuale din şi asupra Maramureşului, iar pentru asta ele trebuie să găsească manuscrisele care să merite să fie transformate în carte, tipărituri capabile să reziste cu succes pe o piaţă concurenţială. Iar acele manuscrise aşteaptă sa fie scrise de voi, sau sunt deja în sertarele sau prin calculatoarele voastre. Vor deveni ele noi reuşite în Descoperirea Maramureşului? În sufletele câtorva oameni există speranţa!

DSC_2159

080 091 103 115 130 177 195

144 157 159 183

014

022 030 039 064

006

199

209

227

235

263

277

282

285

301

_DSC4894

28 decembrie 2014 – zona Țiganu, Platoul Vulcanic Igniș

_DSC4949

_DSC4870

_DSC5019

DSC_2176

DSC_2282

DSC_2238

DSC_2290

_DSC5069

_DSC5074

_DSC5084

_DSC5039

DSC_2190

DSC_2226

DSC_2255

DSC_2260

DSC_2323

_DSC4904

_DSC4919

_DSC4924

_DSC4930

_DSC4934

_DSC4944

_DSC4954

_DSC4965

_DSC4969

_DSC4974

_DSC4979

_DSC4989

_DSC4994

_DSC5009

DSC_2329

DSC_2351

DSC_2357

DSC_2371

DSC_2392

DSC_2477

DSC_2500

DSC_2533

DSC_2569

DSC_2561

DSC_2597

DSC_2617

Siturile Natura 2000 reprezintă circa o pătrime din suprafața țării, incluzând desigur nenumărate localități, case, fabrici, terenurile respective au exploatații agricole, forestiere șamd; a utiliza drumurile existente pentru a ajunge în locurile interesante și a le vedea, a le admira, a le studia nu este nici un fel de problemă… în schimb dezastre sunt produse de utilizarea acelor drumuri de către cei care defrișează pădurea legal și ilegal – de TAF-urile și camioanele care zi și noapte cară în jos pădurea, de cei care vânează legal și braconează ilegal animale – de nu mai vezi în peisaje nici un fel de mișcare… Nu de puține ori poți avea impresia că silvici care devastează pădurile și vânătorii care ucid la grămadă animalele sălbatice au dorința de a limita accesul în zonele respective… pentru ca ei șă își poată vedea liniștiți de mârșăviile pe care le implementează.

DSC_2633

La vederea acestor imagini au existat niște comentarii pe baza ideii greșite că ele păreau să fie făcute cu mașinile intrate în ceva râu (cu toate că râurile din Maramureș au destule excavatoare, buldozere. camioane șamd care extrag prundiș sau care lucrează la îndiguiri și subminează întregi ecosisteme); de facto, aceste imagini sunt făcute pe drumul care leagă “cartierul” Iapa de zona Câmpul Negru, de la periferia municipiului Sighetu Marmației… chiar dacă arată ca un râu… de fapt este pe drum; poate că pare amuzant, dar asta este.

DSC_2647

DSC_2652

DSC_2657

© dr. Peter Lengyel

PS. A fost o zi în care lucrurile se derulau natural, în care cumva nu a fost nici o mișcare în plus și nici una în minus, deoarece ea era ființa feminină adecvată la perfecțiune situației momentului. Nu a fost nimic spectaculos și nimic scandalos, dar prin frumusețea naturaleții putea să se contureze senzația că totul este perfect. Nu conta ceața și nu contau norii, nu contau pădurile și nu contau multe care altădată aveau a lor importanță. Zburând pe un traseu al cenușiului necunoscut, de la noapte la zi și iar la noapte: această zi a trecut.

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Descoperirea Maramureșului

  1. Un articol foarte bun pentru un blogger…. incepator 🙂
    Mult succes in blogosfera si cat mai repede la 1000 vizitatori unici/zi!

  2. Bun venit în blogosferă!

  3. Marcela Popovici via FB zice:

    Alice in Tara Minunilor!

  4. Doina Cioaca via FB zice:

    frumoase locuri prin Maramures si la fel si articolul tau! Multumesc Peter!

  5. Rodica Richter via Maramuresenii zice:

    Felicitari!

  6. Ana via Maramuresenii zice:

    Pacat doar ca nu exista o asociatie ecologista serioasa care sa apere aceste frumuseti impotriva celor care prin inconstienta lor sau prin anumite interese pecuniare distrug acest ecosistem. Sa ne gandim doar la zecile de microhidrocentrale de pe raurile de munte, care slutesc natura si apele noastre, iar prin interesele obscure ale unor neoameni, care sprijina astfel de proiecte, se scoate Maramuresul pentru intotdeauna de pe harta turistica. Sper ca DNA-ul intr-o zi sa-i scoata la lumina si pe astia, ca e mai mult ca sigur ca nu poti sa fi atat de inconstient incat sa-ti distrugi pe veci frumusetile localitatii lasata mostenire de la strabuni, fara sa fi lins din mierea oferita de smecheri .

  7. peterlengyel zice:

    Daca vrei sa vezi cam cum putea arata un an de creativitate artistica pe un anume subiect… in cazul lui Claude Monet… ai aici ocazia:

    :::::::::::::::

    A Few Thoughts from Monet on Those Stacks of Wheat
    By Seth Reiss

    Beginning in 1890, Claude Monet spent one year painting giant stacks of wheat. Here is his journal from that time.

    May 14, 1890

    Saw giant stacks of wheat today. I think I am going to start painting those.
    (…)

    May 10, 1891

    Proud to report that I am done painting stacks of wheat—NOT because I am no longer allowed to, according to the Giverny Police Department, but because I have fulfilled my artistic mission vis-à-vis stacks of wheat. Anyway, I’m glad that’s over.

    May 14, 1891

    Saw some pretty cool water lilies today.

    http://www.newyorker.com/humor/daily-shouts/a-few-thoughts-from-monet-on-those-stacks-of-wheat

  8. peterlengyel zice:

    Petőfi Sándor:

    Sfârşit de septembrie

    Zbucnesc încă-n vale flori multe-n lumină,
    E verde-ncă plopul, fereastra păzind,
    Dar vezi lumea iernii ce-i gata să vină?
    Acoperă coasta zăpada sclipind.
    E încă, în inima-mi tânără, vară
    Şi-n ea, încă-n floare, un întreg răsărit,
    Dar toamna în negrul meu păr se-nfăşoră,
    Mi-i capul de brumele iernii pălit.

    Se scutură floarea, şi viaţa goneşte…
    Rămâi, o, soţie, la pieptu-mi pe veci!
    Dar fruntea-ţi ce-n braţele-mi azi se odihneşte,
    Ca mâine, la groapa mea, n-o s-o apleci?
    Oh, spune-mi tu: primul de-o fi să mor, spune,
    Vei pune un văl pe mormântu-mi, plângând?
    Şi-o dragoste nouă putea-va răpune
    Din sufletul tău al meu nume, curând?

    Al văduvei văl de-o să-l zvârli odată,
    Agaţă-l la groapa-mi: un negru drapel,
    La mijlocul nopţii, din lumea-ntristată
    Veni-voi, şi-n groapă m-oi duce cu el.
    Să-mi şteargă tăcutele lacrimi amare,
    Plângându-ţi credinţa zdrobită-ntr-o zi,
    Şi a inimii rană să leg celui care
    Şi-atunci, şi acolo, în veci te-o iubi!

    (Castelul Teleki, Coltau, 17 septembrie 1847)
    (traducere de Eugen Jebeleanu)

    Szeptember végén

    Még nyílnak a völgyben a kerti virágok,
    Még zöldel a nyárfa az ablak előtt,
    De látod amottan a téli világot?
    Már hó takará el a bérci tetőt.
    Még ifju szivemben a lángsugarú nyár
    S még benne virít az egész kikelet,
    De íme sötét hajam őszbe vegyűl már,
    A tél dere már megüté fejemet.

    Elhull a virág, eliramlik az élet…
    Űlj, hitvesem, űlj az ölembe ide!
    Ki most fejedet kebelemre tevéd le,
    Holnap nem omolsz-e sirom fölibe?
    Oh mondd: ha előbb halok el, tetemimre
    Könnyezve borítasz-e szemfödelet?
    S rábírhat-e majdan egy ifju szerelme,
    Hogy elhagyod érte az én nevemet?

    Ha eldobod egykor az özvegyi fátyolt,
    Fejfámra sötét lobogóul akaszd,
    Én feljövök érte a síri világból
    Az éj közepén, s oda leviszem azt,
    Letörleni véle könyűimet érted,
    Ki könnyeden elfeledéd hivedet,
    S e szív sebeit bekötözni, ki téged
    Még akkor is, ott is, örökre szeret!

  9. peterlengyel zice:

    The Telegraph: Andrew Eames – Homebrew, horses and hay: a restorative break in Europe’s sleepiest corner

    10 October 2016

    „This little bubble of villages and river valleys has long been isolated behind a crescent of mountains separating it from the rest of Romania. The mountains have preserved a bucolic way of life, in a rolling patchwork of a landscape studded with haystacks, lined with orchards, and pricked with church spires like magicians’ hats.

    Its settlements are mosaics of smallholdings hidden behind carved wooden gateways and founded on deep-seated traditions. There is still a widely held belief, for example, that if you work in the fields on a Sunday, lightning will strike you down. Life here was – and still is – about as sustainable as it is possible to be.

    (…)

    Unlike stone, which can be cold and unforgiving, these wooden walls feel like wine barrels of spirituality; they have witnessed hundreds of years of births, marriages and deaths, and people are still coming to maturity here.”

    http://www.telegraph.co.uk/travel/destinations/europe/romania/articles/maramures-the-romanian-region-time-slows-down/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s